Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 203/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.203/CA
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
Grefier - - -
La rol pronunțarea asupra acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamantul Consiliul Județean I în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă reprezentanții părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatul cauzei de către grefier, referat potrivit dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate reprezentanților părților de a depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării la 17 noiembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.735/45/ din 1 septembrie 2008, reclamantul Consiliul Județean Ias olicitat, în contradictor cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, anularea actelor fiscale nr.- din 21 iulie 2008 și nr.- din 3 iulie 2008, emise de Direcția Generală de Trezorerie și Datorie Publică, pe motiv că, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, s-a constatat stinsă obligația fiscală născută din contractul încheiat de I, conform prevederilor nr.OUG128/2006.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că, în ceea ce privește pe reclamant, nu operează dispozițiile art.1201 Cod civil, că acesta este în realitate titularul obligației de plată și că, atâta timp cât el nu se regăsește în anexa la.OUG nr.128/2006, obligația de plată nu poate fi considerată stinsă.
La data de 6 octombrie 2008, reclamantul a depus o cerere completatoare a acțiunii, solicitând ca pârâtul să fie obligat să restituie sumele încasate în baza actelor administrative atacate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că, la data de 27 noiembrie 1995, Regia Autonomă Județeană Canal I și firma fr din a Germaniei au încheiat acordul de împrumut nr. F 2535, pentru suma de 3.615.035 DM, a cărui rambursare a fost garantată de Ministerul Finanțelor.
Ministerul Finanțelor, în calitate de garant, a încheiat, la rândul său, convenția înregistrată sub nr.84430 din 11.12.1995, cu I, în calitate de garantat, și cu Consiliul Județean I, în calitate de for tutelar al I, prin care s-a prevăzut, printre altele, la art.2.3, ca ordonatorul de credite (Consiliul Județean I) să asigure resursele financiare pentru și că plătească, în cazul neachitării la scadență a ratelor de împrumut, pe lângă sumele datorate și majorări de întârziere (art.2.1.2), obligație asumată de acesta și prin Hotărârea nr.1 din 29 februarie 1006.
Pe parcursul derulării contractului de împrumut și a convenției de garantare, a fost adoptată nr.OUG253 din 7.12.2000, prin care, aprobându-se rambursarea creditelor externe contractate de I, pentru finanțarea obiectivului de investiții ", modernizare, completare și dezvoltare a Stației de epurare a municipiului I", din bugetul Consiliului Județean I, s-a prevăzut ca resursele financiare necesare achitării obligațiilor să fie "asigurate de la bugetul de stat, prin alocarea anuală de sume defalcate cu această destinație bugetului Consiliului Județean I", la art.2 al actului normativ menționat prevăzându-se că "Ratele de capital plătite în anul 2000 din fondul de risc constituit de Ministerul Finanțelor, în sumă totală de 1.240.036 euro, și dobânda aferentă se vor recupera din bugetul Consiliului Județean I, aprobat pentru anul 2000".
În executarea dispozițiilor nr.OUG253/2000, prin Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.511/2004, Legea nr.379/2005 și Legea nr.486/2006, din bugetul de stat au fost alocate Consiliului Județean I diverse sume de bani, pentru echilibrarea bugetului local, sume din care parte erau destinate finanțării investiției contractate de
În anul 2006, constatând, astfel cum rezultă din nota de fundamentare, că "unii operatori economici cu capital majoritar de stat nu pot să își desfășoare activitatea în bune condiții, întrucât situația lor financiară este grevată de datorii la bugetul consolidat al statului", " datorii care au fost create în perioadele anterioare, urmare a aplicării politicilor de protecție socială, a derulării unor investiții sau unor programe de susținere a unor măsuri de protecție socială", Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr.128/21.12.2006, prin care a decis ca "obligațiile fiscale principale ale contribuabililor prevăzuți în anexă, reprezentând impozite, taxe, contribuții și taxa pe valoarea adăugată aferentă alocațiilor bugetare, datorate la data de 31 decembrie 2005, se scutesc de plată", o soluție similară adoptându-se, prin alin.2 al art.1, și în ceea ce privește "obligațiile fiscale principale către fondul de risc, aferente împrumuturilor externe garantate de stat, precum și cele amânate și neachitate până la termenul prevăzut la art.2 alin.2", în anexa la acest act normativ figurând, la poziția 33, Regia Autonomă Județeană Canal
Din adresa nr.2860/MP/4.06.2007 a Ministerului Internelor rezultă că a fost elaborată o schemă privind ajutorul de stat conținută de OUG nr.128/2006 și că în categoria beneficiarilor acesteia a fost inclusă și I, Consiliul Concurenței făcând cunoscut Judecătoriei Iași, prin adresa nr.1367/3.07.2007 (fila 77 dosar -) că "ajutoarele acordate înainte de data aderării nu pot fi notificate Comisiei Europene, pentru că la acea dată această autoritate nu avea competențe de autorizare" și că, în atare condiții "nu mai este necesară emiterea unei decizii de autorizare".
Anterior adoptării nr.OUG128/21.12.2006, respectiv la data de 29 august 2006,. - Ias omat pe I, în baza înscrisului, cu valoare de titlu executoriu, nr.- din 18 iulie 2006, emis de - Direcția generală pentru acorduri, cooperare internațională și decontări externe, să plătească suma totală de 6.864.992,15 lei, reprezentând debit din rate de capital, dobânzi și comisioane, precum și majorările de întârziere aferente debitului, acte împotriva cărora debitorul a formulat contestație la executare, în baza art.169 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr.8703 din 25 iulie 2007, Judecătoria Iașia admis în parte contestația la executare formulată de I în contradictor cu I și - Direcția generală pentru acorduri, cooperare internațională și decontări externe, dispunând anularea somației de plată înregistrată la organul fiscal sub nr.19586/31.08.2006, a titlului executoriu (înscris) nr.-/18.07.2006 și a executării silite însăși, începută împotriva contestatoarei
Prin aceeași hotărâre, în baza art.24 din OG nr.92/2003 și prin raportare la art.1 din OUG nr.126/2006, prima instanță a constatat stinsă creanța fiscală constând în rate de capital, dobânzi și comisioane în sumă de 1.530.185,46 lei și accesorii, calculate la data de 30.06.2006, cuprinse în titlul executoriu emis de Ministerul Finanțelor Publice - sub nr.-/18.07.2006.
Prin decizia nr.155 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Iașia respins recursul formulat de I și Ministerul Economiei și Finanțelor, menținând sentința nr.8703 din 25 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Iași, pe motiv că: " în principal, nu are calitate de debitor", iar " în subsidiar, creanța pusă în executare, în cuantum de 6.864.992,15 lei este scutită la plată", "scutirea prevăzută de art.1 alin.2 și 3 din nr.OUG128/2006 fiind perfect valabilă, fără a mai fi nevoie de îndeplinirea vreunei proceduri de avizare și de emiterea unei decizii de autorizare".
Urmare comunicării, de către I, prin adresa nr.7498/20.03.2008, a celor două hotărâri menționate, - Direcția generală de trezorerie și datorie publică face cunoscut Consiliului Județean I, prin actul nr.- din 3 iulie 2008, că: " având în vedere prevederile art.3.1 din Convenția de garantare nr.84430/11.12.1995, înregistrează un debit actualizat în sumă de 8.609.342,81 lei, solicitând " achitarea acestuia pentru reîntregirea disponibilului la fondul de risc administrat de Ministerul Economiei și Finanțelor".
Debitul a fost stabilit, în condițiile art.110 din nr.OG92/2003, prin actul administrativ denumit "înscris", purtând numărul -, ce a fost emis de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală de Trezorerie și Datorie Publică, la data de 21.07.2007, el fiind compus din suma de 1.530.185,46 lei reprezentând rate de capital și dobânzi, suma de lei 7.068.836,01 lei reprezentând majorări de întârziere aferente ratelor de capital și dobânzilor, și suma de 10.321,34 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului din comision la fondul de risc, sume ce au fost calculate până la data de 30 iunie 2008.
Luând cunoștință de actele nr.- din 3 iulie 2008 și nr.- din 21 iulie 2008, prin care era somat să plătească suma de 8.609.342,81 lei, în contul împrumutului contractat de I (reorganizată ulterior sub denumirea "" I), Consiliul Județean Iaf ormulat, prin actul nr.6134 din 4.08.2008, o plângere împotriva acestora, în condițiile prevăzute prin Anexa 10 la Normele aprobate prin Ordinul nr.2005/2008 al ministrului economiei și finanțelor, plângere ce a fost respinsă de - Direcția Generală de Trezorerie și Datorie Publică prin actul nr.591/J/21.08.2008, fapt ce a determinat debitorul să promoveze prezenta acțiune în anulare, în condițiile prevăzute de Legea nr.554/2004.
În baza titlului executoriu, denumit "înscris", emis la data de 21 iulie 2008, - Administrația Finanțelor Publice Ial uat măsuri de disponibilizare a sumelor existente în contul Consiliului Județean I, astfel cum rezultă din adresa nr.-/29.08.2008, suma de 8.609.342,81 lei fiind încasată la aceeași dată, conform extrasului de cont emis de Trezoreria I, măsură împotriva căreia debitorul a formulat contestație la executare, ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Iași.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că Iac ontractat un credit extern, în vederea realizării unui proiect de investiții major, că rambursarea acestuia a fost garantată de Statul român, că împrumutul nu a fost rambursat de beneficiar în condițiile și la termenele convenite și că acest fapt a obligat pe garant să plătească în locul împrumutatului.
Este de asemenea necontestat faptul că, prin nr.OUG128/2006, obligația către fondul de risc ale debitorilor menționați în anexa la acest act normativ a fost scutită la plată și că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, s-a reținut, în condiții de opozabilitate față de garantul-creditor Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind stinsă față de contestatorul I creanța urmărită în baza convenției nr.8430 din 11.12.1995, încheiată de garant, atât cu garantatul I cât și cu Consiliul Județean I, în calitatea sa de ordonator de credite și de for tutelar al împrumutatului.
Reclamantul din prezenta cauză nu contestă angajamentul ce și-a asumat prin convenția nr.84430 din 11.12.1995 și nici faptul că împrumutatul nu și-a îndeplinit obligațiile convenite prin contractul de împrumut, ci faptul că, după adoptarea nr.OUG128/2006 și soluționarea contestației la executare împotriva actelor de executare emise de Ministerul Economiei și Finanțelor, pe numele I, pârâtul din prezenta cauză nu ar mai avea temei legal sau convențional pentru a proceda la recuperarea creanței către fondul de risc de la Consiliul Județean
Curtea constată însă că, atât prin nr.1/29.02.1996, cât și prin nr.OUG253/2000, în procesul de asigurare a realizării investiției ", modernizare, completare și dezvoltare a Stației de epurare a municipiului I", s-a adoptat o schemă de finanțare complexă, în care sunt implicați atât Consiliul Județean I, cât și Statul român.
Astfel, pe de o parte, Consiliul Județean I s-a obligat să "asigure acoperirea tuturor obligațiilor de natură financiară ce decurg din acordurile de împrumut încheiate de I" iar, pe de altă parte, Statul român s-a obligat ca, pentru suma totală de 9.300.264,31 euro, să aloce de la bugetul de stat, în perioada 19 ianuarie 2001 - 19 ianuarie 2008, sumele necesare achitării obligațiilor de plată către banca germană fr.
Independent însă de soluția adoptată în ceea ce privește sursa de finanțare a obligației de rambursare a creditului extern, legiuitorul a stabilit, pentru motive ce nu pot face obiectul controlului de legalitate, că "Ratele de capital plătite în anul 2000 din fondul de risc constituit la Ministerul Finanțelor, în sumă totală de 1.240.036 euro și dobânda aferentă se vor recupera din bugetul Consiliului Județean I", obligația către fondul de risc apărând astfel ca o obligație personală a acestuia, distinctă și diferită de obligația de rambursare a creditului extern, asumată de I, doar cea dintâi obligație menționată făcând obiectul actelor administrative emise de pârât.
Chiar dacă decizia nr.155 din 28 ianuarie 2008 Tribunalului Iași nu se bucură de puterea lucrului judecat, în ceea ce privește pe reclamantul Consiliul Județean I, care nu a fost parte în dosarul nr.-, Curtea constată ca fiind în deplină concordanță cu concluzia mai sus enunțată referirile ce se fac în considerentele acestei hotărâri cu privire la faptul că: " epuizarea bugetului pe anul 2000 nu constituie un temei legal de înlăturare a unei prevederi normative în vigoare și nu poate deveni un temei juridic de obligare a altei persoane, în speță I, de a achita un debit instituit legal în sarcina unei alte persoane", în condițiile în care "obligația de plată a fost instituită unitar în sarcina Consiliului Județean I, prin derogare de la Legea nr.81/1999, abrogată de Legea nr.313/2004", "persoana ținută legalmente la plata sumei de 1.240.036 euro și dobânda aferentă, plătită în anul 2000, din fondul de risc constituit la Ministerul Finanțelor, fiind Consiliul Județean I, în temeiul art.2 din OUG nr.253/2000".
În atare condiții, pretenția reclamantului de a se considera stinsă obligația instituită în sarcina sa exclusivă, prin art.2 din nr.OUG253/2000, pentru suma de 1.240.036 euro și accesorii destinată a asigura reîntregirea fondului de risc, apare ca lipsită de suport legal, atâta timp cât legiuitorul a înțeles să trateze în mod diferit obligația decurgând din necesitatea asigurării rambursării creditului extern, în sumă totală de 9.300.264,31 euro, în perioada anilor 2001-2008, prin alocații de la bugetul de stat, de obligația de recuperare a sumelor plătite în anul 2000, din fondul de risc, obligație care revenea, fără nici un echivoc, conform prevederilor art.2 din nr.OUG253/2000, nu împrumutatului I, ci ordonatorului său principal de credite, respectiv Consiliului Județean I, care a acceptat, prin nr.1/1996, să asigure "acoperirea tuturor obligațiilor de natură financiară, din alocații bugetare, pentru întreaga perioadă de valabilitate a contractelor și cheltuielile interne legate de finanțarea obiectivului de investiții".
Ca atare, chiar dacă legiuitorul a acceptat să scutească de plată pe I, pentru suma de 9.300.264,31 euro, care, în fapt și în drept, din anul 2001, se acoperea integral de la bugetul de stat, nu există nici un temei pentru a se trage concluzia că aceeași liberalitate/scutire operează și în ceea ce privește obligația către fondul de risc, în sumă de 1.240.036 euro, născută în anul 2000.
Fiind vorba de un act unilateral de voință al creditorului, instanța nu poate adăuga la acesta și nici nu poate aplica regulile specifice obligațiilor solidare din Dreptul civil; extinderea, pe cale de interpretare, a efectelor nr.OUG128/2006 și în ceea ce privește obligația distinctă și personală a Consiliului Județean I, putând apărea ca o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Ca atare, chiar dacă Iaf ost scutită de plata sumei de 9.300.264,31 euro, prin nr.OUG128/2006, Consiliul Județean I rămâne ținut în continuare de obligația de plată a sumei de 1.240.036 euro și a dobânzilor aferente, întrucât obligația sa, prevăzută la art.2 din nr.OUG253/2000, nu a fost anulată și nici scutită la plată, prin cel dintâi act normativ menționat, doar creditorul fiind în drept să stabilească, prin lege, dacă mai urmărește sau nu și suma datorată fondului de risc, pentru operațiunile efectuate în anul 2000, operațiune care apare, prin voința de neatacat a legiuitorului, ca fiind distinctă de obligația de rambursare a creditului extern contractat de
Referirile care se fac la alin.2 al art.1 din nr.OUG128/2006 cu privire la "obligațiile fiscale către fondul de risc aferente împrumuturilor externe garantate" nu pot privi decât pe cei individualizați în acest act normativ, ele neputând fi extrapolate la alte obligații decât cele pe care le aveau contribuabilii menționați în anexa la respectiva ordonanță, cu atât mai mult cu cât, independent de eroarea pârâtului în ceea ce privește persoana obligată, în cauză, nimeni nu poate contesta, valabilitatea și opozabilitatea dispozițiilor art.2 din nr.OUG253/2000, care indică ca singur debitor al obligației de acoperire a sumelor plătite, în anul 2000, din fondul de risc constituit la Ministerul Finanțelor, pe Consiliul Județean
Drept urmare, constatând că obligația reclamantului către fondul de risc, administrat de Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost instituită prin nr.OUG253/2000, independent de convenția 84430/11.12.1995 că debitorul obligației nu poate invoca pentru sine beneficiul prevederilor nr.OUG128/2006, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles să-l includă în categoria contribuabililor ale căror obligații fiscale au fost scutite la plată, că, într-o atare situație, instanța nu poate adăuga la lege, că soluția dată în dosarul nr.- al Judecătoriei Iași nu poate constitui un precedent judiciar, în prezenta cauză, și nici nu se bucură de puterea lucrului judecat, în ceea ce privește persoana debitorului și întinderea obligației stabilite prin art.2 din nr.OUG253/2000, și că actele administrative contestate au fost emise în baza și în executarea acestui din urmă act normativ, Curtea, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, va respinge cererea de anulare a înscrisului nr.-/21.07.2008 și a actului nr.-/3.07.2008, precum și cererea de a se obliga pârâtul la restituirea sumelor încasate în baza acestor acte administrative, ca fiind nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul Consiliul Județean I, având sediul în I, Bd. - cel M nr.69, în contradictor cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, având sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
20.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc
