Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 174/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-SENTINȚANR. 174/F-

Ședința publică din 21 Octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanții, G,, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Câmpulung,-, județul A, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,cu sediul în B-, sector 5.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care învederează instanței, că reclamanții au solicitat judecata cauzei în lipsa acestora, potrivit art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea deliberării.

CURTEA

Constată că rin p. cererea înregistrată la Curtea de APEL PITEȘTI la data de 17 iulie 2009 sub nr-, reclamanții, G, judecători în cadrul Judecătoriei Câmpulung, au solicitat suspendarea adresei nr.76602/3.07.2009 emisă de Ministerul Justiției și Libertăților, potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin adresa respectivă, pârâtul a dispus reducerea salariilor lor, începând cu cel aferent lunii iunie și pentru viitor, prin eliminarea sporului de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică, spor care va fi plătit eșalonat potrivit dispozițiilor nr.OUG71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Adresa respectiva este un act administrativ întrucât modifică raporturile juridice de serviciu existente între reclamanți, pe de o parte, și Curtea de APEL PITEȘTI și, pe de alta parte, în sensul ca afectează drepturile salariale ale reclamanților.

Reclamanții au mai arătat ca aveau o speranță legitimă în sensul "art.1 din CEDO" pentru primirea sporului de 50% pentru luna iunie 2009 pentru care au prestat deja activitatea profesională, iar adresa pârâtului a înlăturat acest spor nu numai pentru viitor, ci si pentru luna iunie 2009, deci retroactiv.

Sporul respectiv a fost plătit până în prezent în temeiul nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2004, ținându-se cont de Decizia nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în care a statuat că actul normativ sus arătat reprezintă cadrul legal de acordare a sporului de 50% și pentru viitor.

Nu se poate susține în mod legal că sporul poate fi plătit în mod eșalonat în temeiul nr.OUG71/2009, întrucât sporul nu intră sub incidența acestui act normativ. În plus, având în vederea atitudinea pârâtului față de plata drepturilor salariale pentru care reclamanții dețin sentințe executorii și pentru care au fost emise acte normative de plată eșalonată, acte declarate ulterior neconstituționale, nu există certitudine că pârâtul își va respecta obligațiile ce-i revin în calitate de ordonator principal de credite.

Refuzul de plată a sporului vine în contradicție cu dispozițiile art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, întrucât în luna iunie reclamanții au desfășurat activitatea cu convingerea primirii sporului de 50%.

Reclamanții au mai arătat că, împotriva actului administrativ în discuție în speță, au formulat plângere prealabilă, depunând la dosar dovadă în acest sens.

Examinând pretențiile reclamanților în raport de motivele de fapt și de drept invocate de către aceștia, Curtea constată că cererea reclamanților este întemeiată.

La o examinare sumară, impusă de specificul procedurii de soluționare a unei cereri de suspendare ca cea din speță, adresa nr.76602/3.07.2009 emisă de Ministerul Justiției și Libertăților este un act administrativ unilateral individual, având în vedere definiția dată acestuia de art.2 alin.1 lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și faptul că, prin adresa respectivă, pârâtul a intervenit în raportul de serviciu al reclamanților, în mod unilateral, de pe poziții de forță publică, în sensul modificării lui în defavoarea reclamanților, din perspectiva drepturilor salariale pe care aceștia erau îndreptățiți să le primească.

Conform art.14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea unui act administrativ unilateral se poate obține până la pronunțarea instanței de fond dacă, după inițierea procedurii prealabile, solicitanții dovedesc existența unui caz bine justificat de suspendare și justifică prevenirea unei pagube iminente.

Reclamanții au dovedit formularea plângerii prealabile.

Curtea constată că, până în luna iunie, când au primit salariul corespunzător lunii mai 2009, reclamanții au beneficiat de un spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică. Începând cu luna iunie si pentru viitor, plata acestui spor a fost sistată în temeiul adresei nr.76602.

Prin adresa respectiva, pârâtul - ordonator principal de credite - invocând efectele rectificării bugetare realizate prin nr.OUG34/2009, rectificare care a afectat bugetul în privința "Cheltuielilor de personal", imposibilitatea majorării acestor cheltuieli din lipsa identificării unor surse suplimentare pe fondul respectării de către Guvern a condițiilor impuse de organismele financiare internaționale în privința "cheltuielilor de personal", precum și dispozițiilor nr.OUG71/2009 care stabilește plata eșalonată în perioada anilor 2010-2012 sumelor pentru care salariații bugetari au titluri executorii, a dispus ordonatorilor secundari și terțiari de credite ca, la data de 10.07.2009, drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să fie calculate fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. de calcul va fi păstrată și pentru viitor, sporul urmând a fi plătit conform eșalonării prevăzute de nr.OUG71/2009.

Curtea reține, deci, că pârâtul este debitor față de reclamanți cu sporul de 50% sus menționat, spor care a fost calculat și plătit până în prezent.

Fără a se considera împiedicat de legalitatea acordării acestui element al salariului reclamanților, pârâtul a sistat plata invocând argumente ce țin de lipsa lichidităților bănești pentru onorarea lui în prezent. În același timp, însă, pârâtul a invocat plata dreptului respectiv după dispozițiile nr.OUG71/2009 care se referă la plata unor drepturi salariale stabilite personalului bugetar prin hotărâri judecătorești devenite deja titluri executorii sau care vor căpăta acest caracter până la data de 31.12.2009.

Curtea remarca faptul că nr.OUG71/2009 "preia" și sumele restante ale față de personalul bugetar, precum și metoda eșalonării plății acestora din nr.OUG75/2008, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr.784/12.05.2009 a Curții Constituționale, publicată in Monitorul Oficial nr.466/7.07.2009, chiar dacă pentru cauze extrinseci acesteia.

Curtea remarcă, de asemenea, că pârâtul a intervenit în plata drepturilor bănești ale reclamanților la momentul plații acestora pentru luna iunie 2009 pentru care reclamanții deja prestaseră activitatea profesională inclusiv în considerarea primirii sporului în discuție în cauză. Prin urmare, acțiunea pârâtului are și un efect anterior care, cel puțin aparent, contravine principiului neretroactivității actelor juridice, principiu aplicabil deopotrivă și pe tărâmul dreptului public în care se înscrie contenciosul administrativ. Se constată că actul pârâtului nu este un act declarativ pentru a se aprecia că se înscrie într-o excepție de principiul anterior menționat.

Cele de mai sus, în contextul în care reclamanții afirmă că drepturilor lor bănești nu pot face obiectul nr.OUG71/2009 și nu pot fi plătite eșalonat în viitorii ani, conduc la aprecierea existenței unei aparențe de drept în favoarea reclamanților, aspect ce reprezintă un caz bine justificat de suspendare a actului administrativ.

Interpretarea este conformă dispozițiilor Recomandării nr.R (89)8 din 13 septembrie 1989 Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei (România fiind membră a Consiliului Europei din anul 1993), care urmărește ca persoanelor afectate în drepturile, libertățile ori interesele lor printr-un act administrativ să li se acorde o protecție provizorie în măsura în care argumentele juridice legate de nelegalitatea actului sunt în aparență importante.

În ce privește condiția pagubei iminente, Curtea, având în vedere și dispozițiile aceleiași Recomandări care arată că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate poate cauza persoanelor vizate de acesta un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl cere a fi evitat în măsura posibilului. reține că acesta este îndeplinită. Astfel, paguba materială pe care reclamanții o suportă deja și care se perpetuează în viitor, potrivit dispozițiilor adresei paratului nr.76602/3.07.2009, constă în privare acestora de primirea sporului de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară odată cu primirea salariului lunar.

Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite cererea reclamanților și va dispune suspendarea executării adresei nr.76602/3.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Câmpulung,-, județul A, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B-, sector 5.

Dispune suspendarea actului administrativ emis de pârât la data de 3.07.2009 sub nr.76602.

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Judecător,

,

Grefier,

Red./22.10.2009

GM/6 ex.

Președinte:Constantina Duțescu
Judecători:Constantina Duțescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 174/2009. Curtea de Apel Pitesti