Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 17/
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, (), și împotriva sentinței nr. 710/CA din 17.11.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenții, (), și și consilier juridic pentru intimatul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată.
Avocat, pentru recurenți, depune la dosar dovada timbrării recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. - din 18.01.2010, și 0,3 lei timbru judiciar.
Instanța constată că recursul este legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurenți, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimat, solicită respingerea recursului.
Depune la dosar concluzii scrise.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 710/CA/17.11.2009 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de către pârât.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, -, (), -, -, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași,- în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, ca neîntemeiată.
A reținut instanța de fond:
Pe fondul cauzei, prin raportare la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, se constată următoarele:
A) Cazul bine justificat;
Art. 2 alin. 1 lit.) din Legea nr. 554/2004:cazuri bine justificate- împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;
Reclamanții au invocat 2 argumente în ceea ce privește nelegalitatea actului: aplicarea cu caracter retroactiv a acestuia și necompetența organului emitent, aceste 2 argumente nefiind însă de natură a crea o îndoială serioasă în ceea ce privește nelegalitatea Deciziei nr. 2360/X/2/03.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Ap. I, aplicarea retroactivă a efectelor actului neconstituind un motiv de nelegalitate a acestuia, iar pârâtul are competența emiterii deciziei contestate.
B) Prevenirea unei pagube iminente.
Art. 2 alin. 1 lit) din Legea nr. 554/2004:paguba iminentă- prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public;
Prin raportare la prevederile art. 4 din Anexa nr. 6 la legea nr. 330/2009 (legea unică de salarizare), aplicabilă la data soluționării cauzei, se constată că nu este îndeplinită în mod evident condiția pagubei iminente impuse de legiuitor și invocată de reclamanți.
Întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele 2 condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de recurs reclamanții, considerând că în mod eronat instanța de fond a considerat că în speță nu ar fi fost îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ pe care au formulat-
Astfel, în ce privește "cazul bine justificat", reclamanții-recurenți au arătat faptul că actul administrativ în litigiu a fost emis cu încălcarea principiului neretroactivității legii, astfel cum este expres prevăzut de Constituția României art. 15 alin. 2, din moment ce printr-un act emis la 03.07.2009 se dispune asupra unor drepturi salariale acordate începând cu 01.06.2009.
Totodată, decizia nr. 794/X/2 de suspendare a actului administrativ inițial, a fost emis de o autoritate necompetentă, doar instanța de judecată având recunoscută de lege o competență legală în acest sens, în condițiile în care ordinul vine și în contradicție cu hotărârile judecătorești executorii favorabile reclamanților, precum și cu OUG71/2009, ce reglementează procedura de plată a drepturilor restante ce au făcut obiectul hotărârii judecătorești sus-menționate.
Cât privește cea de a doua condiție prev. de art. 14 din legea contenciosului administrativ, respectiv cea privitoare la existența unei pagube iminente cauzate reclamanților, consideră recurenții că prima instanță a ignorat faptul că neacordarea drepturilor bănești la care erau îndreptățiți, era de natură a le cauza consecințe patrimoniale negative grave, atât timp cât dreptul salarial a fost recunoscut și personalului auxiliar al instanțelor, prin decizia /U/2008.
Solicită așadar admiterea recursului, iar pe fond a cererii de suspendare a executării deciziei 2360/X/U/2009, așa cum a fost formulată.
Intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI prin concluziile scrise depuse la dosar solicită respingerea recursului formulat în cauză, întrucât începând cu luna iunie 2009 nu a mai primit fonduri bănești necesare achitării acestor sporuri reclamanților, iar prin adresa Procurorului General al Parchetului de pe lângă nr. 1328/C/02.07.2009 i s-a adus la cunoștință suspendarea aplicării deciziei anterioare de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că a fost nevoit să emită ordinul în litigiu, obligațiile asumate fiind imposibil de executat.
Analizând sentința atacată în raport cu motivul de recurs formulat, cât și din oficiu, în baza art. 3041Cod procedură civilă, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Așa cum s-a reținut anterior, obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă suspendarea executării deciziei nr. 2360 din 03.07.2009 emisă de recurentul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Prin acest act, emitentul a dispus ca, la data de 03.07.2009, drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. În pus, aceeași autoritate publică a arătat că această modalitate de calcul a drepturilor salariale se va păstra și pentru viitor, plata sporului anterior individualizat urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (a se vedea fila 4 dosar fond).
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/%2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizare,a în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
O condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a existenței unui caz bine justificat.
Conform art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, în prezent, principiul legalității a devenit un principiu fundamental în toate sistemele de drept, iar acesta constă în respectarea întocmai a legii de către destinatarii ei (cetățeanul și statul).
În sistemul juridic românesc, acest principiu este reglementat în art. 1 alin. 5 și art. 16 alin. 2 din Constituție. Astfel, primul text constituțional precizează faptul că, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Pe de altă parte, al doilea text cuprins în Legea fundamentală arată că nimeni nu este mai presus de lege.
În cazul actelor administrative, legalitatea înseamnă recunoașterea caracterului valabil al actelor și al efectelor lor până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate. Chiar dacă beneficiază de putere discreționară, autoritățile publice nu pot ignora legea, a cărei organizare a executării și executare în concret trebuie să o realizeze.
Cu alte cuvinte, între actul administrativ și lege există în mod necesar un raport de subordonare.
În speța de față, Curtea constată că suntem în prezența unui caz bine justificat în raport de următoarele argumente:
În primul rând, așa cum a reținut și prima instanță, prin actul administrativ analizat, emis la data de 03.07.2009, recurentul a intervenit în mod retroactiv în plata drepturilor bănești cuvenite intimatei pe luna iunie 2009.
Prin această măsură, Curtea poate aprecia că există indicii în sensul că recurentul a încălcat principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
În acest sens, se cuvine a preciza faptul că securitatea juridică impune neaplicarea regulilor de drept unor situații existente înainte de momentul emiterii actului.
Trebuie arătat faptul că interdicția retroactivității actelor administrative nu este numai un principiu interpretativ, ci condiționează însăși legalitatea acestor acte.
În cauza de față, Curtea consideră că există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, în sensul unei aplicări retroactive a prevederilor art. 1 din nr.OUG 71/2009, care este o normă cu putere de lege.
În altă ordine de idei, o altă aparență de nelegalitate o constituie încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de acest act normativ, iar salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
Cu alte cuvinte, în raport de acest text normativ, plata salariilor nu poate fi diminuată de nicio autoritate publică, în alte condiții decât cele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noțiunea de pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În concepția instanței de control judiciar, și această condiție legală este îndeplinită în speță, fiind vorba de diminuarea unor drepturi salariale; acest prejudiciu material este viitor și previzibil cu evidență, în contextul derulării raporturilor de serviciu dintre magistrați și stat.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul ca întemeiat, cu consecința admiterii în fond a cererii de suspendare formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, -, -, (), -, și - împotriva sentinței nr. 710/17.11.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică.
În fond, admite cererea de suspendare formulată de reclamanți.
Suspendă executarea deciziei nr. 2360/X/2/03.07.2009, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI până la soluționarea pe fond a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - --- - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
27.01.2010
2 ex.
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
