Suspendare executare act administrativ fiscal.
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA COMERCIAL ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- HOTRÂREA NR. 31/F-
Ședința public din 03 Februarie 2010
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judector
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea în prim instanț, asupra cererii de suspendare a executrii actului administrativ fiscal, formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet Avocat, din Râmnicu V, str. -, -.97,.A, demisol 1, județul V, în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERAL FINANȚELOR PUBLICE -Administrația Finanțelor Publice Râmnicu, cu sediul în str. G-ral nr.17, județul V, precum și asupra fondului cauzei.
La apelul nominal, fcut în ședința public, nu au rspuns prțile.
Procedura, legal îndeplinit.
Dezbaterile asupra cererii de suspendare precum și asupra fondului au avut loc în ședința public din 27 ianuarie 2010, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, încheiere ce face parte integrant din prezenta sentinț.
CURTEA
Asupra acțiunii de faț, constat:
La data de 13.01.2010, reclamanta - " - " SRL Rm. Vac hemat în judecat pe pârâta Direcția General a Finanțelor Publice, pentru a se dispune suspendarea executrii Deciziei de impunere nr.475/06.07.2009, privitoare la obligațiile suplimentare de plat, stabilite de inspecția fiscal, pân la pronunțarea instanței de fond asupra legalitții acestui act administrativ -fiscal.
În motivare, reclamanta susține c, prin Decizia de impunere fiscal s-au dispus obligații de plat în sarcina sa, pe care le-a contestat, iar pârâta a dispus suspendarea contestației pân la soluționarea acțiunii penale.
Susține c, msura adoptat de pârât, o prejudiciaz, prin aceea c, se afl în imposibilitate de a-și onora obligațiile contractuale asumate, faț de clienți și furnizori, ceea ce poate genera insolvența, ce s-ar rsfrânge și asupra salariaților.
În ceea ce privește condiția "cazului bine justificat", a apreciat c a intervenit prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale, întrucât organele fiscale, trebuiau s stabileasc obligații fiscale, în perioada 01.01.2002 - 31.12.2006.
La data de 13.01.2010, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând s se dispun și anularea Deciziei nr.141/23.09.2009 și obligarea pârâtei de a-i soluționa contestația.
A solicitat, de asemenea, suspendarea executrii Deciziei de impunere nr.475/06.07.2009, pân la soluționarea irevocabil a fondului cauzei.
În motivare, reclamanta susține c, reprezentanții pârâtei, au refuzat s soluționeze cererile de rambursare a TVA, în anii 2003 și 2006, pe motiv c se efectueaz cercetri penale la firmele ca care au derulat relații comerciale.
În urma controlului efectuat, în anul 2009, s-a stabilit c, nu are dreptul de a deduce TVA din facturi, stabilindu-se în sarcina sa, un debit suplimentar în sum de 222.917 lei și 323.882, penalitți și majorri de întârziere, cu motivarea c, a fcut tranzacții comerciale cu "societți fantom" și c, exist suspiciunea ca facturile fiscale, s fie emise de distribuitori neautorizați.
A susținut de asemenea c, Decizia nr.141/23.09.2009, prin care s-a suspendat soluționarea contestației sale, pân la pronunțarea unei soluții definitive, pe latura penal, este nelegal, întrucât s-a prescris dreptul organelor fiscale de a stabili diferențe de impozite și majorri de întârziere, în conformitate cu dispozițiile art.21 din OG nr.70/1997 și Legea nr.64/1999.
Mai precizeaz c, pârâta a început executarea silit, c în raportul de inspecție fiscal, nu sunt cuprinse mențiuni care s indice svârșirea vreunei fapte penale de ctre administratori, iar în decizie, se reține vinovția, prin prisma înregistrrii în contabilitate a facturilor de la alte societți cu care aceasta a colaborat și la care s-au constatat nereguli.
De asemenea, mai susține c, pârâta nu evidențiaz operațiile nereale pe care le-a înregistrat în contabilitate, vinovția societții, etc, faptele inserate, atrgând doar rspunderea civil sau sancțiuni contravenționale. Mai relev totodat, neevidențierea de ctre pârât a elementelor constitutive a infracțiunii și faptul c, nu s-a demonstrat imposibilitatea soluționrii contestației, pân la finalizarea cercetrilor penale, cât și interdependența dintre cele pretinse în contestație și faptele penale pretinse a fi svârșite.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea c, reclamanta a înregistrat în evidența contabil operațiuni, privind aprovizionrile și consumul de materiale pe baza unor documente emise de firme încadrate în categoria "firmelor fantom", diminuând obligația de plat la bugetul general consolidat, în ceea ce privește TVA; în perioada iunie 2001 - decembrie 2001, i-a stabilit obligații suplimentare de plat în sum de 546.799 lei, reprezentând TVA și accesorii aferente acesteia.
Mai arat c, a formulat plângere penal la Parchetul de pe lâng Judectoria Rm. V, la data de 08.07.2009, în vederea constatrii existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevzut și pedepsit de art.12 din Legea nr.87/18.10.1994, și c, se afl în imposibilitate de a se pronunța pe fondul cauzei, înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, având prioritate de soluționare, organele de cercetare penal.
Cu privire la cererea de suspendare, a susținut c nu sunt îndeplinite condițiile legale, nefiind evidențiate nici cazul bine justificat și nici prevenirea unei pagube iminente.
A fost administrat proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține c, în urma contractelor fiscale, efectuate în anii 2003, 2006 și 2009, inspectorii fiscali au stabilit c reclamanta a efectuat în perioada iunie 2001 - decembrie 2001, mai multe achiziții de materiale și mijloace fixe de la diverși furnizori, despre care se pretinde c nu sunt înregistrate legal, c a înregistrat în contabilitate facturi nereale, pentru care, a dedus TVA, în sum de 222.917 lei.
Reclamanta a contestat rezultatele controlului, realizat în anul 2003, iar prin Decizia nr.161/22.07.2003 (44), pârâta a suspendat soluționarea contestației, pân la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penal, reținându-se c fapta, c s-a aprovizionat cu bunuri de la societți care nu exist și se impune a fi fcute verificri.
În urma controlului, întreprins în anul 2009, fost emis Decizia de impunere nr.1475/06.07.2009, prin care s-a stabilit c reclamanta datoreaz bugetului de stat suma de 638.331 lei, din care 84.051 lei impozit pe profit suplimentar, 7.481 lei majorri de întârziere aferente acestuia, 222.917 lei TVA, suplimentar și 323.882 lei, majorri de întârziere aferente acesteia.
Împotriva acestei soluții, reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr.141/23.09.2009, pârâta a dispus suspendarea soluționrii contestației, pentru suma total de 546.799 lei, reprezentând TVA adugat, suplimentar și accesorii aferente acestora, pân la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penal, urmând ca procedura administrativ, s fie reluat la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Contestația a fost respins ca nemotivat pentru suma de 69.515 lei reprezentând impozit pe profit și pentru suma de 22.017 lei, ca neîntemeiat.
Împotriva deciziei de impunere, reclamanta a solicitat suspendarea executrii, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004.
Aceast cerere este fondat, deoarece dac reclamantei i s-ar popri întreaga sum reținut în scris, ar înregistra prejudicii considerabile, fapt care ar putea s o împiedice s-și continue desfșurarea activitții și s-și mențin salariații.
În raport de momentul la care se pretinde c s-au svârșit faptele (2001), se apreciaz c pârâta a avut suficient timp s analizeze faptele svârșite, s stabileasc în concret suma pe care o datoreaz și chiar s o recupereze, diminuând și pagubele materiale, create prin adugarea majorrilor și penalitților de întârziere.
Excepția de prescripție invocat, poate fi analizat doar de ctre organul fiscal, când va analiza fondul cauzei.
Faptul c pârâta a formulat acțiunea penal de abia în anul 2009, pentru fapte care s-au svârșit în anul 2001, dovedește incertitudinea pârâtei în privința vinovției reclamantei. De altfel, acesteia nu i se imput desfșurarea unei activitți comerciale incorecte proprii, ci doar a celor cu care a colaborat, fr a se evidenția sau proba, c a cunoscut aceste aspecte despre colaboratorii s Mai mult decât atât, acesta a fcut înregistrarea în contabilitate a tuturor facturilor, calculând impozit pe profit. Nu sunt evidențiate elementele constitutive ale infracțiunii care se pretinde a fi svârșit nici care sunt motivele pentru care nu poate fi soluționat contestația administrativ și nici care dintre operațiile comerciale sunt fictive, în raport de vinovția furnizorului cu care a contractat.
Prin aceast modalitate repetat de a suspenda soluționarea contestației, pe motiv c se fac cercetri penale al cror rezultat poate influența dezlegarea pricinii, societatea reclamant este prejudiciat, prin aceea c, i se refuz restituirea TVA pe care ar trebui s-l încaseze, iar pe de alt parte, îi sunt blocate conturile și fiind o sum mare, i se poate bloca activitatea.
Dac organul fiscal și-a format convingerea în atâția ani, c reclamanta a înregistrat în contabilitate acte emise nelegal, poate s le identifice și s decid, în consecinț, indiferent de rezultatul cercetrilor penale. Dac în penal, nu va rezulta vinovția societții, contestația administrativ, va trebui s fie soluționat oricum, nemaiputându-se repara pagubele care s-au înregistrat.
De aceea, instanța apreciaz c pârâta poate soluționa contestația formulat de reclamant, iar în cazul în care, în urma cercetrilor penale, se va stabili o alt situație, diferit de cea reținut, soluția poate fi revizuit, evitându-se astfel, pagubele materiale, ce s-ar putea înregistra.
Constatându-se c în cauz, sunt îndeplinite condițiile impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, în temeiul art.15 din lege, se va admite cererea de suspendare și se va dispune suspendarea executrii Deciziei de impunere fiscal nr.475/06.07.2009, pân la soluționarea irevocabil a fondului cauzei.
În temeiul art.1 și 18 din același act normativ, se va admite acțiunea și se va dispune anularea Deciziei nr.141/23.09.2009, obligând pârâta s soluționeze contestația formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTRȘTE
Admite acțiunea principal formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet Avocat, din Râmnicu V, str. -, -.97,.A, demisol 1, județul V, în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERAL FINANȚELOR PUBLICE - Administrația Finanțelor Publice Râmnicu, cu sediul în str. G-ral nr.17, județul V, precum și asupra fondului cauzei.
Dispune suspendarea executrii Deciziei de impunere nr. 475/06.07.2009, emis de pârâta V, pân la soluționarea irevocabil a fondului cauzei.
Dispune anularea Deciziei nr.141/23.09.2009 și obligarea pârâtei de a soluționa contestația formulat de reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare pentru primul capt de cerere și în 15 zile de la comunicare pentru cel de-al doilea.
Pronunțat în ședinț public astzi, 03 februarie 2010, la Curtea de APEL PITE ȘTI - Secția comercial și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.GA
/4 ex./04.02.2010
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim
