Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 157/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR. 157/CA

Ședința publică de la 27 iulie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe

Grefier - - -

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantele, I, ambele cu domiciliul procedural ales la sediul Curții de APEL IAȘI, în I, str.panu, nr.25, județul I, în contradictoriu ci pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților, având ca obiect - suspendare executare act administrativ( actul emis de C sub nr.76602/03.07.2009).

La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Se dă citire referatul cauzei de către grefier.

CURTEA DE APEL,

Asupra cauzei de față, reține cele ce urmează.

Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantele leocadia și I au solicitat suspendarea executării actului administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr.76602/3.07.2009 conform art.14 din Legea nr.554/2004.

În motivarea cererii arată reclamanții că prin respectivul act, comunicat Curții de APEL IAȘI la data de 3 iulie 2009, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iulie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pe viitor, obligând ordonatorii de credite secundari și terțiari să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.

Consideră reclamantele că actul administrativ, a cărui suspendare se cere, ca fiind unul nelegal.

Acest act administrativ, prin refuzul plății sporului aferent lunii iunie 2009, lună pentru care deja toți reclamanții au prestat activitate în cadrul instanței menționate, încalcă în mod flagrant și dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Refuzul plății acestui spor, pe o perioadă nedeterminată,încalcă dispozițiile art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004, care prevăd că:"Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".

Ori, prin plata acestui spor în lunile anterioare, în baza ordinului nr.1165/C/2009, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune. acestui spor reprezintă în fapt o diminuare a drepturilor salariale, care poate avea loc doar în situația unei sancțiuni disciplinare și reclamantele nu au fost sancționați disciplinar, ministrul justiției neavând nici o competență în acest sens.

De asemenea, au fost încălcate disp.art. 164 din Codul muncii, care reglementează principiul potrivit căruia reținerile sau suspendarea salariului nu poate fi operată decât pentru cazurile și condițiile prevăzute de lege iar obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage, invocând lipsa fondurilor bănești, așa cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.3382/2004.

În fundamentarea acestui act administrativ, Ministrul Justiției și Libertăților

-2-

s-a referit la dispozițiile date de Primul ministru și Ministrul Finanțelor Publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi și care nu pot încălca și nesocoti dispoziții legale și prevederi constituționale. Un act administrativ de o forță juridică inferioară legii nu poate fi emis decât în vederea executării și aplicării legii și nu a violării sale, lipsind-o practic de conținut. Într-un stat de drept supremația legii și a principiului securității raporturilor juridice trebuie respectată, fiind inadmisibil ca autoritățile executive să invalideze drepturile salariale ale magistraților, prevăzute de lege și recunoscute prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art.8 alin.1 din Convenția Organizației Internaționale a privind protecția salariatului nr.95/1949, ratificată de România prin decretul nr.284/1973, dispoziții potrivit cărora orice modificare adusă cu privire la plata salariului, rețineri, diminuări nu se pot face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională sau stabilite prin contracte colective de muncă.

Consideră reclamantele că intervenția ministrului de a dispune neplata sporului încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art.44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale, decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire, iar drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile prin determinarea legii, potrivit art.474 din Codul civil.

Refuzul de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsire abuzivă de acest drept, contrar dispozițiilor constituționale evocate.

De asemenea, Curtea Europeană a drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale( între care se regăsesc și sporurile)constituie o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului.

În actul administrativ a cărui suspendare se solicită de către reclamantw se menționează că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua

eșalonat, potrivit G nr.71/2009 însă schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul salariatului, contravine principiilor reglementate de art.161 alin.1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.

aparență de neconcordanță cu prevederile Constituției României, Legii nr.303/2004, Convenției Europene a drepturilor Omului și a celorlalte documente internaționale invocate în acțiune a actului administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr.76.602/03.07.2009 și efectele deosebit de grave pe cale le produce asupra lor (deposedarea în mare parte de drepturile salariale)constituie, susțin reclamantele, un caz bine justificat, în sensul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării acestui act administrativ.

Consideră reclamantele că este îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004, măsura fiind necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, așa cum este definită această noțiune în art.2 alin.1 lit.s din Legea nr.554/2008, că prejudiciul material viitor și previzibil cauzat de neplata unei părți importante din drepturile salariale cuvenite constă în consecințele grave a acestei măsuri asupra lor și a familiilor lor, în condițiile în care salariul constituie pentru toți singura formă de a se câștiga existența, fiindu-le interzisă, potrivit legii, desfășurarea altor activități de natură salarială. De asemenea, măsura este de natură a afecta plata ratelor la creditele bancare pe care reclamanții le-au contractat, în condițiile în care unii au contractat credite ținând cont de salariul majorat iar, în cazul altora, ratele creditelor au crescut semnificativ ca urmare a deprecierii considerabile a leului și a creșterii dobânzilor bancare, precum și de a primejdui întreținerea familiilor lor pentru cei care sunt singurii întreținători de familie.

Reclamanții au depus la dosar dovada formulării plângerii prealabile, în conformitate cu disp.art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.

-3-

În această cauză, nu s-a depus întâmpinare până la momentul rămânerii în pronunțare.

Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază că este fondată cererea de suspendare a actului administrativ formulată de petenți.

În ceea ce privește condițiile cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea apreciază că acestea sunt întrunite.

Conform art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorizat ierarhic superior, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Conform art.2 lit. "t"din același act normativ, prin caz bine justificat se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ iar, conform art.2 lit."ș" prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Din documentele depuse la dosar de reclamanți rezultă că aceștia s-au adresat organului emitent pentru revocarea actului și, ca atare, cererea de suspendare este formulată cu îndeplinirea acestei prime condiții impuse de art.14 din Legea nr.-.

Cu privire la existența cazului bine justificat, Curtea reține că refuzul plății sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare, în continuare, în condițiile în care acesta a fost deja inclus în

salariu( asupra acestui aspect dispunându-se prin hotărâri judecătorești irevocabile ce prevăd nu numai plata sumelor restante cu acest titlu, ci și plata pe viitor și efectuarea modificărilor cuvenite în cărțile de muncă) conturează grave încălcări ale legii speciale de salarizare a magistraților și personalului asimilat, ale art.1 paragraf4 din Constituția României, ale Codului Muncii și Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Prin dispozițiile date, adresa sau circulara emisă de Ministrul Justiției și Libertăților înlătură plata unor drepturi salariale recunoscute, trimite la o altă modalitate de plată stabilită prin OG privind sumele restante, aferente anilor anteriori, iar nu la drepturile salariale curente.

Pe de altă parte, având în vedere faptul că este atributul exclusiv al legislativului de a stabili drepturi salariale pentru magistrați și categoriile asimilate, se pune problema în ce măsură prin actul administrativ se poate dispune măsuri privind executarea hotărârilor judecătorești executorii.

De asemenea, din punct de vedere formal, se pune problema dacă actul administrativ în discuție poate avea aceeași forță juridică ca și Ordinul nr.1165/2009 prin care s-a dispus plata sporului, dacă el produce consecințe juridice imediate și, mai mult, în raport de data la care a fost emis, dacă nu are caracter retroactiv, impunând neplata sporului pentru luna iunie.

Examinând susținerile cu privire la paguba iminentă produsă prin emiterea actului a cărui suspendare s-a solicitat, Curtea apreciază că și acestea sunt deplin justificate.

Prin eliminarea din cuantumul salariului a unei sume considerabile, beneficiarii acestuia suportă în mod clar o pagubă bine determinată și care, în situația angajării unor obligații contractuale(credite) a căror valoare s-a raportat la venitul integral, se poate amplifica mult în timp.

Mai mult, conform dispozițiilor deciziei emise de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, a cărei valoare este practic negată de către Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, precum și conform dispozițiilor din hotărârile judecătorești irevocabile, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este un drept salarial ce trebuie plătit lunar, iar măsura de a dispune plata sumelor cuvenite cu acest titlu într-un viitor incert și în altă modalitate creează îndoială și asupra respectării de către actul administrativ în litigiu a legislației recunoscute pe p,an internațional, respectiv prevederilor art.8 alin.1 din Convenția Organizației Internaționale a privind protecția salariatului, nr.95/1949 ratificată de România prin Decretul nr.284/1973, a art.1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

-4-

Raportat la toate aspectele reținute, Curtea apreciază ca fiind întrunite condițiile impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, urmând să admită cererea reclamanților și să dispună suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de suspendare formulată de reclamanții și I, în contradictoriu cu C

Dispune suspendarea executării actului administrativ emis de pârât CBs ub nr.76602/3.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 27.07.2009.

Președinte, -

Grefier, - -

Red.jud.GA/27.07.2009

Tehnored.gref.TN/2 ex.

28 Iulie 2009

Președinte:Aurelia Gheorghe
Judecători:Aurelia Gheorghe

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: