Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1875/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1875
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
- - - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 580 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE O, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă - SRL și intimații pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale O, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
C U T E A:
Asupra recursului de față;
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 580 din 10 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- a respins cererea de suspendare a Deciziei nr. 004/31.07.2008 și a actelor subsecvente (proces verbal de sigilare din 4.08.2008) formulată de reclamanta - SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că este sesizată cu o cerere de suspendare a unui act administrativ emis de O și anume decizia nr. 004 din 31.07.2008, prin care s-a revocat autorizația de utilizator final RO 28119/10.12.2007 emisă pentru societatea reclamantă și în baza acesteia, aceiași autoritate la data de 4 august 2008 încheie procesul verbal de sigilarea tuturor rezervoarelor (recipienți) goale și pline și a gurilor de încărcare - descărcare ale acestora, reprezentând produse petroliere, produse energetice și alte produse finite.
Aceste acte s-au emis ca urmare a controlului fiscal efectuat la societate cât și a altor verificări prin prelevare de produse, constatându-se că produsul fabricat de societate nu reprezintă diluant, pentru care societatea deține autorizație legală, ci un produs energetic accizabil care poate fi produs și deținut legal doar în fiscale și care nu poate circula decât în regim suspensiv cu acciza plătită anticipat.
S-a reținut că societatea reclamantă fabrica un produs energetic purtător de accize, fapt constatat din rezultatul probelor prelevate din propriile rezervoare, ce se identifică cu produsul "motorină euro 4" și pentru care societatea reclamantă nu era autorizată ca antrepozit fiscal pentru producția de uleiuri minerale.
Pe baza acestor constatări, autoritățile fiscale au calculat accize și accesorii ce sunt în sumă de peste 10.842.268 lei și care formează obiectul raportului de inspecție fiscală din 30.06.2008 cât și a deciziei dată în contestația formulată de petentă, act emis de ANAF și aflat la fila 16.
Reclamanta a sesizat autoritatea fiscală emitentă a actului administrativ în condițiile art. 7 din legea nr. 554/2004 formulând plângerea prealabilă administrativă, înscris aflat la fila 74.
În consecință, instanța este datoare să verifice condițiile cerute de art. 14 din aceiași lege referitoare la suspendarea actului administrativ sub aspectul justificării cererii și prevenirea pagubelor iminente privind-o pe reclamantă.
Față de înscrisurile depuse la dosar, așa cum ele au fost menționate anterior, instanța a apreciat că reclamanta nu dovedește că actul emis de autoritatea vamală locală de revocarea autorizației de utilizator final este de natură să o prejudicieze iminent. Actul administrativ nu are ca efect interzicerea desfășurării activității societății, astfel că argumentele invocate de către aceasta în susținerea cererii nu pot fi luate în considerare de instanță.
Referitor la cererea formulată împotriva DGFP O cu sediul în S, instanța a constatat că față de aceasta acțiunea reclamantei este inadmisibilă, deoarece actul administrativ contestat nu emană de la această autoritate, pârâta neavând calitate procesuală pasivă, aspect de altfel însușit și de reclamantă prin concluziile depuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL la data de 3 noiembrie 2008.
În motivarea recursului s-a susținut că actul primar în baza căruia au fost dispuse toate celelalte măsuri, respectiv Raportul de inspecție fiscală nr. 16679/30.06.2008, privind calcularea unor accize și majorări de întârziere a fost contestat.
Recurentei i s-a comunicat de către Autoritatea Națională pentru Soluționarea Contestațiilor că nu se poate da curs contestației acesteia, întrucât au fost sesizate organele de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, procedându-se la suspendarea soluționării acesteia.
S-a susținut că motivarea sentinței recurate este succintă și nu are în vedere ceea ce presupune autorizația de utilizator final - achiziționarea de produse energetice în regim de scutire de plata accizelor - revocarea acesteia însemnând îngrădirea achiziționării, pentru că produsele energetice au un anumit regim și trebuie deținute și comercializate întru-un mod special și nu permiterea achiziționării, însă cu plata accizelor.
Colaborarea cu societățile de rafinare are de suferit, existând contracte în derulare care nu mai pot fi onorate iar, pe de altă parte, contracte de furnizare a produselor încheiate cu diverși parteneri comerciali, unii chiar străini, unde sunt prevăzute clauze severe pentru partea care nu-și îndeplinește obligația, precum și contracte de transport.
S-a argumentat și că instanța de fond își depășește limitele învestirii în sensul că dă stabilitate unor înscrisuri care au fost contestate, potrivit cărora produsul fabricat nu reprezintă diluant, ci un produs energetic accizabil, în condițiile în care numai Autoritatea Națională pentru Soluționarea Contestațiilor este în măsură să stabilească dacă pentru produsele comercializate trebuiau calculate accize, întrucât nu prezintă importanță dacă rezultatul probelor prelevate indică sau nu acest fapt, ci dacă s-au respectat prevederile art. 240 din Legea 571/2003.
Recurenta s-a referit și la faptul că în conținutul actului de control contestat este menționat modul cum s-au derulat operațiunile comerciale, rezultând cu certitudine că reclamanta a livrat către - SRL și - SRL produs neaccizabil, iar acestea au avut mai departe relații comerciale, operațiuni pentru care reclamanta nu poate fi ținută să răspundă.
S-a arătat că activitatea comercială a recurentei a fost supravegheată îndeaproape de organele DGFP O și O și toate actele întocmite de către inspectorii instituțiilor statului vor fi supuse controlului și cenzurii instanței de judecată iar până la dovedirea vinovăției recurentei este legal ca aceasta să poată să își desfășoare activitatea.
Prin întâmpinarea formulată la data de 03.12.2008 intimata DGFP Das olicitat respingerea cererii față de aceasta arătând în esență că în mod temeinic prima instanță a reținut lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
La data de 09.12.2008 a formulat întâmpinare și intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză susținând temeinicia și legalitatea sentinței recurate.
În acest sens s-a arătat că, în cauză, reclamanta nu a probat îndeplinirea nici uneia din condițiile impuse de textele de lege pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, respectiv, cazul bine justificat și paguba iminentă.
Astfel, în ceea ce privește condiția "existenței cazului justificat", s-a arătat că argumentele prezentate de societatea contestatoare în cuprinsul cererii de recurs, dar și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu sunt în măsură să demonstreze nici măcar, în aparență, existența unor împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Ca urmare, cazul nu este justificat întrucât în cuprinsul cererilor depuse de recurenta - reclamantă nu sunt indicate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ pus în executare.
S-a susținut că măsura revocării autorizației de utilizator final a fost dispusă în baza concluziilor rezultate în urma analizelor efectuate de Laboratorul Vamal Central din cadrul Autorității Naționale a Vămilor B, precum și ca urmare a celor rezultate în urma verificării activității acestei societăți, verificare efectuată de asemenea de autoritatea vamală.
De asemenea, prejudiciului grav a fost suferit nu de către reclamantă, ci de bugetul statului care a fost lipsit, o perioadă îndelungată, de sumele care trebuia achitate de această societate cu titlu de accize.
Astfel, reclamanta a solicitat eliberarea "Autorizației de utilizator final "pe anul 2007-2008, pentru produse energetice utilizate în obținerea diluanților însă în urma analizării probelor prelevate de autoritatea vamală din rezervoarele proprii societății reclamante, s-a stabilit că, în fapt, produsul fabricat de - jud. O, nu reprezintă diluant - așa cum acesta a indicat în cuprinsul cererii de obținere a autorizației de utilizator final, ci un produs energetic accizabil care putea fi obținut și deținut legal doar în fiscale.
În acest mod, prin declararea unor date inexacte cu privire la "natura" produsului achiziționat și a celui obținut în urma utilizării materiei prime (produsele achiziționat în scutire de accize), societatea s-a sustras sistematic, de-a lungul unei perioade foarte mari de timp, de la plata accizelor datorate bugetului de stat pentru acestea, provocând acestuia un prejudiciu foarte grav.
S-a făcut precizarea că, autorizația de utilizator final, se obține pe baza cererii scrise a beneficiarului care, în același timp, are obligația de a depune actul de constituire din care rezultă că societatea desfășoară o activitate de producție de energie electrică sau producție combinată de energie electrică și termică, precum și fundamentarea cantităților ce urmează a fi achiziționate în regim de scutire de la plata accizelor. Aceste documente se depun pe propria răspundere a beneficiarului care, astfel, își asumă responsabilitatea pentru realitatea, exactitatea datelor furnizate, dar și pentru autenticitatea documentelor anexate.
Or, în cauză, s-a constatat că datele furnizate de societatea contestatoare în ceea ce privește fundamentarea (deci, inclusiv felul mărfii obținute din cantitățile de produse energetice achiziționate) sunt inexacte;
S-a precizat că, societatea a derulat o activitate nelegală nu numai prin faptul că a obținut un produs energetici ulei mineral cu punct de inflamabilitate sub 85 C suspus accizelor și nu diluant (astfel cum a declarat, pe propria răspundere la organele fiscale, prin solicitarea adresată cu privire la eliberarea autorizației de utilizator final ci chiar prin faptul că a derulat o activitate care nu îi era permisă (fabricarea de produse energetice), pentru o astfel de activitate fiind necesară obținerea unei autorizații de antrepozit fiscal; cu alte cuvinte, nu numai că a încălcat obligațiile asumate prin cererile adresate organului fiscal la momentul solicitării autorizației de antrepozit fiscal si dar a deținut ilegal acest produs energetic (deținerea sa este permisă numai în cadrul lor fiscale-conform art. 175 fiscal) și,mai mult, a desfășurat o activitate care nu îi era permisă întrucât nu era autorizată ca antrepozit fiscal.
Dovada faptului că reclamanta a fabricat, deținut si comercializat un produs accizabil (dar fără a achita acciza corespunzătoare nici pentru materia primă și nici pentru produsul finit și, mai mult, fără a fi investit "legal" cu dreptul de a derula astfel de activități), rezultă și din aceea că, produsele prelevate din rezervoarele proprii - jud. O au fost comparate cu cele din bazinele aparținând B - Sucursala O, Superior Rm. V, rezultând că acesta reprezintă, de fapt, "motorină Euro 4", și nu diluant, așa cum a declarat, asumându-și răspunderea pentru aceasta, societatea reclamantă.
accizabil obținut de societatea reclamantă a fost fabricat si comercializat ca, combustibil - motorină Euro 4 -, atât de către aceasta, cât și prin intermediul celorlalți parteneri.
În aceste condiții, s-a apreciat că există suficiente date din care să rezulte că nu putea fi pusă la îndoială legalitatea actului administrativ pus în executare, dar și faptul că, în al doilea rând, paguba iminenta despre care se vorbește în art. 2 din Legea nr. 554/2004, ameninț bugetul statului, care a fost și, este în continuare, lipsit de sumele pe care societatea reclamantă ar fi trebui să le achite pentru produsele energetice fabricate și comercializate, în mod nelegal.
În ceea ce privește condiția existenței pagubei iminente s-a susținut și că reclamanta nu a indicat modalitatea practică, în concret, în care executarea actului administrativ ar produce consecința blocării în totalitate a activității acesteia.
Astfel, pentru a demonstra îndeplinirea acestei condiții nu este suficient ca reclamanta să insereze aprecieri cu caracter general, afirmații de genul celor inserate (presupusa împiedicare a derulării contractelor de achiziție, de transport etc), ci este necesar să demonstreze inclusiv cu date tehnice (cifra de afaceri, sumele aflate în conturi, termene de plată etc.) felul în care, prin executarea actului administrativ, ar fi afectată iremediabil activitatea sa, pentru ca instanța să poată aprecia în concret dacă cererea este fondată sau nu.
Altfel, s-ar putea ajunge la situația ca, îndeplinirea condiției producerii unei pagube iminente ca urmare a punerii în executare a unui act administrativ fiscal, să îmbrace forma unei prezumții legale. Or, textul de lege statuează că suspendarea executării poate fi dispusă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, condiții a căror îndeplinire trebuie, de asemenea, justificată temeinic.
S-a susținut și că revocarea autorizației de utilizator final nu are ca efect imposibilitatea derulării activității și nici măcar a împiedicării derulării contractelor și obligațiilor asumate de aceasta în ceea ce privește achizițiile de materie primă sau transport. Astfel, principalul efect al revocării autorizației de utilizator final, constă în aceea că - jud. O nu va mai beneficia de scutirea de la plata accizelor pentru materia primă achiziționată, dar nu va fi împiedicată nici să achiziționeze și nici să deruleze activitatea sa de producție (cu condiția ca produsul obținut să se încadreze în categoria "diluanți").
Anularea autorizației de utilizator implică numai anularea facilității constând în scutirea de la plata accizelor și nicidecum la interzicerea derulării activității înscrise în actul constitutiv al societății.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa unui reprezentant al autorității vamale.
Prin decizia nr. 85 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAa anulat ca netimbrat recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 580 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că, deși potrivit art. 11 din Legea 146/1997, s-a pus în vedere recurentei reclamante - SRL prin citație, să timbreze plângerea cu 2 lei și potrivit art. 3 din nr.OG32/1995, modificată prin Legea 123/1997, s-a pus în vedere să achite timbru judiciar de 0,15 lei aceasta nu a satisfăcut aceste cerințe, astfel încât s-a apreciat ca fiind incidentă sancțiunea anulării cererii, conform Legii 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta.
Prin decizia nr. 1412 din 25 martie 2009 Curtea de APEL CRAIOVAa admis contestația în anulare formulată de recurenta - SRL.
S-a anulat decizia pronunțată în recurs și s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 aprilie 2009.
Reanalizându-se recursul formulat în cauză se reține că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În acest sens se constată că în mod pe deplin justificat prima instanță a reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice O, având în vedere că actul contestat, acela de revocare al autorizației de utilizator final acordată reclamantei respectiv decizia nr. 004/31.07.2008 este emisă de Direcția Județenă pentru Accize și Operațiuni Vamale O iar nu de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Referitor la fondul, analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se constată că aceasta este nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Din interpretarea prevederilor art. 14 din rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare a executării este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unei pagube iminente și existența unui caz bine justificat.
Cele două condiții prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
În speță, însă paguba iminentă așa cum este definită aceasta prin dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea contenciosului administrativ ca prejudiciu material viitor și previzibil nu poate fi reținută deoarece potrivit legislației incidente în speță cu privire la autorizația de utilizator final, respectiv dispozițiile Codului fiscal și Normelor metodologice de aplicare a acestuia singura consecință a revocării acestei autorizații este aceea că reclamanta nu va mai beneficia de scutirea de la plata accizelor pentru materia primă achiziționată, însă acesta nu poate fi reținută ca o împiedicare a reclamantei de a achiziționa materia primă și de a-și derula activitatea sa de producție.
Anularea autorizației de utilizator implică numai anularea facilității constând în scutirea de la plata accizelor și nicidecum la interzicerea derulării activității înscrise în actul constitutiv al societății.
Prin urmare nu se poate reține existența unei pagube iminente care s-ar produce reclamantei prin revocarea autorizației de utilizator final.
Dat fiind neîndeplinirea condiției existenței unei pagube iminente nu se mai impune a fi analizată existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ, întrucât chiar dacă această condiție ar fi îndeplinită, dat fiind necesitatea îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, chiar dacă această condiție ar fi îndeplinită aceasta nu ar putea conduce la modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Ca urmare, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 580 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE O, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex.
28 Aprilie 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Sanda Lungu
