Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 195/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.195/CA
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
Grefier - -
S-a luat în examinarecererea de suspendare executareact administrativ, formulată de reclamanta - SA - cu sediul în sat, comuna, județul T, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MIJLOCII A JUDEȚULUI T, cu sediul în T,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru reclamantă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.105/2009 pe care o depune la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei prin care grefierul de ședință învederează că cererea este motivată, timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei conform chitanței nr.-/21.04.2009 depusă la dosar (fila 3) și timbru judiciar în cuantum de 0,50 lei.
Apărătorul reclamantei învederează instanței că a achitat cauțiune în cuantum de 151.715 lei reprezentând 10% din valoarea contestată și depune la dosarul cauzei recipisa nr.-/1/27.04.2009 cu care face dovada consemnării la CEC a cauțiunii. În situația în care se va aprecia neîndestulătoare cauțiunea în suma de 151.715 lei, va achita diferența ce va fi dispusă de instanță.
Curtea, deliberând, constată rezonabil cuantumul cauțiunii depusă de reclamantă.
Întrebat, apărătorul reclamantei precizează că nu mai are probe de administrat și solicită cuvântul în susținerea cererii de suspendare.
Curtea apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr.22/31.03.2009 și înregistrată sub nr.3269/03.04.2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr.146/31.03.2009.
Precizează că a îndeplinit procedura prealabilă, la cerere fiind atașată dovada sesizării organului administrativ competent cu plângerea prealabilă.
Învederează că la controlul efectuat în data de 12.12.2008, autoritățile fiscale au constatat că societatea are un debit fiscal în cuantum de 1.517.146 lei.
Împotriva deciziei de impunere și a raportului fiscal emis de organul fiscal, a formulat contestație care are regimul juridic de plângere prealabilă. Contestație cuprinde 14 motive de nelegalitate ale actului administrativ contestat, între care evidențiază două:
- alocațiile de hrană nu sunt considerate de organul fiscal a fi deductibile, deși sunt în concordanță cu dispozițiile legale ce reglementează drepturile personalului de pe navele maritime și fluviale;
- aplicarea retroactivă a unui act normativ, deși legea civilă nu retroactivează.
În ce privește legitimitatea cererii de suspendare actului administrativ contestat, apreciază ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv: să existe un caz bine justificat, prevenirea producerii unei pagube iminente. A făcut dovada îndeplinirii acestor condiții.
Sunt îndeplinite și cele două condiții-principii în materia suspendării, și anume: caracterul vremelnic al măsurii și neprejudicierea fondului.
În speță, există un caz bine justificat, întrucât există o îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative emise. Și a doua condiție este îndeplinită, respectiv prevenirea unei pagube iminente; suma la care a fost obligată societatea ar perturba activitatea comercială, astfel că prin executare este pe cale a se produce o vătămare a intereselor legitime ale societății. Măsura suspendării are caracter vremelnic, fiind limitată în timp - până la momentul pronunțării instanței de fond și nu prejudiciază fondul, cercetându-se doar aparența acestuia.
Solicită încuviințarea măsurii suspendării în acord și cu recomandarea R(89)8 adoptată la 13.09.1989 de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Depune practică judiciară, respectiv decizia civilă nr. 3015/23.09.2008 a Înaltei Curți de Casații și Justiție.
Învederează că a început executarea actului administrativ fiscal, astfel cu rezultă din adresa nr.3581/13.04.2009 emisă de T pe care o depune la dosar. Mai arată că procedura de executare în materie fiscală nu este supusă nici unui control.
Pentru motivele expuse în cererea de suspendare, susținerile orale și probele depuse la dosar, solicită admiterea cererii de suspendare a actelor administrative contestate până la pronunțarea instanței de fond.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ de față:
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22.04.2009 și înregistrată sub nr- la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamanta - SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Județului T, în temeiul art.14 din Legea nr.554/20004 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art.215 alin.(2) din nr.OG92/2003 republicată, suspendarea executării Deciziei de impunere nr.22/31.03.2009, înregistrată la organul fiscal sub nr.3269/3.04.2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr.146/31.03.2009, înregistrată la organul fiscal și sub nr.3269/3.04.2009, ambele emise de pârâtă, precum și a actelor subsecvente acestora, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în urma unui control fiscal efectuat la mijlocul lunii decembrie 2008 la sediul societății, care dintr-un control tematic s-a transformat într-un control de fond, a primit la data de 9.04.2009, prin scrisoare recomandată, decizia și raportul prin care se stabilesc în sarcina sa obligații fiscale în cuantum de 1.517.146 lei. Ulterior, reclamanta a primit la data de 16.04.2009 și adresa nr.3581/13.04.2009 prin care organul fiscal a început executarea actului administrativ.
Deoarece reclamanta a considerat că atât decizia de impunere cât și raportul de control sunt nelegale și vădit netemeinice, a formulat la organul fiscal emitent contestație împotriva deciziei înregistrată sub nr.3759/21.04.2009 anexată la prezenta cerere.
A mai arătat reclamanta că a contestat actul administrativ sub următoarele aspecte: încălcarea prevederilor art.104 Cod de procedură fiscală privind durata efectuării inspecției, încălcarea disp. art.105 alin.3 Cod de procedură fiscală pentru faptul că inspecția a cuprins perioade deja verificate printr-o altă inspecție fiscală, controlorii fiscali nu au constatat și nu au sancționat societatea pentru vreo încălcare a prevederilor Legii nr.82/1991, nu au solicitat în scris note explicative persoanelor care au întocmit, vizat și aprobat documentele justificative ce au stat la baza înregistrărilor în contabilitate, fiind în eroare când au apreciat că societatea ar fi încălcat disp. art.21 alin.4 lit.f Cod de procedură fiscală la deducerea unor operațiuni pentru care societatea a arhivat facturile în copie, întrucât se puteau obține și originalele pentru verificare, s-a apreciat eronat nedeductibilitatea sumelor reprezentând concesiunea pe persoană fizică, iar aprecierea că o serie de înregistrări contabile ar fi incorecte și că ar denatura profitul impozabil nu este demonstrată, etc.
În ceea ce privește legitimitatea suspendării executării actului administrativ, reclamanta a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.14 din Legea nr.554/2004 referitoare la cazul bine justificat și la prevenirea unei pagube iminente, precum și cele două condiții-principii în materia suspendării: caracterul vremelnic al măsurii și neprejudicierea fondului.
A motivat reclamanta că cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este definită în art.2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, este îndeplinită prin faptul că există împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative fiscale atacate rezultând cel puțin din aparentele inconsecvențe de raționament ale organului fiscal în ceea ce privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, precum și din aplicarea greșită a unor acte normative raportat la momentul intrării lor în vigoare. Toate acestea au dus la calcularea nelegală a unui debit fiscal principal și a creanțelor fiscale accesorii.
S-a mai arătat că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei prin executarea actului administrativ este îndeplinită, având în vedere atât valoarea debitului în sine, incontestabil mare, cât și specificul activității reclamantei - activitate de turism - raportat la perioada de început de sezon turistic, a modalității de desfășurare a activității comerciale și a conjuncturii economice naționale și internaționale marcate de criza economică, toate direct afectate de condițiile în care o executare imediată ar atrage chiar desființarea societății.
Susține reclamanta că sumele stabilite de organul fiscal sunt nereale, calculate în mod eronat și în neconcordanță cu prevederile legii în materie și că se impune suspendarea și pentru prevenirea unei pagube iminente ce s-ar cauza reclamantei, având în vedere valoarea considerabilă a obligațiilor de plată impuse, și sumele contestate, respectiv de 1.517.146 lei, iar executarea acestei sume asupra patrimoniului societății ar produce un dezechilibru iremediabil reclamantei și o vătămare a intereselor sale legitime, cu atât mai mult cu cât sumele (cu adevărat datorate) au fost plătite, iar la acest moment societatea nu mai datorează nicio sumă cu titlu de debit.
Măsura suspendării are caracter vremelnic, deoarece are o limită determinată în timp de momentul pronunțării instanței de fond și ea nu prejudecă fondul, întrucât cercetându-se doar aparența acestuia, instanța poate acorda în mod temeinic suspendarea.
Susține reclamanta că măsura suspendării este în acord și cu recomandarea R(89)8 adoptată la 13.09.1989 de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art.215 alin.(2) din nr.OG92/2003 republicată.
În susținerea cererii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri depunând la dosarul cauzei, în copie, actele administrative contestate, contestația depusă la DGFP la 21.04.2009 împotriva Deciziei de impunere nr.22/31.03.2009 și înregistrată sub nr.3269/03.04.2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr.146/31.03.2009, adresa nr.3581/13.04.2009 privind începerea executării actului administrativ, practică judiciară.
De asemenea, reclamanta a făcut dovada plății cauțiunii în cuantum de 151.715 lei reprezentând 10% din valoarea contestată, sumă pe care instanța a apreciat-o ca fiind rezonabilă.
Pârâta, legal citată nu a depus întâmpinare și nu a formulat cereri în apărare.
Examinând cererea de suspendare sub aspectul condițiilor impuse de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită.
Potrivit art.14 alin.1," În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În art.2 lit. ș și t sunt definite noțiunile depagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu publicși cazuri bine justificate- împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cele două condiții menționate trebuie să fie întrunite cumulativ deoarece numai în prezența unui caz bine justificat, adică doar atunci când există o îndoială serioasă referitor la legalitatea actului administrativ, se poate vorbi de iminența unui prejudiciu. În alte condiții, simplul fapt că executarea actului administrativ afectează într-o anumită măsură patrimoniul persoanei căreia i se adresează nu poate justifica suspendarea executării actului.
Ori, motivele invocate de reclamantă în contestația adresată organului fiscal nu sunt de natură a crea de plano o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, fiind necesară administrarea de probe în cadrul procesului. . serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi constatată cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a dreptului, având în vedere că măsurile luate în cadrul procedurii suspendării executării sunt măsuri provizorii, situație în care nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
De asemenea, reclamanta a susținut iminența producerii unei pagube determinate de valoarea considerabilă a obligațiilor de plată impuse și contestate, respectiv de 1.517.146 lei, situație în care asupra patrimoniului societății s-ar produce un dezechilibru iremediabil și o vătămare a intereselor sale legitime.
Apreciind că paguba iminentă nu se prezumă, ci ea trebuie dovedită prin probe concludente, Curtea constată că reclamanta nu numai că nu a administrat probe în acest sens, dar nici nu a indicat, în cererea de chemare în judecată, în ce ar consta în concret paguba iminentă, făcând doar o referire generică la afectarea patrimoniului și a intereselor sale legitime.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de reclamantă nu pot fi considerate temeinice pentru a justifica suspendarea actului administrativ contestat, urmează a respinge cererea de suspendare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de suspendareexecutare act administrativ, formulată de reclamanta - SA - cu sediul în sat, comuna, județul T, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MIJLOCII A JUDEȚULUI T, cu sediul în T,-, județ
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2009.
Președinte, - - - |
Pt.Grefier, - -, aflată în CO, semnează conform art.261 al.2 Cod pr.civilă, Grefier șef, |
Red.hot.jud.
4 ex/01.06.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma
