Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința /2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr-
Ședința publică din 03.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, cu domiciliul procedural ales la sediul.M I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 01 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, și că, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 03.06.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Pe rolul Curții de APEL IAȘI -Secția de contencios administrativ, la numărul -, a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul, domiciliat în I,-, - 35,. A,. 7,. 28, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în B, str. - -, nr. 2-4, sector 1, privind suspendarea Ordinului nr. 472/23.04.2009.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Ordinul nr. 472/23.04.2009, funcția publică de inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Județului Iaf ost desființată, urmând ca raportul de serviciu al reclamantului să înceteze prin eliberare din funcția publică de conducere începând cu data de 25.05.2009, după expirarea termenului de preaviz de 30 de zile.
A susținut reclamantul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării ordinului până la soluționarea acțiunii în anularea acestui ordin.
A arătat reclamantul că ordinul atacat este nelegal fiindcă încalcă prevederile art. 97 lit. c și art. 99 alin. 1 lit. b, art. 100 alin. 1, 4 și 5 din Legea nr. 188/1999.
Reclamantul a mai invocat faptul că eventuala executare a Ordinului nr. 472/23.04.2009 este de natură să îi provoace un prejudiciu material, previzibil și iminent deoarece începând din data de 22.05.2009 toate drepturile sale bănești încetează a-i mai fi plătite, fiind lipsit în acest fel de resursele financiare necesare întreținerii sale și familiei sale.
Reclamantul a arătat că în perioada anterioară ordinului contestat a contractat două împrumuturi bancare pe care trebuie să achite o bancară de 2000 de lei/lună, bani pe care nu îi va mai primi începând cu data de 25.05.2009, și, deci, nu îi mai poate rambursa, fiind în pericol să fie executat silit de bancă în vederea recuperării creanței.
Examinând actele și lucrările cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 147/27.02.2000, reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de inspector-șef de muncă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Prin Ordinul nr. 472/23.04.2009, emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a desființat funcția publică de inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Județului I, dispunându-se încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, 25.05.2009.
Ordinul a fost emis în temeiul art. art. III alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, art. 97 lit. c și art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999.
Legea contenciosului administrativ nu admite ca regulă generală dreptul de suspendare, în orice împrejurări, a actelor administrative. Actul administrativ se bazează pe prezumția de legalitate și, tocmai de aceea, suspendarea apare ca o situație de excepție. Rezultă din textul art. 14 din Legea nr. 554/2004, că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții, respectiv existența unor cazuri bine justificate, prevenirea unei pagube iminente și, o ultimă condiție, aceea ca persoana ce se consideră vătămată să fi început procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cazul bine justificat este definit în de art. 2 alin. 1 lit. din Lega nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
. serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să reiasă cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse doar măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului.
Or, în prezenta cauză, motivele invocate de reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.
În speță nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente.
Paguba iminentă care trebuie să fie rezultatul executării actului administrativ atacat, este definită prin art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004, ca fiind un prejudiciu material, viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ fiscal trebuie să fie indicată și probată în concret, nu doar afirmată de reclamant, și preluată ca atare de instanță, cum se solicită în speță.
În prezenta cauză nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte măcar bănuiala, dacă nu faptul cert, credibil și veridic, că executarea actelor administrative fiscale atacate ar produce reclamantului ori altei persoane o pagubă iminentă.
În lipsa probelor, simpla afirmație că executarea actelor administrative contestate este de natură a afecta situația materială a reclamantului, ceea ce ar duce la executarea lui silită de creditorii săi, nu poate fi primită deoarece contravine principiului reglementat de prevederile art. 1169 din Codul civil potrivit cărora cel care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească.
De altfel, din Ordinul nr. 722/22.05.2009, emis de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, reiese că reclamantul a fost mutat în funcția publică de conducere de șef serviciu, cu un salariu de bază lunar de 1920 de lei, la care se adaugă indemnizația de conducere în procent de 20% și sporul pentru vechime în muncă, în procent de 25%.
Prin urmare, se constată că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se admite cererea de suspendare a executării actelor atacate.
Împrejurarea că într-o altă cauză, cu un alt reclamant, Curtea de Apel Oradeaa suspendat un ordin despre care reclamatul susține că este similar celui atacat nu este relevantă în speță, pentru că iminența producerii unei pagube este o problemă de fapt care diferă în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge, ca nefondată cererea privind suspendarea Ordinului nr. 472/23.04.2009.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul, domiciliat în I,-, - 35,. A,. 7,. 28, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în B, str. - -, nr. 2-4, sector 1, privind suspendarea Ordinului nr. 472/23.04.2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2009.
Președinte
--- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 4 ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian
