Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 21/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.08.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.21
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.01.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta " " A în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PT. CONTRIBUABILI MIJLOCII - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ CONTRIBUABILI MIJLOCII A, având ca obiect suspendare executare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtei consilier juridic, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtei pune concluzii de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere că nu s-a făcut dovada achitării cauțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.08.2008 reclamanta " " a chemat În judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscală Contribuabili Mijlocii A, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării silite a deciziei de impunere cu nr.65/17.06.2008 prin care s-au stabilit în sarcina petentei următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit de profit datorat pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2007 în cuantum de 257.884 lei; majorări de întârziere pe perioada 26.04.2005 - 12.06.2008 în cuantum de 178.837 lei; taxa pe valoarea adăugată - lunar pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2007 în cuantum de 241.109 lei; majorări de întârziere pe perioada 25.02.2005 - 12.06.2008 în cuantum de 112.315, lei; vărsăminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2007 în cuantum de 13.860 lei; majorări de întârziere pe perioada 25.12.2006 - 12.06.2008 în cuantum de 4.899 lei pentru care s-a pornit executarea silită cu Somația nr.-/1628 și a Titlului executoriu nr.409/31.07.2008.
În motivare se arată că a fost efectuat un control la sediul petentei privind obligațiile datorate bugetului consolidat al statului pe perioada cuprinsă între 01.01.2005 - 31.12.2007. Urmare controlului a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală cu nr.4896/17.06.2008 și Decizia de impunere cu nr. 65/17.06.2008. Se menționează că în data de 14.07.2007 petenta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative, contestație ce urmează a fi soluționată de organul fiscal competent în termenul prevăzut de nr.OG92/2003 republicată.
Petenta a contestat actele administrative pentru netemeinicie și nelegalitate considerând că masurile dispuse de organele de control s-au aplicat cu încălcarea prevederilor legale în materie. Se învederează că în Raportul de inspecție fiscală la III.2.1. cu privire la taxa pe valoarea adăugată organul fiscal a stabilit în sarcina petentei suma de 49.738 lei, pentru o baza impozabilă suplimentară în cuantum de 261.781 reprezentând diferențe de preț calculate pentru anul 2007 prin recalcularea bazei impozabile cu diferențele de preț rezultate prin menținerea cursului de schimb valutar utilizat pentru baza de impozitare a TVA la data încasării avansului, pentru facturile nr.828/22.06.2006, 503/29.11.2006 și nr. 793/18.09.2007 emise de petenta către beneficiarul "NOKIA SIEMENS ROMÂNIA" în baza contractelor de servicii în interiorul țării. Se menționează că diferența suplimentară de TVA colectata este eronat calculată, deoarece suma de 261.781 lei nu reprezintă diferența de preț care să reîntregească masa profitului impozabil al petentei, deoarece petenta nu a emis către "NOKIA SIEMENS ROMÂNIA" facturi exprimate în valută.
Se arată că organele fiscale au stabilit asupra facturilor emise în lei de petenta diferențe de preț care constau de fapt în diferențe de curs valutar calculate de la data facturării avansului și până la data emiterii facturilor în suma de 261.781 lei cu care a procedat la majorarea veniturilor petentei în anul 2007 și implicit a bazei TVA, stabilind TVA suplimentară în cuantum de 49.738 lei. Se preconizează că rezultă fără echivoc că stabilirea în sarcina petentei a sumei de 49.738 lei reprezentând TVA suplimentară, a dobânzilor si penalităților, este lipsită de temei legal motiv pentru care solicită să se dispună exonerarea petentei de la plata acestei sume. Se arată că modul de calcul al TVA, dobânzilor și penalităților din Anexa nr. III.2.2 este calculat eronat și cu greșita aplicare a prevederilor legale.
Se menționează că în ceea ce privește suma de 2.181 lei reprezentând TVA dedusă în baza unor facturi care nu constituie documente justificative de înregistrare în contabilitate, pentru care nu s-a acordat drept de deducere deoarece organele de control au constatat ca petenta a dedus TVA în baza unor copii ale facturilor originale cuprinse în Anexa nr. III. 1.10. Cu privire la suma de 49.542 lei reprezentând TVA dedusă în baza facturilor emise de " INTERNAȚIONAL" - Anexa nr. III.2.13, reprezentând c/v chirie în baza contractului de închiriere nr.412/09.06.2005 pentru care nu s-a acordat drept de deducere, se arată că această sumă este eronat calculată. Se precizează că în ceea ce privește suma de 41.956 lei, reprezentând TVA dedusă în baza facturilor emise pentru servicii achiziționate de la " " și care au fost vândute (facturate de petenta mai departe către "", cu profit, pentru care nu s-a acordat drept de deducere, organele fiscale considerând că suma reprezintă cheltuieli pentru care petenta nu poate justifica necesitatea, se apreciază că măsura dispusă este nelegală.
Se învederează că se solicita instanței să reconsidere calculul impozitului pe profit aferent anului 2005, dobânzilor și penalităților aferente, diferența suplimentară de 2.972 ron nefiind reală și calculată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
În drept au fost invocate prevederile art.10 alin. l, art.12, art.14 alin. l din Legea nr.554/2004 modificată.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri și anume: copie Decizia de impunere nr.65/17.06.2008; copie contestație formulată împotriva actelor administrative; somația nr.-/1628; titlul executoriu nr.4009/31.07.2008; dovada trimiterii contestației și a confirmării de primire; împuternicire avocațială; taxa de timbru și timbru judiciar.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendare formulată, ca netemeinică și nelegală.
În considerentele întâmpinării se arată că cererea de suspendare este inadmisibilă, întrucât în conformitate cu prevederile art.215, alin.2 din Codul d e procedură fiscală: (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Se arată că la dosarul cauzei nu a fost depus nici un document din care să rezulte că reclamanta ar fi plătit cauțiunea prevăzuta de lege,- respectiv 20% din totalul sumei solicitate la suspendare, motiv pentru care solicită respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă.
Pe fondul cererii de suspendare, se solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
Se arată că suspendarea actelor juridice reprezintă operația juridică de întrerupere a efectelor acestora. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate. De aici, principiul executării din oficiu (executio ex oficio), deci actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative apare ca o situație de excepție.
Se menționează că din modul în care este formulat textul art.14, alin.1 din Legea nr.554/2004, "rezultă că suspendarea nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente, două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Deci, se precizează că prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea ca motivele suspendării să fie bine justificate, ceea ce înseamnă că ele trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice și să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat. O alta condiție, care se cere îndeplinită în directă legătură cu prima, este aceea că prin măsura suspendării să se prevină producerea unei pagube iminente, este necesar, ca reclamanta să fie amenințată prin executarea actului administrativ, cu o vătămare iminentă și deci ireparabila.
Se învederează că atât cazul bine justificat cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie să fie indicate în concret și probate cu înscrisuri de către reclamantă, din care să rezulte că situația în care se afla aceasta este un caz bine justificat și raportat la situația debitelor calculate, luarea din patrimoniul său a unei sume de bani i-ar crea o pagubă iminentă. Se arată că din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor mai sus amintite, care nu se prezumă, ci trebuie dovedite pentru fiecare caz în parte.
În speță, argumentele invocate de către reclamantă sunt aceleași din contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.65/17.06.2008 și a Raportului de inspecție fiscală, argumente pe care nu le consideră că ar fi suficiente în a îndeplini condițiile art.14 din Legea contenciosului administrativ. Totuși, reclamanta nu aduce nici o dovadă că executarea actului administrativ i-ar cauza un prejudiciu iminent, care să nu mai poată fi reparat.
Se menționează că din motivarea în drept a acțiunii se observă că prin acțiunea formulată se solicită suspendarea Deciziei de impunere nr. 65/17.06.2008 și a Raportului de inspecție fiscală iar în acțiune, reclamanta face fondul cu privire la atacarea Decizie de impunere.
Se considera că o suspendare a actului administrativ nu se poate acorda cu ușurință, întrucât "dacă după judecarea fondului se ajunge la concluzia că acțiunea trebuie respinsă, judecătorul se pune într-o situație delicată sub aspect profesional" acțiunii formulate de reclamanta " ", ca netemeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună suspendarea executării deciziei de impunere cu nr.65/17.06.2008, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o serie de obligații fiscale suplimentare.
Prin încheierea de ședință din data de 13.10.2008 instanța a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita o cauțiune în cuantum de 10% din suma datorată către pârâtă și contestată prin prezenta acțiune.
Deși instanța a acordat trei termene pentru ca reclamanta să-și îndeplinească obligația, aceasta nu a achitat cauțiunea menționată.
Curtea reține că în acord cu prevederile art.215 alin 2 din nr.OG 92/2003 instanța competentă, potrivit dispozițiilor legii contenciosului administrativ poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Prin urmare, se constată că admiterea cererii de suspendare a executării unui act administrativ este condiționată de dovada depunerii prealabile de către solicitant a cauțiunii stabilită de către instanță, conform dispozițiilor legale mai sus menționate.
În speța de față, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita cauțiunea, motiv pentru care Curtea va respinge cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta " " A în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscală Contribuabili Mijlocii
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.01.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/02.02.09
TEHNORED:/02.02.09
5.ex./SM/emis 3 com.
Se comunică:
- reclamanta - " " A, - A, -. nr.247 A, jud. A + A,-,.3, la av.
- pârâta - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PT. CONTRIBUABILI MIJLOCII - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ CONTRIBUABILI MIJLOCII A, - A,-, jud.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
