Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1902/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1902
Ședința publică de la 05.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel S -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr. 2076/02.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 16515/3/CA/2009 de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 2 B, PRIMARUL SECTORULUI 2 B, PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B, - LEASING SA și - D SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - reclamant, prin avocat, în baza împuternicirii nr. -/25.08.2009 și intimata - pârâtă - D SRL, prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 29.09.2009, a fost depus la Serviciul Registratură, un set de înscrisuri, în 4 exemplare, de care înțelege să se folosească în susținerea recursului.
Se comunică un exemplar al înscrisurilor depuse de recurentul - reclamant apărătorului intimatei - pârâte - D SRL care afirmă nu dorește amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de actele tocmai comunicate, cerând instanței ca, eventual, să lase pricina la a doua strigare și solicită, totodată, încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei înscrisuri ce arată stadiul fizic al lucrărilor executate la imobilul de locuințe colective până la data de 20.08.2009, dovedindu-se că lucrările de structură de rezistență au fost executate în integralitate, actual, procedându-se la lucrările de execuție a finisajelor.
Curtea încuviințează administrarea probei cu înscrisuri solicitată de către apărătorul intimatei - pârâte - D SRL.
Pentru a da posibilitatea părților prezente de a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Curtea lasă pricina la a doua strigare.
La a doua strigare, părțile precizează că nu mai au alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, solicitând cuvântul pe fondul recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea, acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul - reclamant, prin apărător, solicită Curții, în rolul său de instanță de control judecătoresc, verificarea legalității sentinței civile nr. 2076/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal.
În fapt, recurentul - reclamant, prin apărător, susține că în urma autorizării pentru realizarea unei construcții de 10 niveluri la o distanță de 2,5 - 3,5 de construcția acestuia, cu suprafața la sol de 400 mp și cu o înălțime de 27m ( 29,5 incluzând etajul tehnic ), situație ce îi lezează drepturile și interesele, a procedat la atacarea actelor administrative pe care le consideră nelegale, cerând suspendarea executării Hotărârii Consiliului Local al Sectorului 2 nr. 52/2008 de aprobare a și a Autorizației de Construire nr. 1340/136M/67126, ambele emise în data de 08.10.2008; susține faptul că Autorizația de Construire nr. 1340/136M/67126 a fost emisă în baza unor documentații de urbanism neavizate și neaprobate conform legii, respectiv Hotărârile Consiliului Local al Sectorului 2 nr. 13/2007 și nr. 52/2008.
În acest sens, recurentul - reclamant, prin apărător, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile nr. 2076/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs; depune la dosarul cauzei și Concluzii.
Intimata - pârâtă - D SRL, prin avocat, solicită menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând că în mod justificat aceasta a respins acțiunea recurentului - reclamant, reținând în mod corect că se impune îndeplinirea cumulativ a celor două cerințe: cazul bine justificat și paguba iminentă, pentru a se putea suspenda un act administrativ contestat. Apreciază că nu există o situație de nelegalitate vădită, deoarece chiar apărătorul recurentului - reclamant recunoaște în susținerile sale că -ul în baza căruia s-a emis autorizația de construire ce face obiectul prezentului litigiu este susținut de Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 2 nr. 13/2007, considerată nelegală, în ciuda faptului că nu s-a cerut până la acest moment suspendarea ei. Se precizează că în prezent, lucrările de construcție la imobilul de 10 nivele au fost finalizate, nemaiputând fi pus în discuție caracterul iminent al vreunei pagube. În consecință, intimata - pârâtă, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, în temeiul art. 150.Pr.Civ., declară incheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin sentința civilă nr. 2076 din 02.06.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active reclamantului, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei - Leasing SA, și excepția prematurității acțiunii ca neîntemeiată, a respins cererea de suspendare a executării pct.6 din Anexa 1 HCL Sector 2 nr.52/19.05.2008 și a executării autorizației nr.1340/136M/67126 din 8.10.2008 și oprirea executării lucrărilor ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată în raport de dispozițiile art.1 din Legea 554/2004, iar excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei - Leasing SA a fost respinsă, avându-se în vedere că prin contractul de leasing financiar nr.60755 din 25.03.2008 pârâta a devenit cumpărător al imobilului teren în suprafață de 243 mp. situat în- sector 2, cu surse provenite de la pârâta - SRL și căreia îi conferă un drept de construire asupra acestuia.
Excepția prematurității cererii de chemare în judecată a fost respinsă apreciindu-se că prin documentele depuse la dosar, reclamantul a dovedit că și-a îndeplinit obligația impusă de art.7 din Legea 554/2004 și art.109 Cod procedură civilă, privind plângerea prealabilă obligatorie, iar împrejurarea că această plângere prealabilă a fost inițiată de către mama reclamantului nu exclude contribuția reclamantului în această procedură, întrucât acesta a continuat-o în numele său.
S-a arătat în considerentele sentinței recurate că dispozițiile art.14 alin.1 din Legea 554/2004 prevăd întrunirea în mod cumulativ a două cerințe pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente conform definițiilor art.2 alin.1 lit.s și t din Legea 554/2004.
A reținut prima instanță că elementele de nelegalitate invocate de către reclamant se diferențiază de condiția cazului bine justificat impus de art.14 din Legea 554/2004, căci, spre deosebire de cauzele de nulitate ale actelor pretins emise cu încălcarea legii, condiția cazului bine justificat se evidențiază printr-o situație concretă pe care reclamantul nu a expus-o în mod concret.
Astfel cum prevăd dispozițiile art.2 lit.s din Legea 554/2004, paguba iminentă reprezintă acel prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarilor a unei autorități publice sau a unui serviciu public, pagubă nedovedită în opinia primei instanțe de argumentele expuse de către reclamant, chiar dacă unele dintre ele reprezintă aspecte relevante în condițiile posibilei diminuări a valorii bunului imobil, în care locuiește reclamantul.
Tribunalul a apreciat că, întrucât îndeplinirea unei singure cerințe este insuficientă în aprecierea suspendării actului administrativ contestat, cererea formulată de reclamant este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Suspendarea executării HCL 52/2008 se impune în raport de dispozițiile art.14 din Legea 554/2004, întrucât prin sporirea riscului seismic este pusă în pericol viața celor ce se află în clădirea proprietatea reclamantului, cât și a clădirii ce urmează a fi edificată.
Susține reclamantul că prin micșorarea distanțelor față de hotarul comun se încalcă servitute de vedere iar intimitatea locuinței este lezată diminuându-se condițiile de viață și valoarea imobilului reclamantului. Totodată prin nașterea riscului la incendii este pusă în pericol viața celor ce se află în clădirea reclamantului și a clădirii însăși.
Un alt aspect care conturează existența prejudiciului neavut în vedere de prima instanță este faptul că prin reducerea însoririi se lezează dreptul la un mediu sănătos și se diminuează atât condițiile de viață, cât și valoarea imobilului reclamantului. Prin reducerea și desființarea spațiilor verzi și creșterea densității de locuire este de asemenea atins dreptul la un mediu sănătos, iar prin neasigurarea locurilor de parcare se sporește aglomerația în zonă, se diminuează atât condițiile de viață, cât și valoarea imobilului recurentului.
Prin aprobarea celor două acte administrative contestate se lezează interesul public, întrucât -ul și celelalte acte avute în vedere la emiterea autorizației de construire încalcă dispozițiile art.33 din Legea 325/2006, întrucât nu este asigurată distanța minimă de siguranță de 3 metri.
În opinia reclamantului fiecare prejudiciu invocat evidențiază o situație concretă care previzionează nelegalitatea planului urbanistic de detaliu și autorizației de construire, datorită încălcării dispozițiilor legale, ce reprezintă cazul bine justificat necesar suspendării actelor administrative și are drept consecință paguba iminentă.
Se arată că în cuprinsul sentinței recurate există o aparentă contradictorialitate a motivării, în sensul că ori există ori nu există îndeplinită condiția pagubei iminente.
În drept, recursul a fost pe dispozițiile art.303 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv: proces verbal nr.119/2008, 64/2009, adresele 308/2009, 474/2009, adresa Primăriei Municipiului nr.825.368/2009, aviz nr.6157/2009, expertiză extrajudiciară, aviz nr.236.575/2008, studiu de însorire, expertiză urbanistică, expertiză tehnică siguranță la foc, expertiză tehnică construcții și evaluarea proprietății, alte înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului București, recurentul reclamant a solicitat suspendarea executării actelor administrative prin care s-a autorizat construirea imobilului situat în B,-, sector 2, până la pronunțarea instanței de fond.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art.1 din Legea 554/2004, instanța de control judiciar reține că în mod corect a apreciat prima instanță că reclamantul are calitate procesuală activă, fiind persoană vătămată în sensul acestor dispoziții legale, chiar dacă nu a făcut dovada calității de titular al unui drept de proprietate asupra unui imobil vecin.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei intimate - Leasing SA a fost în mod corect respinsă de către tribunal, în considerarea prevederilor contractului de leasing financiar nr.60755 din 25.03.2008.
Excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâta intimată - Leasing SA, urmează a fi analizată în contextul în care, deși nu recurentul reclamant a solicitat autorităților publice competente anularea actelor administrative pretins vătămătoare, soluția pronunțată de prima instanță nu a fost recurată de către intimații pârâți, astfel încât hotărârea fondului sub acest aspect, urmează să fie menținută.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 autorității publice care a emis actul sau a autorității publice ierarhic superioare, persoana vătămată poată să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Textul de lege menționat, impune în soluționarea cererilor de suspendare a executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a acestuia, întrunirea cumulativă a altor condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care astfel poate fi prevenită.
În mod constant s-a apreciat în raport de definiția cuprinsă în art.2 alin.1 lit.t din Legea 554/2004, modificată și republicată, că vădita nelegalitate a unui act administrativ, respectiv împrejurări intrinseci sau extrinseci acestuia, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului, pot fi considerate caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare.
În raport de actele existente la dosarul cauzei și de elementele expuse de reclamant, Curtea apreciază că prima instanță a apreciat în mod legal că situația concretă care să contureze îndeplinirea condițiilor legale menționate nu a fost dovedită de recurentul reclamant.
Reclamantul-recurent a solicitat suspendarea executării actelor administrative expunând ca vădite motive de nelegalitate consecințele pe care le-ar suferi în situația în care construcția autorizată prin aceste acte ar fi edificată, ceea ce nu este de natură să contureze îndeplinirea condițiilor privind îndoiala serioasă care afectează legalitatea actelor administrative a căror suspendare se solicită.
În consecință, Curtea reține că nu poate fi asimilat cazului bine justificat în sensul dispozițiilor art.14 din legea 554/2004, invocarea unor presupuse ilegalități care afectează actul administrativ, fără un minim probatoriu care să conducă la concluzia că suspendarea executării acestuia se impune pentru evitarea producerii unor consecințe grave.
Nici cea de-a doua condiție impusă de art.14 din Legea -, referitoare la paguba iminentă pe care ar suferi-o recurentul reclamant prin executarea HCL 52/2008 și autorizației de construire nr.1340/136M/67126, nu poate fi reținută, pe de o parte avându-se în vedere argumentul reclamantului recurent, care vizează în mod exclusiv o analiză pe fond a cauzei, iar pe de altă parte ținându-se cont că reclamantul recurent nu a probat modalitatea în care în mod direct executarea acestor acte administrative i-ar provoca prejudicii în patrimoniul său.
Aspectele relevate ca dovezi ale prejudiciului pe care l-ar suferi sunt în fapt expuneri ale unor prevederi legale care ocrotesc drepturi pretins încălcate, dar care nu pot fi reținute și analizate decât dezbătând fondul cauzei.
În consecință, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative anterior menționate, concluzionând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.14 alin.1 din Legea 554/2004, modificată și republicată, urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr. 2076/02.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 16515/3/CA/2009 de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 2 B, PRIMARUL SECTORULUI 2 B, PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B, - LEASING SA și - D SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
11.12.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
