Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.132/2009
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței civile nr. 170/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29.06.2009 s-a depus la dosar de către recurentă precizări.
De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 25.06.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 170 din 23 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Clujs -a respins cererea formulată de către reclamanta CÂMPIA, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA CÂMPIA, având ca obiect suspendarea executării deciziilor de impunere nr. 11 și 12, ambele din 13 octombrie 2008 emise de către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pe care și-a întemeiat reclamanta cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, cu consecința admiterii cererii de suspendare a actelor fiscale atacate, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că actele fiscale sunt nelegale, pe de o parte, iar pe de altă parte, a susținut incidența dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că nelegalitatea actului rezultă din dubla impunere ce s-a realizat, iar paguba este iminentă ca urmare a începerii executării.
Pârâta s-a opus admiterii recursului ( 11).
Reclamanta nu a indicat temeiul juridic al recursului, însă din conținutul motivelor de recurs prezentate, Curtea apreciază că reclamanta critică hotărârea atacată din perspectiva disp. art. 304 pct. 9.pr.civ.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, precum și în baza explicațiilor suplimentare cerute reprezentantei reclamantei și a dosarelor acvirate prezentei cauze, respectiv dosar nr- și nr- ambele ale Tribunalului Cluj Curtea a apreciat recursul ca nefondat din următoarele considerente:
Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, în considerarea dispozițiilor art. 215 al. 2.pr.fiscal la data la care a formulat contestația prevăzută de art. 205 al. 1.pr.fiscal.
În condițiile art. 215 al. 2.pr.fiscal, unde se arată că: " Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul <LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."instanța, investită în temeiul Legii nr. 554/2004, poate dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal până la soluționarea contestației.
La dosarul de fond reclamanta a depus atât contestația (8) cât și actul administrativ fiscal atacat, respectiv deciziile de impunere nr. 11/13.10.2008 și nr. 12 din 13.10.2008.
În fața Curții, reprezentantul reclamantei a arătat că nu a primit răspunsul la contestație, motiv pentru care, în condițiile art. 208 pr.fisc. a abandonat calea administrativă de atac împotriva actelor fiscale vătămătoare și a formulat cerere de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr.554/2004.
Astfel, din dosarul nr. 355/117/13.01.2009, acvirat prezentei cauze, rezultă că reclamanta a solicitat în principal, anularea nr. 79/2007 ca fiind nelegală, iar în subsidiar anularea celor două decizii de impunere nr. 11 și nr. 12, ambele din 13.10.2008.
Prin sentința civilă nr. 802/27.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis excepția lipsei plângerii prealabile și s-a respins acțiunea în privința capătului de cerere privind anularea nr. 79/2007 a Consiliului Local al Municipiului Câmpia, ca inadmisibilă.
Prin aceeași sentință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Câmpia, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Câmpia și Primarul Municipiului Câmpia.
Astfel, în privința anulării actului administrativ instanța a constatat că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, iar în privința celor două acte fiscale, instanța de fond a reținut următoarele:
"De asemenea, deciziile de impunere respectă prevederile art. 43.pr.fiscală au fost emise în baza unui act administrativ normativ precum și în conformitate cu prevederile art. 110 alin. 3, individualizându-se obligația de plată pentru creanțele fiscale datorate conform art. 256.fiscal."
Rezultă că în privința actelor fiscale, instanța realizat o analiză pe fond a temeiniciei și legalității acestora.
Reclamanta nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 802/27.03.2009, ci a formulat o nouă acțiune în justiție, înregistrată sub nr- al Tribunalului Cluj, în care a solicitat, din nou, anularea nr. 79/2007, precum și a celor două acte fiscale. Acțiunea are termen de judecată la data de 28 august 2009.
În fața Curții, reprezentantul reclamantei a arătat că în cazul acestei din urmă cereri a formulat plângerea prealabilă - a cărei lipsă a constituit motivul respingerii primei cereri.
cererea de chemare în judecată împotriva actelor fiscale întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta putea apela la dispozițiile art. 14 și mai apoi la 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a solicita suspendarea actelor fiscale atacate.
Art. 208.pr.fiscală permite suspendarea actelor fiscale, dar numai într-o anumită etapă a procedurii administrative de atac a actului fiscal vătămător, cererea de suspendare putând fi formulată doar în perioada în care contribuabilul se află în procedura administrativă de soluționare a contestației.
În urma formulării acțiunii în instanță, fie direct fie în urma soluționării contestației administrative, suspendarea întemeiată pe dispozițiile art. 208.pr.fiscal își încetează efectele, partea având la dispoziție prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a solicita suspendarea actului administrativ vătămător. În caz contrar efectele celor două suspendări s-ar suprapune în timp, ceea ce nu este admisibil.
În acest moment procesual, în condițiile în care reclamanta a formulat acțiune întemeiată pe art. 1 din Legea nr. 554/2004 prin care a solicitat anularea actelor vătămătoare, nu mai sunt incidente dispozițiile art. 208.pr.fiscal, calea administrativă de atac fiind epuizată din voința reclamantei, care a formulat acțiune în instanță pentru anularea actelor vătămătoare.
Pe de altă parte, reclamanta nu își mai justifică interesul pentru formularea acțiunii cererii de suspendare, pentru că fondul acelui drept (contestație pe calea administrativă) s- epuizat, în urma formulării acțiunii în instanță.
Față de aceste considerente, se va respinge recursul declarat de reclamantă și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta CÂMPIA, împotriva sentinței civile nr. 170 din 23 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./14.07.2009
Jud.fond:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Danusia Pușcașu
