Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 186/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 186
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, împotriva sentinței nr. 829 din 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul O L T, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL B, având ca obiect suspendare executării decizie de impunere nr. 1023/21.10.2009 emisă de DGFP
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință, a lipsit recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O și intimata reclamantă - SRL B, fiind reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tardivitatea recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL B, având cuvântul admiterea excepției tardivității recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat instanței să dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1023/21.10.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice O, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare de plată.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin decizia de impunere contestată a fost obligată la plata sumei de 190.512,00 lei, reprezentând diferențe de obligații, precum si la plata sumei de 144.859,00 lei, reprezentând majorări de întârziere, decizie pe care a contestat-o prin formularea unei contestații înregistrate la DGFP O, în cuprinsul căreia a invocat atât motive de nelegalitate, motive de necompetență a organului de control, cât și motive de netemeinicie a actelor contestate.
S-a susținut că executarea imediată a deciziei de impunere ar produce prejudicii importante și iminente reclamantei în contextul situației economice globale, punându-se sub semnul întrebării însăși existența societății.
Totodată s-a arătat că prin punerea în executare a actului administrativ se va dispune intrarea reclamantei în interdicție bancară având în vedere valoarea mare a creanței contestate și de asemenea ar fi pusă în imposibilitatea de a-și onora obligațiile de plată față de salariați,furnizori, parteneri externi.
S-a menționat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ privind existența cazului bine justificat și iminentei producerii unei pagube ce s-ar crea prin punerea in executare a deciziei.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar copia deciziei de impunere contestate, contestația adresată DGFP O, situația debitorilor la 08.10.2009, raportul de inspecție fiscală din 20.10.2009, ordine de plată privind achitarea unor obligații către bugetul statului, cererea fiind timbrată în mod legal.
De asemenea a fost achitată cauțiunea fixată de instanță în temeiul art. 215 alin 2 din OG 92/2003, in cuantum de 33537 lei, conform recipisei depuse la dosar.
Prin întâmpinare intimata DGFP Oas olicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind cazul bine justificat și paguba iminentă, prevăzute de art. 14 alin 1 aceste două condiții neputând fi considerate îndeplinite prin simpla invocare a unor argumente, nefiind suficientă simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul îndeplinirii condițiilor respective câtă vreme lipsesc mijloacele de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la existența cazului bine justificat si pagubei iminente.
Prin sentința nr. 829 din 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul O L T, în dosarul nr- a admis cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, i a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1023/21.10.2009 emise de DGFP O pana la pronunțarea instanței de fond.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 14 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
S-a apreciat că prin pornirea executării împotriva reclamantei se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură conduce la imposibilitatea continuării activității.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri si mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității si temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, s-a retinut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat si iminenta producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, s-a avut în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, executarea deciziilor administrative trebuind să țină cont de drepturile si interesele persoanelor particulare conform recomandării 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței s-a circumscris noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care s-a recomandat a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații, iar organul fiscal are posibilitatea instituirii de masuri asiguratorii asupra bunurilor, conform art. 126 si următoare din codul d e procedura fiscala, pentru ca suspendarea vizează executarea silită propriu zisa a actului si nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recursul este tardiv.
Cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 21 decembrie 2009, iar sentința a fost comunicată pârâtei la data de 11.12.2009, conform dovezii existente la fila 79 dosar fond.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.4 din legea 554/2004, încheierea sau după caz sentința prin care se pronunță suspendarea executării actului administrativ este executorie de drept și ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
În speță, se constată că în raport de dispozițiile sus menționate, termenul de declarare a recursului a fost cu mult depășit, declarația de recurs fiind depusă după expirarea termenului legal imperativ. Din aceste motive, recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, împotriva sentinței nr. 829 din 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul O L T, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL B, ca fiind tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. C
Ex.2//01.02.2010
Jud. fond T
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Lavinia Barbu, Magdalena Fănuță
