Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 186/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 186
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta, Punct de lucru B,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâta - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, jud. B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru reclamantă, avocat și pentru pârâta - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul reclamantei depune la dosar recipisa de consemnare a cauțiunii nr. -/1, seria - nr. - din data de 7 în cuantum de 10,000 lei și chitanța nr. -/1.
Curtea, dispune înregistrarea recipisei de consemnare a cauțiunii nr. -/1, seria - nr. - din data de 7 în cuantum de 10,000 lei, în registrul de valori al secției contencios administrativ și fiscal.
Întrebați fiind, reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare a executării deciziei nr. 2 emisă de la data de 9 iunie 2009 privind soluționarea contestației nr. 43/05.02.2009 împotriva Dispoziției nr. -/23.12.2008, pentru motivele arătate în cererea de investire a instanței.
Menționează că actul administrativ atacat nu prejudiciază partea adversă.
Reprezentantul pârâtei pune concluzii de respingere a cererii de suspendare. Arată că actul administrativ fiscal nu a fost pus în executare, iar paguba iminentă și pretinsă nu este dovedită cu probe pertinente la dosarul cauzei, iar simpla cerere nu este suficientă fără a fi probată. Faptul că reclamantei i s-a pus în vedere să înscrie în contabilitate sumele stabilite prin actul de inspecție fiscală, nu reprezintă un caz bine justificat.
Față de susținerile orale și cele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea cererii de suspendare.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare formulată de reclamanta B în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat suspendarea executării Deciziei nr.2 emisă la data de 09.06.2009 privind soluționarea contestației nr. 43/05.02.2009 împotriva Dispoziției nr. -/23.12.2008.
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză Tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Ca urmare a unui control efectuat de către inspectorii pârâtei la data de 06.01.2009 s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. -/23.12.2008, în baza căruia s-a emis decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 316/- din 23.12.2008; Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 317/-/23.12.2008 și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. -/23.12.2008.
Toate aceste acte au fost contestate la data de 05.02.2009, contestația administrativă fiind înregistrată sub nr. 43/05.02.2009.
La aceeași dată printr-o cerere separată reclamanta a solicitat Curții de APEL GALAȚI, instanța competentă să soluționeze de altfel cauza pe fond, suspendarea efectelor actelor administrative contestate până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.
Drept urmare, prin sentința nr. 40/F/24.02.2009 Curtea de APEL GALAȚI, admițând cererea a dispus suspendarea efectelor actelor administrativ-fiscale inclusiv a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. -/23.12.2008.
Această din urmă dispoziție a fost de altfel atacată ulterior pe calea contenciosului administrativ făcând obiectul dosarului nr- al Curții de APEL GALAȚI.
Cu toate acestea, dat fiind faptul că prin Decizia nr. 220/18.05.2009 s-a respins contestația administrativă, și cum prin Decizia nr. 2/09.06.2009 s-a dispus aducerea la îndeplinire a măsurilor obligatorii stabilite prin Dispoziția de măsuri nr. -/23.12.2008 deși în prezent efectele acestei dispoziții sunt suspendate prin sentința nr. 40/F/24.02.2009, reclamanta a înțeles ca prin prezenta cerere să solicite suspendarea efectelor Decizie nr. 2/09.06.2009.
În motivarea cererii sale pe fond, reclamanta a susținut că privitor la obligațiile fiscale reținute în sarcina sa, autoritatea pârâtă a nesocotit hotărârile judecătorești de suspendare, impunând împotriva celor dispuse prin acestea înregistrarea în evidențele fiscale a datoriilor asupra cărora nu există încă o soluție irevocabilă.
Așa fiind există o serioasă îndoială în privința legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal contestat.
Există de asemenea riscul producerii unui dezechilibru financiar prin punerea în executare a actului contestat, deoarece reclamanta ar fi silită să înregistreze în evidențele contabile datorii fiscale în sumă de 696.130 lei, pe care ar fi în imposibilitate de a le achita.
Față de împrejurarea că a atacat deciziile. care au fost date cu încălcarea legi, consideră că subzistă aparența dreptului său pentru a solicita suspendarea executării pâna la soluționarea acțiunii sale pe fond.
În dovedirea susținerilor reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Aceasta a depus la dosarul cauzei decizia criticată din care rezultă că în sarcina sa au fost stabilite datorii bugetare în sumă totală de 696.130 lei.
Prin întâmpinare autoritatea pârâtă a solicitat respingerea cererii de suspendare, susținând că reclamanta nu ar fi făcut dovada condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv a cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente.
Analizând întregul material probator și susținerile părților, curtea constată că cererea de față este fondată urmând a fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiunilor de principiu ale art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
Pe de altă parte, potrivit art. 14 alin. 1 din același act normativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente.
Așa cum în mod constant a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. În cauza de față însă, reclamanta s-a referit și a susținut acest element, dovedind că a atacat actul administrativ, respectiv decizia emisă de B susținând și motivând nelegalitatea acesteia.
Firește, în cadrul procedurii de suspendare, instanța nu trebuie să analizeze aceste motive ci doar să constate că ele au fost invocate și că ele ar putea conduce la desființarea actului atacat.
În privința pagubei iminente reclamanta nu a făcut dovezi, ci doar susțineri. Este însă evident că blocarea conturilor acesteia pentru suma de 696.130 lei poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară și neputința de a-și mai realiza obiectul de activitate. O asemenea împrejurare ar putea evident avea efecte păgubitoare și în planul achitării altor datorii fiscale precum și a drepturilor salariale ale angajaților săi.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerile reclamantei confirmă iminența pagubei condiționată de punerea de îndată în executare a deciziei atacate.
Reclamanta a achitat cu recipisa de consemnare nr. -/1/7.09.2009 cauțiunea fixată în sumă de 10.000 lei.
Față de toate acestea, Curtea apreciază că reclamanta a făcut în cauză dovada condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare așa cum sunt ele menționate de art. 14 alin. 1, astfel încât cererea de fața va fi admisă cu consecința suspendării executării deciziei contestate până la soluționarea pe fond a contestației formulată de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta, Punct de lucru B,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâta - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, jud.
Dispune suspendarea executării deciziei nr. 2 din 9 iunie 2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice până la soluționarea pe fond a cauzei.
Executorie de drept.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. Ap./28.09.2009
Tehnored./4Ex./28.09.2009
Comunicat 2 ex./28.09.2009
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
