Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 158/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 158/CA
Ședința publică de la 10 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții:, A, I, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect-suspendare executare act administrativ( Ordinele 1472/2.07.2009 și nr.1328/C/8722 /2.07.2009 emise de pârât;Decizia nr.2360/X/2/3.07.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași ).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la excepțiile invocate în cauză și pe fond.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cererii de suspendare a executării de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanții, -, -, -A, -, -, -, I, și au solicitat în contradictoriu cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă B, suspendarea Ordinelor nr. 1472/02.07.2009 și nr. 1328/C/8722/02.07.2009, emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, precum și a deciziei nr. 2360/X/2/03.07.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, până la soluționarea fondului cauzei.
Arată reclamanții că în fapt la data de 03.03.2009 a fost emis ordinul nr. 526 privind salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, deci inclusiv și pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani prin care s-a dispus acordarea începând cu data de 01.03.2009 a sporului de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută prevăzută de lege.
În ce privește personalul auxiliar de specialitate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu Ordinul nr. 415/C/2009/11230 din 02.03.2009 a dispus emiterea ordinelor de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate și conex în sensul acordării începând de la 01.03.2009 a sporului de 50% de risc și solicitare neuropsihică. În baza acestui ordin s-a emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, Decizia nr. 794/X/2/06.03.2009 privind acordarea acestui spor personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
La data de 02.07.2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis un nou ordin, respectiv ordinul nr. 1472/02.07.2009 prin care s-a dispus suspendarea aplicării pentru procurori a ordinului nr. 526/03.03.2009, începând cu data de 01.06.2009 și pe viitor.
La data de 02.07.2009 cu Ordinul 1328/C/8722/2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea cu 01.06.2009 acordării sporului de 50% și pentru personalul auxiliar de specialitate și conex. În baza acestui ordin Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iașia emis Decizia nr. 2360/X/2/03.07.2009 prin care s-a adus la îndeplinire Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a suspendat începând cu 01.06.2009 și pe viitor, Decizia nr. 794/X/2/06.03.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
În motivarea actelor administrative se invocă faptul că prin adresa nr. -/2009 Ministerul Finanțelor Publice a comunicat suspendarea solicitării Ministerului Public de plată în continuare a sporului în cauză, întrucât această plată intră sub incidența Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Consideră reclamanții că în speță cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv:
- existența procedurii prealabile prev. de art. 7 din același act normativ, adresată emitentului actului administrativ în litigiu, realizată cu actul emis la 10.07.2009;
- existența cazului bine justificat, întrucât ordinele în litigiu au fost emise cu încălcarea unor acte normative cu forță superioară, respectiv: art. 15 alin. 2 din Constituție, ce instituie principiul neretroactivității legii, iar actele administrative în litigiu operează o aplicare retroactivă a dispozițiilor de suspendare; art. 14 din legea contenciosului administrativ, ce prevede expres procedura legală de suspendare a efectelor unui act administrative, anume doar de instanța de judecată și pentru cazuri bine justificate; art. 72 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 ce prevede posibilitatea de diminuare a drepturilor salariale recunoscute magistraților doar pe calea unor acte juridice de aceeași forță cu cel de stabilire a drepturilor respective; art. 1 paragraful 4 din Constituție, ce instituie principiul separației puterilor în stat, în condițiile în care pârâții au emis dispoziții ce afectează executarea unor hotărâri judecătorești executorii, fiind atributul exclusiv al puterii judecătorești de interpretare și aplicare a legii.
În ce privește personalul auxiliar de specialitate, consideră reclamanții că în cazul acestora a avut loc o încălcare flagrantă a dispozițiilor art. 161 coroborat cu art. 164 Codul muncii, ce instituie principiul conform căruia plata drepturilor salariale se face lunar, și orice reținere ori suspendare a drepturilor salariale poate fi operată doar în condițiile legii, angajatorul neputând invoca lipsa fondurilor bănești, cum se procedează în speță, în condițiile în care titlurile executorii de stabilire a acestor sporuri erau cunoscute de pârâți încă din iunie 2008, astfel că avea posibilitatea asigurării fondurilor necesare plăților.
Se arată de asemenea și faptul că prin conduita adoptată de pârâți, are loc o încălcare și a prev. art. 8 alin. 1 din Convenția Organizației Internaționale a privind protecția salariului, cu nr. 95/1949, ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973, și care prevede de asemenea, imposibilitatea operării de rețineri salariale cu încălcarea limitelor prescrise de legea națională și contractele colective de muncă.
- condiția necesității prevenirii unei pagube iminente este de asemenea îndeplinită în speță, reținerea acestor sporuri din drepturile salariale curente cuvenite reclamanților punându-i în imposibilitate de achitare a obligațiilor contractuale asumate cu terții, în considerarea salariului prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât munca era deja prestată pentru luna iunie 2009, în condițiile asumate deja de părțile din raportul de servicii, astfel că în fapt se află în situația de a munci în condiții imprevizibile, la arbitrariul angajatorului.
Solicită așadar admiterea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu consecința suspendării executării actelor administrative în litigiu, până la soluționarea pe fond a cauzei vizând anularea acestora.
Pârâtul Parchetul de pe lângă B prin întâmpinare invocă excepția necompetenței teritoriale a instanței, considerând că potrivit art. 36 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, competentă în soluționarea cauzei este Curtea de Apel București, acest act normativ având caracter derogator de la normele de competență în materia contenciosului administrativ prev. în Legea nr. 554/2004.
Este invocată de asemenea excepția lipsei de obiect a cererii, motivat de faptul că actul administrativ în litigiu - Ordinul nr. 1472/2009 a fost deja suspendat prin sentința civilă nr. 2864/07.07.2009 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul său nr. 6185/2009.
Pe fondul cererii consideră pârâta că în speță nu sunt întrunite cele două condiții cumulative prev. de art. 14 din legea contenciosului administrativ, pentru admisibilitatea unei astfel de cereri de suspendare.
Curtea, verificând prioritar excepțiile dirimante ce fac inutilă cercetarea fondului cererii de suspendare, constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, în cauză nu își găsesc incidența prev. art. 36 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, întrucât textul are în vedere contestațiile personalului salarizat în baza acestui act normativ, și care ar fi "nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale".
În speță însă reclamanții nu contestă modul de stabilire a salariului lor, ci faptul că salariul stabilit în condițiile legii nu este plătit în fapt, dispunându-se printr-un act administrativ suspendarea plății lui parțiale, respectiv cu privire la sporul de 50% de risc și suprasolicitare, situație în care litigiul intră în competența material comună raportat caracterului de contencios administrativ al cererii, respectiv a Curții de Apel Iași, ca instanță în raza căreia reclamanții își au domiciliul.
În ce privește excepția lipsei de obiect a cererii reclamanților, motivat de împrejurarea că alte cereri de suspendare a executării actului din litigiu au fost deja pronunțate de către Curtea de Apel Cluj, Curtea constată că în speță instanțele sunt investite doar cu aprecierea unei situații de fapt, de natură a determina sau nu suspendarea efectelor unui act administrativ, și care situație poate fi diferită în fiecare caz în parte.
Așa fiind, Curtea apreciază că doar în cauzele având ca obiect anularea actului administrativ, și în care s-ar invoca existența unor soluții de anulare a actului administrativ în dosare cu obiect similar, instanțele își pot pune problema analizei interesului reclamanților în acțiuni privind anularea aceluiași act, iar nu și în cauzele în care este verificată doar situația de fapt, pentru adoptarea unei măsuri provizorii, cum este cazul în speță.
În ceea ce privește condițiile cumulative prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că acestea sunt întrunite.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorizat ierarhic superior, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Conform art. 2 lit. "t" din același act normativ, prin caz bine justificat se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ iar, conform art. 2 lit. "ș" prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Din documentele depuse la dosar de reclamanți rezultă că aceștia s-au adresat organului emitent pentru revocarea actului și, ca atare, cererea de suspendare este formulată cu îndeplinirea acestei prime condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la existența cazului bine justificat, Curtea reține că refuzul plății sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare, în continuare, în condițiile în care acesta a fost deja inclus în salariu (asupra acestui aspect dispunându-se prin hotărâri judecătorești irevocabile ce prevăd nu numai plata sumelor restante cu acest titlu, ci și plata pe viitor și efectuarea modificărilor cuvenite în cărțile de muncă) conturează grave încălcări ale legii speciale de salarizare a magistraților și personalului asimilat, ale art. 1 paragraf 4 din Constituția României, ale Codului Muncii și Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, prin decizia nr. 2360/X/2 din 03.07.2009 emisă de pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași ca acte subsecvente Ordinelor Procurorului General de pe lângă nr. 1472/2009 și 1328/C/8722/2009 s-a dispus suspendarea aplicării deciziei nr. 794/X/2/06.03.2009, prin care, începând cu data de 01.03.2009 personalul auxiliar de specialitate și conex din Curtea de Apel Iași, precum și a parchetelor din subordine, beneficiau de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brută, ca urmare a adresei Parchetului de pe lângă - Cabinet Procuror General, prin care se comunica faptul că aceste plăți intrau sub incidența nr.OUG 71/2009 pe de o parte, precum și rectificarea bugetară suferită la nivelul Ministerului Public ce nu mai permitea plata acestor drepturi salariale, deși nr.OUG 71/2009 avea ca obiect plăți restante, iar nu salariile curente.
Pe de altă parte, se ignoră faptul că este atributul exclusiv al legislativului de a stabili drepturi salariale pentru magistrați și categoriile asimilate, rămâne de clarificat în ce măsură printr-un act administrativ se poate dispune măsuri privind executarea hotărârilor judecătorești executorii.
De asemenea, din punct de vedere formal, se pune problema dacă actul administrativ în discuție poate avea aceeași forță juridică ca și Ordinul nr. 526/2009 prin care s-a dispus plata sporului, dacă el produce consecințe juridice imediate și, mai mult, în raport de data la care a fost emis, dacă nu are un caracter retroactiv, impunând neplata sporului pentru luna iunie.
Examinând susținerile cu privire la paguba iminentă produsă prin emiterea actului a cărui suspendare s-a solicitat, Curtea apreciază că și acestea sunt deplin justificate.
Prin eliminarea din cuantumul salariului a unei sume considerabile, beneficiarii acestuia suportă în mod clar o pagubă bine determinată și care, în situația angajării unor obligații contractuale (credite) a căror valoare s-a raportat la venitul integral, se poate amplifica mult în timp.
Mai mult, conform dispozițiilor deciziei emise de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, a cărei valoare este practic negată de către Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, precum și conform dispozițiilor din hotărârile judecătorești irevocabile, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este un drept salarial ce trebuie plătit lunar, iar măsura de a dispune plata sumelor cuvenite cu acest titlu într-un viitor incert și în altă modalitate creează îndoială și asupra respectării, de către actul administrativ din litigiu a legislației recunoscute pe plan internațional, respectiv a prevederilor art. 8 alin. 1 din Convenția Organizației Internaționale a privind protecția salariatului, nr. 95/1949 ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973, a art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Raportat la toate aspectele reținute, Curtea apreciază ca fiind întrunite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, urmând să admită cererea reclamanților și să dispună suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile de necompetență teritorială și lipsă de interes a cererii de suspendare.
Admite cererea de suspendare a executării formulată de reclamanții:, -, -, -A, -, -, I, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție
Dispune suspendarea executării Ordinelor nr. 1472/2.07.2009 și 1328/C/8722 din 2.07.2009 emise de Procurorul General al parchetului de pe lângă J B și a Deciziei 2360/X/2/3.07.2009 a Procurorului General al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, până la soluționarea cauzei pe fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 August 2009.
PREȘEDINTE,
G -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
10.08.2009
2 ex.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
