Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2039/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2039
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 390 din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 390 din 03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1572/l04/2008 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de, cu domiciliul în, județul O, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu domiciliul în, județul
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispoz. art. l4 din. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ poate fi efectuată după sesizarea in condițiile art.7 autorității publice care a emis actul până la pronunțarea instanței de fond, numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prin HCL l4/l0.03.2008, s-a dispus înregistrarea în domeniul public al comunei a suprafeței de 383. situată în intravilanul comunei conform schiței anexă.
Prin HCL 29/29.04.2008, s-a aprobat concesionarea suprafeței de l30 din domeniul public al comunei după procedurile de atribuire a contractului de concesiune conform OUG 54/2006.
Drept cazuri bine justificate sunt invocate de reclamant, motivele de nelegalitate ale hotărârii a cărei anulare o solicită care însă potrivit legii nu pot face obiectul cauzei. De altfel, s-a constată că prin această hotărâre s-a aprobat numai concesionarea, urmând ca procedura de atribuire a contractului de concesiune să fie efectuată corespunzător dispozițiilor OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, deci procedura de atribuire nici nu a început pentru a putea fi contestată. Deci reclamantul este în eroare când susține că a fost concesionată suprafața de 130mp unei persoane fizice.
De asemenea s-a reținut că nu s-a făcut nici dovada unei pagube iminente așa cum condiționează dispoziția legală mai sus menționată, întrucât reclamantul nu a administrat nici o probă în acest sens, ci dimpotrivă din schița depusă la dosar și care este anexă a HCL l4/2008, nu rezultă o încălcare a dreptului de acces al reclamantului sau al locuitorilor comunei, la drumurile comunale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținându-se nu au fost analizate toate argumentele din acțiune.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispoz. art. l4 din. 554/2004 în sensul că a sesizat organul emitent al actului cu privire la reexaminarea și revocarea acestui act și astfel cum a fost emis, există o aparență evidentă de nelegalitate a actului, ce poate intra în categoria -cazuri justificate - așa cum prevede legea,întrucât au fost nesocotite dispoz. OUG 54/2006, HG l68/2007,. 2l5/200l, OG 35/2002 și leg. 2l3/l998. Se precizează de reclamant că regula de atribuire a unui contract de concesiune reprezintă procedura licitației, ori în cauză nu sunt îndeplinite condițiile speciale ale art 26 sau 59 din OUG 54/2006 întrucât autoritatea a atribuit contractul de concesiune fără întocmirea unei documentații a contractului de concesiune și fără existența unui studiu de oportunitate, un caiet de sarcini și instrucțiuni de desfășurare a acestei proceduri. Se consideră că este încălcat și art l23 din leg. 2l5/200l în raport de care vânzarea, concesionarea și închirierea se face prin licitație publică organizată în condițiile legii și totodată ale art 45 alin 3 în raport de care hotărârea trebuie luată cu votul a 2/3 din numărul total al consilierilor ori la ședință au participat numai 5 consilieri din care 3 au votat pentru și 2 împotrivă.
De asemenea, sunt invocate și dispoz. art l5 din. 2l3/98 în raport de care concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitație publică în condițiile legii.
Se consideră că luarea măsurii suspendării trebuia dispusă pentru a se preveni vătămarea unui interes legitim public dar și producerea în patrimoniul său a unui prejudiciu material viitor și previzibil, întrucât suprafața concesionată intră în categoria drumurilor comunale și asigură accesul la locuințele învecinate iar pe teren se află amplasată o fântână ce reprezintă sursă de apă pentru locuitori.
Analizând motivele de recurs formulate de reclamant se constată că prin acestea sunt reluate în totalitate motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată fără însă a se formula critici cu privire la soluția instanței de fond, cu excepția criticii vizând neanalizarea tuturor argumentelor din acțiune.
Analizând hotărârea recurată se constată că instanța de fond a analizat motivele de fapt și de drept invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor de fapt și de drept indicate de parte, care oricând de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului pe care îl sprijină.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ Curtea reține următoarele aspecte
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Cele două condiții prevăzute de art. 14 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Cele două condiții prin tonul restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
În speță, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente având în vedere următoarele aspecte.
Critica recurentei reclamante în sensul că nu au fost analizate motivele de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 29/29.04.2008, nu poate fi reținută, având în vedere, pe de o parte, că aceste motive privesc proceduri ulterioare adoptării hotărârii atacate, iar pe de altă parte, că acestea reprezintă motive vizând fondul cauzei ce exced cadrului procesual circumstanțiat prezentului litigiu.
Nici sub aspectul pagubei iminente, criticile reclamantului sunt nefondate având în vedere având că în cauză nu s-a dovedit în ce măsură ar fi prejudiciat patrimoniul reclamantului sau iminența unei astfel de diminuări a patrimoniului reclamantului, în condițiile în care nu s-a încheiat contractul de concesiune în temeiul hotărârii consiliului local contestată.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea reținând astfel neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, apreciază nefondat recursul declarat de pârâtă, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ. menținând ca legală și temeinică încheierea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 390 din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
2ex/30.10.2008
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Costinel Moțîrlichie, Gabriela
