Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 192/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 192
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâteleDirecția Generală a Finanțelor, cu sediul în B,-, județul B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,- A, județul C, în numele Autorității Naționale a Vămilor prin reprezentanții săi legali, împotriva încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - Internațional Europe, cu sediul în comuna, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - Internațional Europe, reprezentată de avocat din Baroul București, lipsind recurentele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, aducându-se la cunoștința instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că ambele recurente au solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Avocat, pentru intimata-reclamantă - Internațional Europe, depune la dosar copia deciziei nr. 15/18.01.2010 emisă de ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. Menționează că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea celor două recursuri.
Curtea, luând act că recurentele-pârâte au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar intimata- reclamantă nu are cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă - Internațional Europe, solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate, sentința recurată fiind temeinică și legală.În esență, arată că V C are personalitate juridică și poate sta în proces ca parte distinctă de instituția superioară, ea fiind cea care a emis actul atacat. Pe fond, arată că încheierea este legală și temeinică, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea
actului administrativ contestat, până la roluționarea irevocabilă a cauzei. Potrivit
deciziei nr. 15/18.01.2010, ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a admis contestația formulată de aceeași societate într-o situație similară. Solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate, ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2009, Tribunalul Buzău
a admis cererea formulată de reclamanta Internațional Europe SRL, dispunând suspendarea executării actului administrativ reprezentat de decizia nr. 73/22.09.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece obligațiile bugetare, stabilite suplimentar față de cele achitate la momentul validării 750/I/1809 din 6.02.2009, i-ar produce reclamantei o pagubă semnificativă, prin imposibilitatea achitării, pe de o parte a acestora, cât și a onorării obligațiilor comerciale în curs de derulare, în condițiile în care reclamanta este mare contribuabil, conformându-se tuturor obligațiilor de plată impuse de legea fiscală.
Mai mult, specificul activității desfășurate de reclamantă și cuantumul sumelor reținute în sarcina sa reprezintă, prin ele însele, un caz bine justificat, conform art. 14 din Legea nr.554/2004, mai mult, posibilitatea suspendării actelor administrative fiind consacrat și în documentele emise de organismele internaționale, în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr.554/2004, nr.R/89/8 din 13.- a Consiliului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede, ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de solicita suspendarea executării unui act administrativ.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, atât pârâta DGFP B, cât și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în numele Autorității Naționale a Vămilor.
Pârâta DGFP B critică încheierea pentru nelegalitate, în opinia sa,
aceasta fiind afectată de nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ. solicitând și aplicarea disp.art. 3041Cod proc. civ.
Astfel, recurenta susține că încheierea atacată nu respectă dispozițiile exprese ale art. 261 pct. 5 Cod proc. civ., în sensul că aceasta nu este motivată în niciun fel, ea reproducând fidel cererea de chemare în judecată a reclamantei și, mai ales, nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate cererile sale.
Mai arată că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt întrunite cerințele unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În opinia sa, nu există dovezi pe care instanța să-și formeze convingerea și din care să rezulte urgența și caracterul vremelnic al suspendării actului.
Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție, care intervine atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate faptul că suspendarea actelor administrative reprezintă situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate,a fost reținut și de Curtea
Constituțională, prin Decizia nr. 257/27.10.2006.
Solicită admiterea recursului, modificarea încheierii, în sensul respingerii cererii de suspendare.
Recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C
critică încheierea pentru nelegalitate, susținând că Autoritatea Națională a Vămilor, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din HG 110/2009, reprezintă interesele statului în litigiile interesând activitatea în domeniul vamal, iar C, fiind în subordinea acesteia, este împuternicită legal să reprezinte interesele administrației vamale în teritoriu, însă, în cauză, nu poate sta decât prin
a doua critică, constă în aceea că instanța nu a apreciat corect situația de fapt dedusă judecății, considerând că este suficientă apărarea reclamantei pentru admiterea cererii.
În continuare, recurenta susține că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat, din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că aceasta nu a antamat fondul problemei, ci a intrat într-o adevărată polemică vizând legalitatea actelor administrative, acte care, până la anularea lor de către o instanță de judecată, se bucură de prezumția de legalitate; în caz contrar, susține recurenta, s-ar anticipa soluția care va fi dată pe fondul cauzei, în acest fel ajungându-se la o prejudecare a fondului.
Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție, care intervine atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate; faptul că suspendarea actelor administrative reprezintă, totodată, situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, a fost reținută și de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 257/27.10.2006.
Nici cea de a doua condiție nu este îndeplinită, respectiv cea a prevenirii unei pagube iminente care s-ar cauza prin executarea actului administrativ fiscal a cărei suspendare a solicitat-o, în condițiile în care a găsit resurse financiare pentru a achita cuantumul cauțiunii stabilită de instanță.
Susținerile reclamantei, potrivit cărora executarea actului i-ar produce o perturbare a activității și un prejudiciu material, nu pot fi reținute de instanță, deoarece, pe de o parte, nu există o astfel de tulburare, și nici paguba nu este dovedită iar, pe de altă parte, reclamantei nu i se poate aplica un tratament fiscal preferențial față de alți
contribuabili.
Solicită admiterea recursului, modificarea încheierii și respingerea cererii.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând cele două recursuri, precum și dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod proc. civ. Curtea reține următoarele:
Prin Decizia de Regularizare nr. 173/01.07.2009 s-au stabilit drepturi de import stabilite suplimentar față de cele achitate la momentul validării 750/I/1809/6.02.2009, în cuantum de 6273 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 498 lei, accize datorate în cuantum de 197.282 lei, majorări de întârziere aferente accizelor în cuantum de 27.422 lei, TVA stabilit suplimentar în cuantum de 38.675 lei și majorări de întârziere aferente TVA suplimentar de plată în cuantum de 5305 lei.
La data de 05.08.2009, reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de Regularizare nr. 173/01.07.2009, solicitând anularea acesteia în totalitate, însă, prin Decizia nr. 73/22.09.2009, menține concluziile Direcției Județene de Accize și Operațiuni Vamale C și a efectelor Deciziei de Regularizare nr. 173/01.07.2009, motiv pentru care, reclamanta s-a adresat instanței de judecată cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 73/22.09.2009 emisă de pârâtă.
În cadrul acestui dosar, la data de 27.10.2009, reclamanta a formulat cerere
de suspendare a executării Deciziei de Regularizare nr. 173/01.07.2009.
Instanța de fond a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal, până la pronunțarea instanței de fond asupra fondului cauzei.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond; prin urmare, din dispozițiile mai sus citate, rezultă că, pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă.
Potrivit legii, prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă autorității publice, sau a unui serviciu public, iar cazurile bine justificate sunt definite ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, condiții care, în cauza de față sunt îndeplinite.
În ceea ce privește susținerea recurentei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în sensul că nu ar avea calitate procesuală în cauza de față, Curtea consideră că aceasta nu este întemeiată, întrucât această recurentă a avut o contribuție majoră la operațiunea care a dus la obligarea reclamantei la plata unor sume de bani către bugetul statului, contestate de aceasta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 pr.civ. recursul se va respinge, ca nefondat, menținându-se, ca legală și temeinică, sentința pronunțată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pr.civ, de modificare sau de casare a sentinței
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâteleDirecția Generală a Finanțelor, cu sediul în B,-, județul B șiDirecția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,- A, județul C, în numele Autorității Naționale a Vămilor prin reprezentanții săi legali, împotriva încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - Internațional Europe, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. VN/tehnored MC
5 ex/26.02.2010
f- Trib. B/
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
