Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 174/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr- -04.06.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR 174
Ședința publică din 3 iulie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta "Parc Industries" în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C-, având ca obiect suspendare executare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, copie de pe dovada achitării cauțiunii, extrasul de cont al societății reclamante și bilanțul pentru anul 2007 al societății reclamante
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare, până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a instanței asupra contestației.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- la data de 4.06.2008, reclamanta "Parc Industries" a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S, suspendarea executării silite a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 258/30.04.2008, a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 200/1/30.04.2008 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 200/30.04.2008, întocmite de către organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C-S - Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Inspecție Fiscală -Serviciul de Inspecție Fiscală nr. 1,până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a instanței.
În motivare se arată că în urma inspecției fiscale parțiale efectuate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C-S - Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Inspecție Fiscală -Serviciul de Inspecție Fiscală nr. 1, în perioada 21.04.2008 -23.04.2008 s-a întocmit Raportul de Inspecție Fiscală nr. 200/30.04.2008, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 258/30.04.2008, Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 200/1/30.04.2008.
În termen legal a depus și înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C-S - Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Inspecție Fiscală -Serviciul de Inspecție Fiscală nr. 1, contestație împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 258/30.04.2008, a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 200/1/30.04.2008 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 200/30.04.2008, prin care a contestat întreaga natură a obligației de plată imputată societății reclamante.
La data de 27.05.2008, Administrația Finanțelor Publice a orașului M Nouă a adus la cunoștință reclamantei faptul că s-a început executarea silită împotriva societății, fiind emise Somația nr.-/125 și Titlul executoriu nr. 5237/17.05.2008 pentru o creanță totală de - lei, urmând a fi executați silit până la recuperarea integrală a creanței.
Se solicită să se constate că, Raportul de Inspecție Fiscală nr. 200/30.04.2008, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 258/30.04.2008, Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 200/1/30.04.2008, nu au devenit titluri de creanță pentru a putea fi puse în executare - respectiv nu au devenit titluri executorii, așa cum prevede art.141 Cod de Procedură Fiscală, deoarece creanța nu a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege - fiind vorba de titluri de creanță împotriva cărora societatea a formulat contestație potrivit legii.
Raportul de Inspecție Fiscală nr. 200/30.04.2008, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 258/30.04.2008, Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 200/1/30.04.2008, sunt acte administrativ fiscale care au fost contestate în temeiul prevederilor art. 205, art. 207 alin. 1 și art. 209 Cod Procedură Fiscală și nu au devenit titluri executorii pentru a putea fi puse în executare.
Actul administrativ fiscal și titlul executoriu sunt două acte juridice distincte și cu regimuri juridice distincte, astfel încât pârâta, prin începerea demersurilor de executare silită nu face altceva decât un abuz de putere, în cunoștință fiind vorba de faptul că nu există un titlu de creanță care a devenit scadent prin expirarea termenului de plată, deoarece la momentul începerii executării, actele administrative fiscale emise de pârâtă au fost contestate în procedură administrativă.
Întrucât contestația societății nu a fost soluționată pe fond, și ca urmare aceasta se află în procedura prealabilă, reglementată de art. 175 și următoarele din codul d e procedură Fiscală, consideră că în speță sunt incidente prevederile art. 185 Cod procedură fiscală și art. 14 din legea 554/2004 în materia suspendării.
Referitor la prevederile Legii 554/2004 cu modificările ulterioare, având în vedere dispozițiile art. 14 din această lege, întrucât procedura respectivă se referă la etapa procedurii prealabile și la împrejurarea că, după introducerea contestației, organul fiscal nu mai poate suspenda executarea, această competență fiind dată de legiuitor instanței de judecată.
Având în vedere că "Parc Industries" este o societate comercială care desfășoară activități de comerț și de producție, având în derulare mai multe contract de producție, contracte de credit și are obligații derivând din circuitul economico-financiar - în care este implicată, punerea de îndată în executare a actelor administrative atacate în procedura prealabilă ar păgubi-o în mod inevitabil determinând consecințe grave pentru societate, constând în imposibilitatea desfășurării obiectului principal de activitate, fiind vorba de un prejudiciu material viitor și previzibil și perturbarea previzibilă gravă a funcționării societății comerciale constând din beneficiul material nerealizat de societate, câștigul mediu zilnic ce s-ar putea realiza, cheltuieli efectuate cu disponibilizarea personalului, creșterea ratei șomajului într-o localitate declarată oficial zonă defavorizată (M Nouă).
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C- a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată, arătând că, prin cererea precizată reclamanta "Parc Industries" Las olicitat suspendarea executării silite a actelor administrative fiscale. Potrivit art. 215 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură Fiscală, republicată, formularea de către reclamantă a contestației, nu suspendă executarea silită.
Referitor la suspendarea executării,pârâta precizează că în conformitate cu prevederile art. 215 alin. 2 din OG nr.92/2003 privind codul d e procedură Fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "instanța competentă poate suspenda executare, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".
Prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea că motivele suspendării să fie bine justificate,ceea ce înseamnă că ele trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temei8nice și să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat.
O altă condiție care se cere îndeplinită în directă legătură cu prima, este aceea că prin măsura suspendării să se evite producerea unei pagube iminente. Este necesar ca reclamanta să fie amenințată, prin executarea actului administrativ, cu o vătămare iminentă și deci irecuperabilă.
Pârâta consideră că o suspendare a actului administrativ nu se poate acorda cu ușurință, întrucât "dacă după judecarea fondului se ajunge se ajunge la concluzia că acțiunea trebuie respinsă, judecătorul se pune într-o situație delicată sub aspect profesional".
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la necesitatea depunerii cauțiunii,instanța precizează că art. 215 Cod de Procedură Fiscală prevede următoarele:
(1) "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".
Instanța reține, în raport cu dispozițiile art. 215 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, obligativitatea depunerii de către reclamanta care solicită suspendarea actului administrativ fiscal a unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
În speță, această condiție a fost îndeplinită, reclamanta "Parc Industries" depunând la dosar copia recipisei de consemnare nr. -/1, emisă de Casa de Economii și Consemnațiuni - Agenția, pentru suma de 246.909 RON, suma contestată fiind de 2.469.089 RON.
În consecință, instanța constată că reclamanta a îndeplinit obligația consemnării cauțiunii stabilite de instanță la termenul din 2.07.2008.
Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 258/30.04.2008, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C-, instanța observă că prin această decizie de impunere au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 2.469.089 RON.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat prin prisma acestor dispoziții legale, instanța constată că punerea în executare a deciziei de impunere nr. 258/30.04.2008, implică indisponibilizarea unei sume de 2.469.089 RON din fondurile reclamantei.
Instanța observă că reclamanta a are 80 de angajați, pentru care plătește salarii de aproximativ 38.000 RON pe lună, astfel cum rezultă din situația estimativă a prejudiciului produs reclamantei prin punerea în executare a actelor administrative contestate (atașată la filele 94-96 dosar).
În aceste condiții, Curtea apreciază începerea executării pentru suma impusă în Decizia nr. 258/30.04.2008 ar bloca activitatea reclamantei și ar putea genera falimentul societății, în condițiile în care în anul 2007 societatea reclamantă a înregistrat a pierdere de - RON, astfel cum rezultă din bilanțul prescurtat la data de 31.12.2007 și din contul de profit și pierdere al societății pentru anul 2007, depuse la termenul de judecată din 3 iulie 2008.
Activitatea acesteia ar fi blocată, datorită imposibilității plății salariaților și continuării producției, ca urmare a blocării conturilor reclamantei de autoritățile fiscale.
Sub acest aspect, instanța apreciază că executarea imediată a acestei decizii poate conduce la falimentarea societății reclamante, cu paralizarea oricărei acțiuni judiciare intentate de aceasta, din lipsa fondurilor necesare desfășurării activității.
O atare consecință ar echivala cu acordarea posibilității organului fiscal să impute unui contribuabil plata unei sume de bani care depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale acestuia și, procedând la executarea silită imediată, să împiedice contribuabilul respectiv să conteste efectiv actul de impunere, prin lipsirea acestuia de resursele financiare necesare desfășurării activității ulterioare, chiar prin provocarea iminentă a unei stări de insolvență.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
De aceea, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite în parte cererea reclamantei și va dispune suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 258/30.04.2008, Dispoziției nr. 200/1/30.04.2008 și raportului de inspecție fiscală din 30.04.2008, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, până la pronunțarea instanței de fond.
În privința cererii de suspendare a executării actelor administrative până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat acțiunea judiciară pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispoziții potrivit cărora "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
Instanța reține, totodată că reclamanta a formulat contestație împotriva actelor administrative respective, contestație care nu a fost soluționată până la momentul pronunțării prezentei hotărâri.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că a sesizat instanța de contencios administrativ cu o acțiune judiciară având ca obiect legalitatea actelor administrative a căror executare a solicitat să se suspende prin prezenta cerere.
În acest condiții, art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ impune suspendarea executării actului administrativ "până la pronunțarea instanței de fond",urmând ca o eventuală suspendare a executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, să se dispună numai în condițiile prevăzute de art. 15 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căruia"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, șiprin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."
Cum în speță nu a fost sesizată instanța pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, nu sunt incidente dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, ci dispozițiile art. 14 alin. 1 din aceeași lege, în raport cu care se poate dispune suspendarea executării actelor administrative în litigiu până la pronunțarea instanței de fond cu privire la o eventuală cerere a reclamantei de anulare a acestor acte.
În consecință, instanța va respinge cererea reclamantei de suspendare a executării actelor administrative până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Totodată, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
. Admite în parte cererea formulată de "Parc Industries" în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C-
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 258/30.04.2008, Dispoziției nr. 200/1/30.04.2008 și raportului de inspecție fiscală din 30.04.2008, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge cererea reclamantei de suspendare a executării actelor administrative până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 3.07.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică:
Reclamantei. "Parc Industries"
Pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Pârâtei - Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C-.
Red. RP-07.07.2008
Tehnored. LM 07.07.2008
5 expl - emis 3 comunicări
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
