Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 1920/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.1920
Ședința publică de la 06.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare a executării Deciziei Președintelui nr.77/2009 privind obligațiile de informare a utilizatorilor finali de către furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, formulată de reclamanta ROMANIA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații ().
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta ROMANIA, prin consilier juridic și pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (), prin consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul asupra excepției de conexitate a dosarului - în raport de dosarul de față, nr-.
Pârâta, prin reprezentant, solicita admiterea excepției și conexarea dosarului nr.- în raport de dosarul de față,nr-, fiind vorba despre aceeași Decizie, nr.77/2009.
Reclamanta ROMANIA, prin reprezentant, lasă la aprecierea instanței.
Reclamanta ROMÂNIA, prin avocat, solicită admiterea excepției și conexarea dosarului nr.- în raport de dosarul de față,nr-.
Curtea, având în vedere că este vorba de același act normativ, pârâtul este același în ambele cauze, diferind doar reclamanta, admite excepția de conexitatea, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.164 Cod procedură civilă și dispune conexarea dosarului nr.- la dosarul de față, nr-.
Pârâta, prin reprezentant, solicită admiterea probei cu înscrisuri pe care le depune la dosar.
Reclamanta ROMÂNIA, prin avocat, solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitată de reprezentantul pârâtei.
Reclamanta ROMANIA, prin reprezentant, solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitată de reprezentantul pârâtei, de asemenea.
Curtea, deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de pârâtă, prin reprezentant, în conformitate cu dispozițiile art.167 Cod procedură civilă, apreciind că proba cu înscrisuri este necesară, utilă și pertinentă cauzei, o admite, având în vedere că prin întâmpinare s-a făcut referire la aceste înscrisuri și constată depunerea acestora.
Părțile nu mai au cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de suspendare a executării Deciziei Președintelui nr.77/2009 privind obligațiile de informare a utilizatorilor finali de către furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului.
Reclamanta ROMANIA, prin reprezentant, solicită admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei Președintelui nr.77/2009 privind obligațiile de informare a utilizatorilor finali de către furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului și suspendarea executării deciziei atacate, considerând că sunt îndeplinite condițiile art.15 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004. Depune la dosar concluzii scrise.
Reclamanta ROMÂNIA, prin avocat, solicită admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei Președintelui nr.77/2009 privind obligațiile de informare a utilizatorilor finali de către furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului și suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond, considerând că sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, anume cazul justificat și prevenirea unei pagube iminente, deoarece există indicii în privința nelegalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, indicii care reprezintă un caz bine justificat, alături de paguba iminentă. Arată că a promovat acțiunea fără îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de disp. art.7 din Legea nr.554/2004. Invocă nr.898. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Pârâta, prin reprezentant, solicită respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei Președintelui nr.77/2009 privind obligațiile de informare a utilizatorilor finali de către furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, considerând că nu sunt îndeplinite cele două condiții pentru acordarea suspendării executării, conform susținerilor din întâmpinare. Solicită respingerea celor două cererii de suspendare.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cererilor conexe de suspendare.
URTEA
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe, reclamanta - România SA a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Comunicații, solicitând suspendarea executării deciziei președintelui pârâtei nr.77/2009 privind obligațiile de informare a utilizatorilor finali de către furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în fond.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia menționată, publicată în Monitorul Oficial, la 13.02.2009, s-a impus furnizorilor e servicii de comunicații electronice, destinate publicului, un set de obligații de informare a utilizatorilor finali, atât prin mijloace proprii, cât și prin intermediul pârâtei.
Reclamanta a apreciat că, sunt întrunite condițiile impuse de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, pentru suspendarea executării actului, deoarece:
Există un caz bine justificat, deoarece această decizie reprezintă o normare excesivă cu efecte economice imprevizibile într-o perioadă de incertitudini economice. Ea va genera costuri suplimentare majore pentru reclamantă, impactând în mod negativ, exact categoria vizată a fi "protejată" prin impunerea obligației de informare: utilizatorul final.
Deși există Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 07.03.2002, prin decizia menționată, se dublează reglementări specifice fiscale și privind protecția consumatorului, stabilindu-se un cadru care excede pârâtei, fapt dovedit chiar de temeiul legal din preambul - art.5 alin.5 lit.d din OUG nr.106/208, modificată, art.20 alin.4 și 5 din Legea nr.304/2003.
Dacă OUG nr.79/2002 reprezintă actul normativ cadru pentru sectorul comunicațiilor electronice, Legea nr.304/2003, trebuie considerată legea specială pentru drepturile utilizatorilor serviciilor de comunicații electronice,astfel încât ea trebuie să primeze. Art.20 alin.4 din această lege stabilește clar obligația pârâtei cu privire la informațiile care trebuie transmise. Pârâta nu poate stabili așadar, decât identificarea modalităților de comunicare a informațiilor stabilite de lege, care trebuie transmise. art.20 alin.1 și 2 vine în completarea art.5 alin.5 lit.d din OUG nr.106/2008 și art.45 alin.4 lit.d din OUG nr.79/2002.Așadar, pârâta a interpretat eronat cadrul legal, fără a corobora toate dispozițiile aplicabile. Pârâta ar trebui să promoveze concurența în domeniul comunicațiilor electronice, putând impune furnizorilor de astfel de servicii doar obligațiile prevăzute în articolele 09 - 13 din OG 34/2002, pârâta neavând dreptul de a promova interesele utilizatorilor finali. Nici viața, nici sănătatea, securitatea ori interesul economic al consumatorilor nu sunt afectate, pentru a justifica intervenția pârâtei.
Astfel a apreciat că există o incertitudine în ceea ce privește abilitatea președintelui pârâtei de a emite această decizie, față de actele normative invocate, fiind așadar oportună suspendarea până la soluționarea cererii pe fond.
Un alt motiv este și acela al multitudinii cerințelor impuse și al termenului scurt acordat.
Prin impunerea respectării unor obligații foarte detaliate de către toți furnizorii de servicii de comunicații electronice, se tinde la uniformizarea ofertelor și mărcilor acestora, operatorii individuali riscând să piardă elementele de individualizare în relația cu utilizatorii finali.
Conform art.9 din Legea nr.21/1996, se interzice luarea de decizii ce limitează libertatea comerțului sau autonomia agenților economici. Reclamanta ar fi în imposibilitatea de a afirma și prezenta utilizatorului final, valorile asociate mărcii. Ar fi așadar limitată în libertatea sa de își desfășura activitatea comercială.
unei mărci și ale unei afaceri, se datorează și modului de prezentare, la elementele avute în vedere la realizarea și prezentarea acestora. A exemplificat cu art.6 din Decizie, afirmând că identitatea de marcă a România SA ar fi anihilată de caracterul tipizat al acestui afiș.
În plus, trebuie avute în vedere și costurile semnificative pe care le va suporta în vederea respectării obligațiilor excesive impuse.
Și-a întemeiat cererea pe art.14, 15 din Legea nr.554/2004, art.51, 59 din OUG 79/2002 și temeiurile invocate în cuprinsul cererii.
A depus la dosar, decizia pârâtei contestată. Ulterior s-a depus OUG 22/2009, structura organizatorică.
În baza OUG nr.22/2009 s-a constatat că pârâta este Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații () ce a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiate, detaliind apărările sale și depunând la dosar, documentația care a stat la baza emiterii deciziei.
În cauză, s-a administrat și proba cu înscrisuri depuse de reclamantă: corespondență, internet, pliante publicitare, adresa către pârâtă, nr.08/COM//98877/ din 12.12.2008.
Prin încheierea din 06.05.2009 s-a admis excepția de conexitate a dosarului nr.- față de prezentul dosar.
Prin cererea înregistrată sub acest ultim număr menționat, reclamanta - România SA a solicitat suspendarea aceleiași decizii, în mod similar, cu motivarea similară că prin această reglementare, pârâta și-a depășit cadrul competențelor, deoarece conform art.20 alin.4 din Legea nr.304/2003 putea să stabilească doar modalitatea de informare, nu și condițiile de informare. Această decizie are caracter de suprareglementare, puterile conferite autorităților neputând fi nelimitate și exercitate în mod discreționar, existând așadar un caz bine justificat.
Sub aspectul pagubei iminente s-a arătat că momentul la care se dorește intrarea în vigoare este nepotrivit cu situația economică a României. deciziei vor avea ca efect creșterea costurilor, în condițiile în care, datorită situației generale economice precare, cererea de consum specific ca scădea. Obligația de a standardiza conținutul și forma de prezentare este de natură să descurajeze concurența pe piețele cu amănuntul, de telefonie fixă și mobilă. Afișarea tuturor ofertelor într-un singur punct aflat în gestiunea pârâtei ar putea dezvălui strategiile de marketing ale fiecărui operator.
Decizia limitează dreptul la libertate economică, al operatorului, impunându-se respectarea principiilor libertăților economice al liberei inițiative și al concurenței.
Și-a întemeiat cererea pe art.14 din Legea nr.554/2004.
A depus în susținere, înscrisuri: decizia contestată, adresa nr.798/12.12.208 cu Comentarii punctuale, copie a cererii de chemare în judecată nr-. Ulterior,s-au depus corespondențe, internet și comunicate de presă.
În cauză, după conexare, s-a administrat proba cu înscrisuri, corespondență pe internet.
Curtea de Apel Bucureștis -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentele cereri conexate, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.14 și următoarele din Legea nr.554/2004.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că cererile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Conform art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile,suspendarea încetează de drept și fătă nicio formalitate".
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă, fără echivoc, că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele trei condiții:
- în primul rând, existența unui caz bine justificat;
- în al doilea rând, suspendarea executării actului administrativ să
fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente;
- în al treilea rând, să fie formulată plângerea prealabilă, conform art.7 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, sau, după caz, cererea pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat, conform art.15 din Legea nr.554/2004, modificată și completată.
Întrucât legea impune îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții, nerealizarea uneia dintre ele atrage respingerea cererii de suspendare.
În cauză, se constată că prin cererile de suspendare, reclamantele - ROMANIA SA și - ROMANIA SA nu au invocat aspecte de fapt și de drept relevante care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, astfel cum prevede imperativ art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, modificată și completată, ori care să contureze un prejudiciu viitor, dar iminent și previzibil sau, după cz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unui serviciu public, cum impune art.2 alin.1 lit.ș din aceeași lege.
Astfel, deși ambele reclamante recunosc prin cererile prezente că actul administrativ contestat are temei în prevederile art.20 din Legea nr.304/2003, republicată, totuși ele critică Decizia nr.77/2009 a Președintelui din perspectiva reglementării excesive în domeniu, numai că această pretinsă neregularitate, cu caracter general, nu poate avea aptitudinea de a realiza cerința cazului bine justificat, care are un caracter aplicat, concret.
De asemenea, deși reclamantele au susținut că actul administrativ atacat tinde la uniformizarea ofertelor și mărcilor și impune costuri suplimentare, ele nu au putut să indice prevederi ale actului care le afectează, în substanță, individualitatea ofertelor și mărcilor (menționând doar art.6 din Decizie, dar care se referă la comunicarea de informații) sau modalități de cuantificare a daunelor ipotetice invocate,astfel că aceste argumente, indubitabil, nu pot conduce la concluzia îndeplinirii cerinței legale privind dovedirea iminenței producerii unei pagube în cazul în care actul administrativ nu ar fi suspendat.
Pe cale de consecință, întrucât reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, sub aspectul existenței unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube în cazul în care actul administrativ nu ar fi suspendat,se vor respinge cererile conexe de suspendare ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiate, cererile conexe de suspendare a executării Deciziei Președintelui nr.77/2009 privind obligațiile de informare a utilizatorilor finali de către furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, formulată de reclamanta ROMANIA, cu sediul în B--53, sector 1 și - ROMANIA SA, cu sediul în B de nr.15, sector 1, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (), cu sediul în B-, sector 3.
Cu recurs în termen de 05 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
16.11.2009
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
