Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 190/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 190/F/CA/2009
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea cererii de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentantul reclamantei - administrator - asistat de mandatar ales, avocat, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din data de 26.08.2009.
Cu privire la temeiul de drept al cerere, mandatarul reclamantei învederează instanței că prin Decizia nr. 663 Curții Constituționale se face apelare la ambele articole din legea contenciosului administrativ, respectiv art. 14 și art. 15.
Precizează temeiul de drept al cererii de suspendare executare act administrativ dedusă judecății ca fiind, în principal, art. 15 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă aplicabilitatea acestor dispoziții este până la soluționarea pe fond a cauzei.
Instanța, din oficiu, pune în discuția contradictorie a părților necesitatea dovedirii îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Mandatarul reclamantei arată că în ceea ce privește condiția cazului bine justificat s-au depus la dosar toate precizările, acțiunea principală, care dovedesc existența îndoielii asupra legalității actului administrativ fiscal contestat. Este adevărat că actul administrativ fiscal beneficiază de prezumția de legalitate, însă scopul dispozițiilor cuprinse în art.14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 este ca ele să producă efecte și nu să se invoce inaplicabilitatea lor, motivată pe prezumția de legalitate a actului.
Referitor la cea de-a doua condiție, pentru prevenirea unei pagube iminente, arată că sunt depuse la dosar probe care certifică începerea executării silite asupra tuturor conturilor reclamantei și asupra tuturor bunurilor acesteia, astfel că este vorba de un prejudiciu viitor și previzibil.
Mandatarul reclamantei declară că nu mai are alte înscrisuri de depus la dosar sau cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de suspendare executare act administrativ.
Mandatarul reclamantei solicită instanței ca în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea Deciziei de impunere nr. 1/26.01.2009, având în vedere că există îndoială cu privire la legalitatea acesteia.
Arată că Decizia nr. 100/30.03.2009 de suspendare a soluționării contestației reclamantei, motivat de faptul că ANAF nu se putea investi cu soluționarea pe fond a contestației, în condițiile în care atât Raportul de inspecție fiscală cât și Decizia de impunere au fost înaintate la DNA pentru cercetări, este nelegală. Precizează că cercetările ce se efectuează în dosarul penal nu-i vizează pe reprezentanții reclamantei SRL, ci pe cei ai societății de la care aceasta s-a aprovizionat, ca atare reclamanta nu are nicio calitate procesuală în cauzele penale, fiind vorba de cauze conexe.
Mandatarul reclamantei învederează instanței că a fost atacată și Decizia nr. 100/30.03.2009 de suspendare a soluționării contestației reclamantei, fiind stabilit termen de soluționare la data de 6.10.2009.
Depune la dosar copia minutei sentinței civile nr. 180/CA/22.09.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA într-o speță identică.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de față:
Reclamanta Sas olicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și ANAF - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1/26 01 2009 emisă de Vama și a raportului de inspecție fiscală nr. 683/2009 în temeiul art. 15 din 554/2004. În subsidiar a solicitat suspendarea acelorași acte în temeiul dispozițiilor art. 14 din 554/2004 până la data la care se va pronunța instanța de fond. Se arata ca sunt îndeplinite în cauză cele doua condiții, atât paguba iminenta, cat si cazul bine justificat. Creanța fiscală stabilita prin actele contestate este considerabila, iar punerea în executare ar prejudicia desfășurarea activității societății, raportat la cifra de afaceri și ar avea influenta și asupra angajaților. Se apreciază că în cauză este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, prin faptul ca aparenta dreptului este în favoarea reclamantei.
Examinând cererea de suspendare formulata de reclamanta, potrivit dispozițiilor art. 14 din 554/2004, instanța constata ca aceasta este întemeiata pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, si prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluționarea definitiva si irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principala sau printr-o acțiune separată, pana la soluționarea acțiunii in fond.
În art. 14 din 554/2004 se menționează că in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
Legea oferă posibilitatea suspendării actului administrativ ca o situație de excepție, dar numai in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente. Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ. Paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care determina o îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ (art. 2 lit. s și t din 554/2004).
Reclamanta a fost supusă controlului fiscal pentru perioada 27 11 2008-23 01 2009, fiind stabilite obligații fiscale datorate bugetului de stat în urma aprovizionării cu uleiuri minerale de la SC SRL Au fost stabilite accize în sumă de 870.429 lei și majorări de întârziere în sumă de 688.699 lei. A fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 688/2009 și decizia de impunere nr. 1/2009.
Împotriva titlului de creanță reclamanta a urmat procedura administrativă, formulând contestație înregistrată la la data de 9 02 2009, dar ANAF - Direcția de soluționare a contestațiilor prin Decizia nr. 100/2009 a suspendat soluționarea contestației motivat de împrejurarea că în cauză a fost sesizat DNA, iar până la data la care se va stabili dacă faptele reținute constituie infracțiune este necesară această măsură.
Reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub nr-/ 25 08 2009 prin care solicită anularea deciziei prin care organele fiscale au dispus suspendarea soluționării contestației.
În cauză a fost emisă decizia de impunere, titlu executoriu din data de 23 02 2009 și somația nr. -/153, fiind întocmit dosarul fiscal de executare e creanțelor bugetare.
În apărarea sa reclamanta arată că a achiziționat uleiuri minerale de la o societate comercială și nu de la un antrepozit fiscal, societate care a prezentat documente că s-a aprovizionat de la antrepozit. Societatea era înregistrată la Registrul comerțului, având cod unic de înregistrare și cont bancar, iar la data livrării produselor a prezentat documentele de însoțire a mărfii prevăzute de art. 187 din Codul fiscal. Reclamanta susține că potrivit art. 162, 164 din Codul fiscal, obligația de plată a accizei devine exigibilă la momentul punerii în consum a produselor din antrepozitul fiscal, data la care se determină și persoana care trebuie să plătească acciza, adică persoana ce a ridicat produsele din antrepozit sau care le-a importat, iar în speță această persoană este societatea și nu, astfel că până la data la care se va stabili legalitatea actului de constatare se impune suspendarea executării creanței fiscale.
Instanța apreciază că suma stabilită drept creanță către bugetul statului este considerabilă, nivelul majorărilor de întârziere fiind apropiat de cel al debitului principal, iar executarea silită este în măsură să prejudicieze desfășurarea viitoare a activității economice a reclamantei. Se mai constata faptul că reclamanta a contestat legalitatea și temeinicia creanței fiscale stabilite, iar organele fiscale au dispus suspendarea soluționării cererii, astfel că este necesară stabilirea legalității creanței fiscale, anterior executării silite a debitului. În consecință, se constata ca în cauză sunt îndeplinite cele doua condiții legale pentru a dispune suspendarea executării deciziei de impunere, atât aparența dreptului, cât și cazul bine justificat.
În cauză a fost achitată cauțiunea stabilită de instanță, potrivit art. 215 din Codul d e procedura fiscala.
În consecință, în temeiul art. 14 din 554/2004 se va admite cererea reclamantei și se va dispune suspendarea punerii în executare a creanțelor fiscale cuprinse în decizia de impunere, până la soluționarea definitivă a cauzei, față de împrejurarea că reclamanta a învestit inițial instanța cu cererea de la data de 15 iunie 2009, dată la care se afla în procedura administrativă a soluționării contestației, astfel că celelalte capete de cerere sunt nefondate, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea în speță a dispozițiilor art. 15 din 554/2004. Instanța va dispune suspendarea doar a deciziei de impunere, act care constituie titlu de creanță fiscală, în temeiul căruia poate fi inițiată procedura de executare silită, și nu a raportului de inspecție fiscală, act care nu constituie titlu fiscal.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 admite cererea formulată de reclamanta S în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și ANAF - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S și în consecință:
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 1/26.01.2009 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge celelalte capete de cerere.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red.
Dact. /5 ex./3.11.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
COPIA SENTINȚEI Nr. 190/F/CA/2009
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 admite cererea formulată de reclamanta S în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și ANAF - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S și în consecință:
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 1/26.01.2009 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge celelalte capete de cerere.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 2009.
Președinte
indescifrabil
Pentru conformitate,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș
