Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 1604/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1604
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții CANCELARIA PRIMULUI-MINISTRU și SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 8 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 10 aprilie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 2009, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții CANCELARIA PRIMULUI-MINISTRU și SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, suspendarea executării ordinului nr. 317/09.03.2009 privind încetarea raportului său de serviciu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanței că în data de 27.09.2004 a fost numită în funcția publică de director al Direcției de Analiză Instituțională și Relații cu Mediul Asociativ din cadrul cancelariei Primului Ministru și cu toate că la evaluările din ultimii 3 ani a obținut calificativul " bine", prin ordinul a cărui suspendare se solicită s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu cu pârâta de rândul 1.
Arată că, deși atât în titlul OUG nr. 17/2009, cât și în art. VIII al acesteia se folosește sintagma "se desființează", în fapt, așa cum rezultă din textul art. X, instituția publică a Cancelariei Primului Ministru a fost comasată cu Secretariatul General al Guvernului, care "preia, pe bază de protocol de predare-primire, activul și pasivul, patrimoniul, arhiva, litigiile în curs, programele, proiectele și contractele aflate în derulare, dotările și creditele bugetare aferente activității fostei Cancelarii a Primului-Ministru".
Prin urmare, susține reclamanta, ca efect juridic al comasării, prin preluarea de către a întregului patrimoniu (inclusiv personalul angajat), trebuia să fie transferată în interesul serviciului. Mai mult, instituția Cancelariei Primului-Ministru a fost integral bugetată, iar potrivit ordonanței menționate, întreg bugetul acesteia va trece la, astfel că motivarea privind "restrângerea cheltuielilor bugetare" nu are nici o legătură cu realitatea.
Ordinul contestat este semnat de Secretarul General al Guvernului, contrar dispozițiilor art. 99 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că raporturile de serviciu au fost stabilite cu instituția Cancelaria Primului Ministru.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 7 aprilie 2009, pârâtul SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI a invocat în principal excepția inadmisibilității cererii, precum și a lipsei de interes a reclamantei în formularea acestei cereri.
În susținerea excepției inadmisibilității, a învederat că, în raport de prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999, soluțiile care pot fi pronunțate în cazul constatării netemeiniciei și nelegalității măsurilor, sunt anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau dispus încetarea raportului de serviciu și, la cerere, reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Admisibilitatea unei cereri de suspendare ar veni în contradicție cu prevederile art. 99 alin. 3, potrivit cărora durata preavizului este de 30 de zile.
În privința excepției lipsei de interes a reclamantei, pârâtul a arătat că reclamanta se află în perioada de preaviz, astfel că raportul său de serviciu nu este afectat, prin urmare reclamanta nu dovedește interesul, folosul practic urmărit prin promovarea prezentei cereri.
Referitor la fondul cererii de suspendare, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, invocând prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
Pârâta a arătat că reclamanta nu a dovedit întrunirea cerințelor impuse de lege, anume cazul bine justificat și paguba materială iminentă, întreaga sa argumentație privind fie fondul litigiului, fie interpretarea modului de aplicare și a efectelor OUG nr. 17/2009, cererea sa fiind practic nemotivată.
Examinând cererea reclamantei prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele considerente:
1. Prima chestiune care se impune a fi abordată este aceea a admisibilității prezentei cereri de suspendare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în situații similare natura de act administrativ a ordinului de încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici (chiar și pentru considerente de reorganizare a instituției), or această natură juridică este cea care conferă aplicabilitate Legii nr. 554/2004, inclusiv din perspectiva art. 14 și 15 din lege.
Orice alte considerațiuni privind soluțiile care se desprind din prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999 nu prezintă relevanță, ele neexcluzând în mod expres aplicabilitatea legii contenciosului administrativ.
2. Excepția lipsei de interes a reclamantei este, la rândul ei, neîntemeiată. Împrejurarea că perioada de preaviz urmează a expira doar la împlinirea celor 30 de zile nu este suficientă pentru a reține lipsa de interes a reclamantei, suspendarea solicitată de aceasta urmând, în măsura în care ar fi admisă, a produce efecte după expirarea preavizului, pe toata durata soluționării acțiunii în anularea ordinului vizat.
3. Condițiile care se desprind din prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sunt condiția-premisă a formulării plângerii prealabile, respectiv condițiile constând în iminența unei pagube și existența unui caz justificat.
În raport de cerința premisă de a fi formulată plângerea prealabilă împotriva actului administrativ contestat, Curtea reține că din actele dosarului reiese că plângerea prealabilă a fost înregistrată la instituțiile pârâte în data de 23 martie 2009, fiind astfel întrunită această condiție.
4. Cele două concepte, anume paguba iminentă și cazul bine justificat, care se constituie în cerințe de admisibilitate a cererii de suspendare, sunt definite de art. 2 alin. 1 lit. s și t din Legea nr. 554/2004, astfel: paguba iminenta este "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public", iarcazuri bine justificate"împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
5. Întrunirea cerinței cazului bine justificat nu poate fi reținută de instanță, reclamanta nefiind în măsură să convingă în privința aparenței de nelegalitate a actului administrativ.
Astfel, unul din motivele invocate, cu titlu de "împrejurări legate de starea de fapt și de drept", este nemotivarea ordinului, aspect care nu creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, cât timp se fundamentează pe un act normativ care reglementează tocmai desființarea instituției Cancelaria Primului-MInistru și menționează expres că atribuțiile compartimentului în care se regăsea anterior postul reclamantei nu au fost transferate la Secretariatul General al Guvernului.
Problema semnăturii secretarului general al guvernului, a competenței acestuia de aof ace în condițiile unei "comasări", după cum o califică reclamanta, este o chestiune ce ține de măsura acestei preluării de atribuții, funcții, patrimoniu, de la fosta Cancelarie a Primului-Ministru, urmând a fi clarificată cu prilejul soluționării fondului cauzei, neconstituind un element care să creeze "o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ", suficientă pentru a răsturna, fie și în aparență, prezumția de legalitate a actului administrativ.
Celelalte aspecte invocate, precum obligația de preluare a personalului angajat la (care, în opinia reclamantei, s-ar include în patrimoniul instituției) sau susținerea că bugetarea în integralitate a cancelariei și prevederile art. X exclud realitatea nevoii de restrângere a cheltuielilor bugetare nu au nici o acoperire convingătoare nici în argumentare, nici probatorie, nefiind în măsură a induce instanței un dubiu suficient de caracterizat cu privire la legalitatea ordinului de încetare a raporturilor de serviciu.
6. Reținând ca nefiind întrunită cerința cazului bine justificat, Curtea nu va proceda la cercetarea și celei de-a doua condiții instituită de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba materială iminentă, cât timp ele trebuie întrunite cumulativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes.
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocatură " ", în mun. B,--28, sector 1, în contradictoriu cu pârâții CANCELARIA PRIMULUI-MINISTRU și SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, ambii cu sediul în mun. B, nr. 1, sector 1.
Definitivă. Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.5 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
