Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 213/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 213
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
- - JUDECĂTOR 3: Robert Emanoil
Grefier:
**********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 2651 din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI M și intimatul intervenient în nume propriu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 25 ianuarie 2010, încheiere ce face parte din prezenta decizie civilă.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursul de față:
Prin sentința nr. 2651 din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
S-a respins cererea de suspendare a Ordinului Prefectului Județului M nr. 253/14.10.2009, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut:
Obiectul acțiunii formulate de reclamantul a vizat suspendarea provizorie a executării Ordinului nr.253 din 14.10.2009, emis de Prefectul Județului M prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier județean al acestuia din cadrul Consiliului Județean
Instanța de fond a reținut că deși cererea reclamantului s-a întemeiat pe disp.art.14 alin.1 din Legea Contenciosului Administrativ nr.554/2004, acesta nu a menționat condițiile cerute în mod strict și imperativ de art.14 alin.1 din lege, ce trebuie întrunite cumulativ pentru admiterea cererii de suspendare, nu a motivat existența acestor condiții și nu le-a dovedit.
In dezlegarea cererii cu care a fost investită, instanța s-a raportat la cele două condiții impuse de art.14 alin.1 coroborat cu art. 15 alin. 1 din Legea Contenciosului Administrativ nr.554/2004 care se cer a fi întrunite cumulativ și anume: existența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel că argumentele aduse prin cererea de chemare în judecată și probatoriul administrat în cauză au fost analizate prin prisma prevederilor legale incidente.
Potrivit art.2 litera t din Legea Contenciosului Administrativ nr.554/2004, cazul bine justificat semnifică împrejurările legate de starea de fapt și de drept care, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărei suspendare se solicită.
Deși reclamantul nu a arătat care sunt aceste împrejurări de fapt și de drept, instanța a constatat că, în speță nu există un caz bine justificat, deoarece reclamantul nu a răsturnat prezumția de legalitate de care se bucură în principiu un act administrativ, respectiv Ordinul Prefectului nr.253/14.10.2009, care face obiectul cererii de suspendare, nefiind îndeplinită prima condiție prevăzută de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
In limitele permise de natura specifică a procedurii instituite de art.14 din Legea nr. 554/2004 care, exclude posibilitatea analizării pe fond a legalității actului administrativ, întrucât acest fapt ar echivala cu o prejudecare a fondului cauzei, instanța a apreciat că nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept din care să rezulte aparențe de nelegalitate și inconsecvențe de raționament în ordinul prefectului care să creeze o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ și să se circumscrie sintagmei cazuri "bine justificate".
In urma unei examinări sumare a aparenței de legalitate a actului administrativ cu caracter individual - Ordinul Prefectului nr. 253/14.10.2009 - instanța a apreciat că prefectul are competența legală să constate prin ordin, încetarea mandatului de consilier județean pentru o persoană care este incompatibilă cu această calitate, potrivit motivelor expuse în preambulul acestui ordin.
Cenzurarea, pe fond, a aspectelor procedurale și a existenței motivelor pentru care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier județean al reclamantului, a fost realizată de către instanța de fond investită cu acțiunea în anulare a acestui ordin.
In ceea ce privește cea de-a doua condiție cerută, legea a definit paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material, viitor și previzibil sau perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice opri a unui serviciu public.
In motivarea acțiunii, reclamantul nu a invocat un prejudiciu material viitor și sigur, acesta făcând numai trimitere la faptul că prin punerea în executare a ordinului prefectului, "s-ar pune în discuție legalitatea și valabilitatea tuturor actelor și documentelor oficiale pe care le-a semnat în perioada 2008 până în prezent când a avut calitate de vicepreședinte al Consiliului Județean M precum și în perioada 2004 - 2008 în care a fost consilier județean și că a făcut parte din comisiile de specialitate din cadrul Consiliului Județean M".
La data judecării cererii de suspendare, nu au existat dovezi că a fost demarată o anulare a actelor semnate de reclamantul, în calitate de vicepreședinte, iar actele pe care le-a semnat sunt hotărâri ale Consiliului Județean M, adoptate de acest organ colegial și nu acte emise de reclamant în virtutea funcției deținute.
Oricum, reclamantul nu a făcut dovada că în eventualitatea în care ar fi anulate unele acte pe care acesta le-a semnat în calitate de vicepreședinte, prin delegarea de competență dată pe anumite perioade de către Președintele Consiliului Județean M, s-ar ajunge la perturbarea gravă a funcționării Consiliului Județean
Reclamantul nu a făcut dovezi în legătură cu paguba iminentă și o eventuală perturbare gravă a Consiliului Județean M, astfel că în cererea sa nu poate primi protecția judiciară provizorie în materie administrativă prevăzută de art.14 alin.1 coroborat cu art.15 din Legea nr.-, dispozițiile din Legea Națională regăsindu-se și în recomandarea nr. R (89) 8/1989 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, în care se stabilește cu valoare de principiu că "măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate și sub condiția existenței unui caz "prima facie" împotriva validității actului respectiv.
În consecință, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea Contenciosului Administrativ nr.554/2004, astfel că a respins cererea de suspendare provizorie a executării Ordinului Prefectului Județului M nr.253/14.10.2009, formulată de reclamantul.
In ceea ce privește cererea de intervenție principală, în interes propriu, formulată de intervenientul, instanța a constatat că este inadmisibilă și, în consecință a respins-o pentru următoarele considerente;
Acțiunea formulată de reclamantul are ca obiect suspendarea provizorie a executării unui act administrativ cu caracter individual, respectiv Ordinul Prefectului Județului M nr.253/2009, iar cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul are ca obiect constatarea faptului că acesta este înscris pe buletinul de vot pentru constituirea Consiliului Județean M la alegerile din 01 iunie 2008 în Circumscripția electorală nr.27 județul M pe listele formațiunii politice a Partidului Social Democrat - Filiala M la poziția 16l, care este prima poziție ce urmează a fi validată în proxima ședință de consiliu județean, pentru completarea numărului de consilieri din partea acestei formațiuni politice.
Intervenția principală este intervenția făcută de o terță persoană într-un proces civil, început, pentru a-și apăra drepturile și interesele proprii, scopul urmărit de intervenientul principal este de a obține o hotărâre favorabilă lui și potrivnică intereselor reclamantului, astfel că atât reclamantul cât și intervenientul urmăresc valorificarea aceluiași drept.
Instanța a apreciat că între obiectul celor două cereri nu există similitudine, iar intervenientul nu poate solicita pe fond pronunțarea unei hotărâri într-o cauză în care instanța este investită cu o cerere de suspendare a unui act administrativ cu caracter individual, în care nu se prejudecă fondul cauzei - anulare act administrativ.
Pe de altă parte, dispoziția înscrisă în art.111 civil nu a putut fi folosită pentru constatarea unei situații care a rezultat din acte.
Validarea mandatului de consilier județean intră, în competența Consiliului Județean, astfel că instanța a putut constitui acest organ, iar intervenientul are posibilitatea să conteste hotărârea consiliului județean prin care mandatul său nu s-ar valida sau prin care s-ar valida mandatul altei persoane prin încălcarea dreptului său în condițiile Legii Contenciosului Administrativ nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece instanța de fond a apreciat în mod greșit dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, considerând în mod eronat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste texte de lege.
În sensul celor de mai sus, recurentul a arătat în esență că Ordinul Prefectului a cărui suspendare o solicită a fost dat cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Legea nr.161/2003, a adus anterior la cunoștință despre existența contractului prin declarația de interese personală, depusă la Consiliul Județean, la data emiterii acestuia se afla în concediul de odihnă, nu a fost respectată procedura sesizării prealabile a secretarului unității administrativ- teritoriale, lipsește semnătura din cuprinsul actului atacat și s-ar pune în discuție legalitatea și valabilitatea tuturor actelor și documentelor semnate în calitate de vicepreședinte al Consiliului Județean.
Recurentul a mai precizat că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Examinând recursul declarat, Curtea urmează să îl admită, pentru considerente care vor fi arătate în continuare.
Deși a analizat cererea reclamantului prin raportare la dispozițiile art.14 și art.15 precum și art.2 din Legea nr.554/2004, Tribunalul Mehedinția concluzionat în mod eronat că nu sunt întrunite în cauză cumulativ condițiile existenței cazului bine justificat și prevenirii unei pagube iminente.
În ceea ce privește cazul bine justificat, Curtea apreciază că acesta rezultă din aparențele de nelegalitate ale Ordinului Prefectului a cărei suspendare se cere, aparențe care dau naștere la o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. În acest sens, Curtea reține că actul a fost emis fără o încunoștințare prealabilă a reclamantului-deși acesta îl viza în mod direct, se referă la o presupusă situație de incompatibilitate existentă de mai multă vreme și există dubii serioase în ceea ce privește data de la care își produce efectele, cu serioase consecințe juridice, argumente suficiente pentru a considera că există în cauză cazul bine justificat prevăzut de art.14 din legea nr.554/2004.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că există în cauză și cea de-a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, aceasta trebuind să reprezinte un prejudiciu material, viitor și previzibil sau perturbarea gravă a funcționării unei autorității publice ori a unui serviciu public. În speță, Curtea constată că se poate vorbi atât de un prejudiciu material, viitor și previzibil în sarcina reclamantului constând în pierderile salariale suferite ca urmare a încetării calității sale de consilier județean și vicepreședinte al consiliului județean, cât și de o posibilă perturbare gravă a funcționării acestei instituții publice în ipoteza anulării cu caracter irevocabil a ordinului atacat, în condițiile în care se pune problema datei de la care acest act își produce efectele.
Concluzionând, Curtea apreciază că recurentul a făcut în cauză dovada existenței cumulative a condițiilor prevăzute de art.14 și art.15 din legea nr.554/2004, astfel încât urmează a fi admis recursul cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul că se va admite cererea și se va dispune suspendarea executării Ordinului Prefectului nr.253 din 14.10.2009 emis de Prefectului județului M până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de, pentru aceleași considerente avute în vedere de instanța de fond.
În baza art.274 din cpc. fiind în culpă procesuală, intimata-pârâtă Instituția Prefectului Județului M va fi obligată la plata sumei de 1500 lei ron către recurent, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 2651 din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI M și intimatul intervenient în nume propriu.
Modifică sentința în parte în sensul că admite cererea și dispune suspendarea executării Ordinului nr. 253/14.10.2009 emis de Prefectul Județului M până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata pârâtă Instituția Prefect. Jud. M la plata sumei de 1500 lei către recurentul cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
02 Februarie 2010
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Robert Emanoil
