Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 183/CA/2010
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursul declarat de pârât Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva Sentinței nr. 2429/CA/2009 pronunțată la data de 21.12.2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamanta intimată SOCIETATE COOPERATIVĂ D, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamantei intimate s-a depus la dosar întâmpinare.
Mandatarul reclamantei intimate depune la dosar balanța de verificare pentru luna decembrie 2009.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-, reclamanta Societate Cooperativă Dac hemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA Regională pentru ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-suspendarea executării Deciziei de impunere nr.4744/29.10.2009, emisă de aceasta până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal atacat.
In motivarea cererii s-a arătat că sunt întrunite condițiile prev. de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 iar împotriva Deciziei de impunere nr.4744/29.10.2009 s-a formulat contestație potrivit art.266, 267 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal, coroborate cu art.205 - 207 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală prin care s-a solicitat anularea pentru motive de nelegalitate, contestația nefiind soluționată până în prezent.
Reclamanta a consemnat la CEC Bank - Sucursala D cu recipisa nr.-/1 din 10.12.2009 cauțiunea în sumă de 7.601,30 lei stabilită de instanță în baza prev.art.215 Cod procedură fiscală.
Pârâta deși legal citată, cu toate că s-a prezentat în instanță nu a depus întâmpinare.
PrinSentința nr.2429/CA/2009pronunțată la data de 21.12.2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă cererea formulată de reclamantă și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.4744/29.10.2009 emisă de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUN I VAMALE T până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că, prin decizia de impunere nr.4744/29.10.2009 reclamanta Societate Cooperativă a fost obligată la plata către bugetul de stat a sumei de 76.013 lei, reprezentând accize aferente prețului de livrare a produselor confecționate din aur.
Având în vedere că reclamanta a consemnat la CEC BANK - Sucursala D cauțiunea în sumă de 7.601,30 lei conform recipisei nr.-/1 din 10.12.2009, astfel cum a fost stabilită de instanță conform prev.art.215 Cod procedură fiscală, are pe rol spre soluționare contestație împotriva actului de control prin care s-a solicitat exonerarea sa de plata sumei de 76.013 lei, reprezentând accize, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente, iar pârâta a început executarea prin înființarea unei popriri pe conturile bancare ale reclamantei iar prin trecerea la executarea deciziei având în vedere cuantumul sumei, aceasta ar fi pusă în imposibilitatea continuării activității și ținând seama că Societate Cooperativă este autorizată să funcționeze ca unitate protejată conform Ordinului Președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu handicap nr.60/2007, privind aprobarea procedurii de autorizare a unităților protejate.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că argumentul privind cuantumul ridicat ala creanței sau începerea executării silite nu sunt suficiente pentru a justifica măsura suspendării executării iar în măsura în care petenta nu a prezentat nici un document care să privească situația sa financiară actuală se impunea respingerea cererii de suspendare.
Reclamanta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acesta este neîntemeiat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr.4744/29.10.2009 reclamanta Societate Cooperativă a fost obligată la plata către bugetul de stat a sumei de 76.013 lei, reprezentând accize aferente prețului de livrare a produselor confecționate din aur, justificat de împrejurarea că baza de calcul a accizei a fost stabilită în mod eronat, respectiv numai asupra manoperei executate asupra bijuteriilor de aur și nu asupra prețului de livrare așa cum prevede art. 208 alin. 7 lit. a din Codul fiscal.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație potrivit art.266, 267 din Legea nr.80/2006 privind Codul vamal coroborat cu art.205 - 207 din OG nr.92/2003 privind Cod de procedură fiscală, solicitând anularea sa pentru motive de nelegalitate.
Cu privire la raportul de expertiză fiscală (invocat în fața instanței de fond) întocmit de către expertul contabil -, curtea reține că acesta are caracter extrajudiciar însă nu poate fi exclusde planodintre elementele probatorii.
Pe de altă parte conținutul acestuia este relevant cu privire laconstatările asupra analizei documentelor contabileale reclamantei atâta timp cât interpretarea legii este atributul suveran al instanței.
Cu privire la fondul cererii, curtea reține că potrivit art.14 din Legea nr.554/2004 instanța de contencios administrativ poate suspenda executarea unui act administrativ unilateral, în cazuri bine justificate și pentruprevenirea unei pagube iminente.
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Acestea sunt definite în art. 2 alin. 1 din Legea 554/2004, text conform căruia:
ș) paguba iminentăreprezintă prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificatereprezintă împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasă in privința legalității actului administrativ;
În ceea ce priveșteprima condițiese constată că aceasta este îndeplinită pentru faptul că există o îndoială serioasă cu privire la constatările realizate de către organele de control, atâta timp cât pe de o parte expertul contabil constată că stocul de aur al agentului economic provenit din achiziții este de 801,01 grame și nu a fost modificat în perioada de referință iar pe de altă parte organul de control susține că stocul de achiziții a fost modificat prin achiziții de la clienți.
Aceste chestiuni presupun pentru lămurire o analiză completă a actelor contabile, dublată eventual de o expertiză fiscală judiciară, demersuri care nu pot fi realizate în procedura de urgență privind acordarea protecției provizorii împotriva actelor administrative. Cu toate acestea, divergențele sunt de natură să creeze un dubiu asupra legalității actului administrativ suficient pentru a fi încadrat în categoria cazurilor bine justificate.
Referitor la cea de- a doua condiție, se constată că și aceasta este îndeplinită, față de cuantumul ridicat al datoriei stabilite de organul fiscal, raportat la veniturile obținute și cheltuielile destinate desfășurării activității, executarea sumei prin poprirea conturilor ar determina blocarea activității reclamantei, neplata salariaților și posibila sa insolvență, în condițiile în care 60% din activități sunt desfășurate de către persoane cu handicap, sens în care intimata este autorizată să funcționeze ca unitate protejată conform Ordinului Președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap nr.60/2007, privind aprobarea procedurii de autorizare a unităților protejate.
Față de cele ce preced, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală sub aspectul rezultatului context în care recursul pârâtei se dovedește nefondat și urmează a fi respins conform art. 312 din Codul d e procedură civilă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 1290 lei reprezentând onorariu apărător ales și contravaloarea drumului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârât Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva Sentinței nr. 2429/CA/2009 pronunțată la data de 21.12.2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1.290 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Februarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./4 ex./15.02.2010
Jud.fond -
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
