Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1706/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1706
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice P- Activitatea de Inspecție Fiscală, cu sediul în P,- județul P, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 434 din 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- Com SRL, cu sediul în P,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - Com SRL, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenta-pârâtă P- Activitatea de Inspecție Fiscală.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se că, prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Avocat, pentru intimata-reclamantă, depune la dosar înscrisuri care sunt deja depuse în dosarul de fond, respectiv înștiințarea emisă de C, adresa nr. -/21.08.2009 emisă de Bank și adresa nr. 335/20.08.2009 emisă de SRL.
Menționează că nu are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea ia act că intimata-reclamantă nu are cereri de formulat,iar recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurtate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-
.//.
reclamanta - Com SRL a solicitat, în contradictoriu cu DGFP P, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 4377/14.08.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în data de 12.08.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 12.08.2009 a fost încheiat raportul de inspecție fiscală inregistrat la DGFP P - Activitatea de Inspecție Fiscală nr. 4377/14.08.2009, ca urmare a inspecției fiscale generale având ca obiectiv, modul de constituire, declararea și virare a obligațiilor datorate bugetului de stat pentru perioada de 1.01.2006 - 31.05.2009,
Referitor la impozitul pe profit în sumă de 86.635 lei și majorări de întârziere accesorii în sumă de 64.872 lei prin stabilirea unei baze impozabile suplimentare de 541.468 lei reclamantul a arătat că societatea deține facturi achiziție a acestor bunuri și servicii, facturi ce reprezintă dovada efectuării operațiunii economice, organul de control nu a făcut dovada neefectuăarii operațiunii economice, nu a luat în calcul dovada intrăarii în gestiune, reprezentată de notele de recepțtie și bonurile de consum.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea 82/1991 si Ordinul MFP nr.2374/2007 - pct. 11. Astfel, operațiunea economico - financiară de cumpărare s-a consemnat în documente care, în cazul de față reprezintă facturile primite de la societățile în cauză, ele dobândind astfel calitatea de document justificativ după înregistrarea în contabilitate.
De asemenea, reclamanta a întocmit note de recepție conform 1850/2004, care la rândul lor sunt documente ce fac dovada intrării în gestiune.
O parte din bunurile primite cu aceste facturi au fost achizitionate pentru
vânzare, fapt care s-a și realizat, îndeplinindu-se de către societate condiția prevăzută de art. 21 alin. 1 cod fiscal.
Reclamanta a mai arătat că suma de 53.130 lei a fost înregistrată pe
cheltuieli pe baza de nota contabilă, de reglare conform Normelor Metodologice de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă aprobate prin nr. 1850/2004 pct. 7 alin. 3.
Referitor la suma de 1437 lei înregistrată în baza facturii proforme nr. 41926/26.04.2007 reclamanta a arătat că a procedat corect înregistrând taxa contract leasing la perioada la care se referă conform principiului independenței exercițiului, organul de control confundând deductibilitatea la impozit cu deductibilitatea la TVA.
În ceea ce privește suma de 20.269 lei, reprezentând prestări servicii conform contractului de consultanță nr. 1/5.01.2007 facturate de - SRL P, reclamanta a susținut că aceasta este deductibilă fiscal, întrucât necesitatea prestării serviciului este subliniată de organul fiscal prin trimitere la devizele de lucrări și la obiectul de activitate al societății.
Reclamanta contestă și faptul că organul de control a considerat suma de 15.482 lei reprezentând cheltuieli cu mărfurile ca fiind nedeductibilă fiscal deși a confirmat aprovizionarea legală de la - SRL P.
Referitor la TVA în suma de 3564 lei calculată suplimentar de organul de control, reclamanta a apreciat că acesta nu a aplicat corect art. 126 Cod fiscal unde se stipulează că una din condițiile cumulative pentru operațiuni impozabile este să fie
efectuată cu plată.
În ce privește suma de 57.053 lei TVA deductibilă înregistrată de
reclamantă pe baza unor documente reprezentând achiziții de bunuri și servicii care în opinia organului de control nu sunt destinate în folosul operațiunilor taxabile, arată aceasta că organul fiscal nu a menționat nimic despre utilizarea efectivă a acestora., sunt la punctul de lucru și sunt folosite în scop administrativ, pentru vizualizarea anumitor calități ale produselor, celelalte materiale de construcții fiind utilizate pentru amenajarea sediului social și punctului de lucru.
Reclamanta a apreciat că pentru suma de 67.488 lei TVA deductibilă înregistrată de societate în perioada iunie 2006 - iulie 2007 pe baza a 46 de facturi, a argumentat la capitolul, impozit pe profit, că aceste documente reprezintă documente justificative în conditiile legii.
Bunurile aprovizionate cu aceste facturi au fost plătite o parte din ele în numerar, altele prin bancă, bunurile cumpărate fiind utilizate pentru operațiuni care dau dreptul la deducere, fie ca marfă revandută fie ca utilaje și echipamente utilizate în activitatea proprie pentru obținerea de venituri.
Referitor la impozitul pe veniturile din activități desfășurate în baza convențiilor/contractelor civile în suma 2190 lei și majorări de întârziere accesorii în sumă de 836 lei, aferent plăților efectuate către numitul, în baza contractului civil din 12.05.2007, servicii de contabilitate în suma de 11.500 lei organul de control a greșit luând în calcul cota de 16 % și aplicând o bază de impozitare mai mare de 13.690 lei prin majorată. Reclamanta a mai susținut că trebuia aplicată cota de 10 % la suma de 11.500 lei și nu la cea de 13.690 lei, urmând ca persoana fizică să-și plătească diferena până la 16% și să returneze la societate impozitul nereținut. Reclamanta a invocat dispozițiile art. 52 alin. 1 si 2 lit. a cod fiscal.
În ce privește paguba iminentă, reclamanta a arătat că indisponibilizarea sumelor reținute în decizia de impunere împietează grav asupra desfășurării normale a activității economice a societății.
Prin sentința nr. 434 din 03 septembrie 2009 Tribunalul Prahovaa admis
actiunea formulata de reclamantă, dispunând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 4377/14.08.2009 emisă de DGFP P - Activitatea de Inspecție Fiscală, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 14 alin. 1 din legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
În materie fiscală, condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 se completează cu dispozițiile art. 215 alin. 2 fiscală.
Existența unui caz bine justificat nu poate fi reținută decât dacă din împrejurările cauzei ei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative emise în baza și în vederea executării legii.
În cadrul procedurii de soluționare a cererii de suspendare a executării actului
administrativ, nu poate fi însă prejudiciat fondul litigiului, instanța având posibilitatea să
efectueze numai cercetare sumară a aparenței dreptului.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de proțectie provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului.
Legea română răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei prin prevederea legală ce conferă instanței de contencios administrativ atribuția de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.
Referitor la prima condiție obligatorie impusă de disp. art. 14 din Legea 554/2004 privind existența cazului bine justificat tribunalul constată că reclamanta nu s-a rezumat doar la a contesta sumele reținute prin decizia de impunere ci a detaliat și explicat în concret, cu referire la necesitatea administrarii unui probatoriu amplu dar și la textele legale reglementate în Codul Fiscal, motivele pentru care apreciază ca fiind eronate sumele reținute.
Necesitatea deci, a administrării unui amplu probatoriu și imposibilitatea instanței de contencios administrativ de a antama fondul cauzei, coroborat și cu justificările întemeiate pe dispozițiile codului fiscal, conduc la concluzia existenței cazului bine justificat, condiție impusă de dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004.
In ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, tribunalul constată că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 2 lit. din legea 554/2004 drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidentă sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Măsura suspendării executării se justifică în cauza de față, în condițiile în
care actul administrativ fiscal stabilește în sarcina reclamantei un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Reclamanta a dovedit prin înscrisurile depuse și îndeplinirea acestei condiții urmare a înființării popririi asiguratorii pe conturile sale, fapt ce a împiedicat-o în obținerea unei linii de credit.De asemenea, reclamanta a depus la dosarul cauzei și relatii de la partenerii săi comerciali care o încunoștiințează asupra suspendării contractelor încheiate tocmai ca urmare a situației financiare create.
mpotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâta P, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea în tot a acesteia și, pe fond, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă.
În susținerea recursului pârâta arată că la pronunțarea soluției instanța de fond a ignorat caracterul specific al actelor administrative, potrivit căruia administrația este în drept să pornească executarea lor fără a fi necesară intervenția justiției, deoarece se bucură de prezumția de legalitate și constituie titlu executoriu.
Pe de altă parte, arată recurenta, legea contenciosului administrativ nu permite suspendarea actelor administrative ca regulă generală, ci ca o excepție și numai atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube.
Or, în cauză, susține recurenta, nu s-a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din legea 554/2004, atâta timp cât stabilirea obligațiilor
fiscale a avut loc în conformitate cu dispozițiile legale în materie - Codul Fiscal, și nici a prin executarea actului administrativ fiscal, societății reclamante i s-ar produce vreo pagubă iminentă.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma
criticilor aduse de recurentă având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Reclamanta a investit instanța de fond cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării a unui act administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere nr 4377/14.08.2009, prin care s-au stabilit în sarcina sa de plată obligații fiscale constând în impozit suplimentar pe profit în cuantum de 86.635 lei,TVA -112.486 lei,impozit pe venit aferent unor activități prestate în baza unor convenții -toate cu majorările și penalitățile aferente.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 -în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în conditiile art. 7, a autorității publice care a emis actul său a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Ca atare, pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare, potrivit dispozițiilor sus-citate este necesar ca pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ trebuie a fi întrunite cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care astfel poate fi prevenită.
Din verificare actelor dosarului rezultă că în cauză sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 alin. 1 din legea 554/2004 întrucât, din analiza actului administrativ fiscal și contestația prin care s-a inițiat procedura de anulare a actului respectiv, rezultă,
fără a intra pe fondul cauzei, că se impune administrarea unor probe ample, pentru a se stabili cu certitudine dacă sumele stabilite în sarcina intimatei prin decizia de impunere sunt datorate sau nu, în tot sau în parte.
De aceea, până la soluționarea pe fond a cauzei, se consideră că există un caz bine justificat de suspendare a executării deciziei de impunere emisă în cauză.
Aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 14 din legea contenciosului administrativ răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei care conferă instanțelor de contencios administrativ să ia măsuri provizorii pentru protecția drepturilor și intereselor particularilor atunci când există un risc iminent de vătămare în raport cu autoritatea publică și exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispune.
Suspendarea executării deciziei de impunere se impune și ca o măsură pentru evitarea pagubelor ce s-ar produce societății reclamante prin poprirea conturilor care ar pune-o în imposibilitatea desfășurării activității privind plata salariilor și executarea obligațiilor contractuale pe care le are în derulare-așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Susținerile recurentei, referitoare la caracterul executoriu al actelor administrative nu sunt întemeiate, deoarece, prin suspendarea executării acestora,
măsură dealfel legală, nu stirbește cu nimic caracterul de titlu executoriu al acestui act.
Suspendarea are ca efect numai temporizarea executării acestuia până la soluționarea acțiunii de anulare a actului, inițiată de reclamantă.
Față de toate considerentele de mai înainte Curtea, în raport cu dispozițiile art. 312 alin.1 pr.civ, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P- Activitatea de Inspecție Fiscală, cu sediul în P,- județul P, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 434 din 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- Com SRL, cu sediul în P,-, județul P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Fiind eliberată din funcție, prin
pensionare, se semnează de
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
- -
Red AU
Tehnored MC/AU
4 ex/15.12.2009
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
