Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 200/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 200
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 18 august 2008, privind judecarea acțiunii formulată de reclamanta - SRL C în contradictoriu cu pârâta D, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 august 2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
La 06.08.2008, - Caf ormulat în contradictoriu cu DGFP D cerere de suspendare a executării actelor administrativ fiscale, respectiv a raportului de inspecție fiscală nr. 5117/30.10.2007 și a deciziei de impunere nr. 5117/31.-10.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curții de APEL CRAIOVA.
Se arată că prin actele de control s-a stabilit în sarcina sa obligația fiscală în cuantum de 797.179 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, impozit pe veniturile obținute în România de nerezidenți precum și obligații fiscale accesorii.
Se arată că împotriva actelor menționate a promovat cerere de anulare pe rolul Curții însă pârâta a demarat procedurile de executare silită și la data de 29.07.2008 i s-a comunicat anunțul privind vânzarea la licitație a bunurilor mobile pentru data de 06.08.2008.
Arată reclamanta că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente întrucât bunurile mobile ce urmează a fi vândute la licitație sunt de fapt utilaje agricole (combină, semănătoare, tractor)ce sunt indispensabile activității societății mai ales că începe campania de toamnă.
Se precizează că are contracte de arendă cu 511 persoane fizice pentru suprafața totală de 1709,55 ha în valoare de 564.151 lei că are un număr de 15 angajați ce sunt implicați în această companie, potrivit ultimelor ștate de plată iar în situația în care utilajele vor fi executate silit prin vânzarea la licitație, societatea s-ar afla în imposibilitate de continuare a contractelor de arendă, ar fi nevoită să disponibilizeze personalul angajat și să-și declare starea de insolvență.
S-au depus la dosar: adresa nr. 62570/2008 emisă de DGFP D, anunț privind vânzarea pentru bunuri mobile, deviz tehnologic, centralizator arendatori, centralizator cu terenul lucrat (filele 7-25), ștate de plată, acțiunea privind anularea actelor fiscale, dovada achitării cauțiunii, certificat nr. 17440/2008, procese verbale de sechestru asigurator pentru bunurile mobile (filele 74 - 85), adeverință înregistrare fermier, adeverințele nr. 2269/12.08.2008 a Consiliului Local, nr. 1128/12.08.2008 a Primăriei com., nr. 5927/12.08.2008 a Primăriei com. Cerăt, contract de vânzare-cumpărare nr. 720/06.08.2008, raport administrator privind activitatea financiar contrabilă, acte financiar contabile (filele 94 - 104), decizia nr. 27/03.09.2008 emisă de DGFP D, contestația formulată la organul de control, raport de inspecție fiscală încheiat la 31.10.2007, decizia de impunere.
La 18.08.2008, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.
Intimata arată că pentru a dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în afară de condiția legală privind plata cauțiunii, trebuie îndeplinite cumulativ și condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr.554/2004, respectiv să fie un caz bine justificat și o pagubă iminentă.
Arată că reclamanta nu a dovedit în nici un fel îndeplinirea acestor condiții, mulțumindu-se doar în a expune apărări de fond în cererea de suspendare și în a face simple afirmații legate de o presupusă activitate a societății.
Se precizează că în speță nu este dovedită paguba iminentă și nici cazul bine justificat, reclamanta neputând demonstra producerea unui prejudiciu în patrimoniul său prin simpla înșiruire a unor etape parcurse de organele fiscale în încercarea de a recupera prejudiciul produs bugetului de stat.
Examinând cererea instanța o apreciază întemeiată.
Organele de inspecție fiscală din cadrul DGFP D au efectuat un control fiscal la reclamantă, ale cărui rezultate s-au concretizat în raportul de inspecție fiscală încheiat la 31.10.2007.
Prin acest raport s-au stabilit suma de 797.179 lei debit suplimentar și accesorii aferente astfel: diferență suplimentară impozit pe profit 467.264 lei, accesorii aferente 282.399 lei impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți - persoane fizice de 33.734 lei și accesorii aferente de 13.782 lei.
Urmare a acestui raport de inspecție fiscală și a sumelor apreciate ca fiind datorate de organul fiscal s-a întocmit și decizia de impunere.
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație,este reglementată în cuprinsul art.185 Cod pr.fiscală, Titlul IX; Cap.III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 185 Cod pr.fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
Analizând trimiterea pe care legiuitorul o face în cuprinsul art.185 Cod pr.
Fiscală la prevederile Legii 554/2004, Curtea constată că aceasta se referă la prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art.185 Cod pr.fiscală.
Curtea apreciază că prin executarea pornita, respectiv vanzarea la licitatie a utilajelor agricole indispensabile campaniei de toamna, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asigurătorii, asupra bunurilor, așa cum prevede art.126 și urm. din Codul d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului, și nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator, care se înscrie la biroul de carte funciară.
Vanzarea la licitatia a bunurilor societatii, căreia organul fiscal i-a stabilit anumite obligații bugetare suplimentare constituie un caz bine justificat, de natură a determina judecătorul să adopte soluția de suspendare a actului fiscal prin care s-au constituit obligațiile bugetare.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta - SRL C, cu sediul în loc. C, str. - -. 1-3-5,. 5,. 13, jud. în contradictoriu cu pârâta D, cu sediul în C,-, jud.
Dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale, respectiv raportul de inspecție fiscală nr.5117/31.10.2007 și a deciziei de impunere nr.5117/31.10.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 25 August 2008.
Președinte, |
Grefier, |
red. Jud. G
Ex.4//17.09.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
