Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 223/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 31 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Maria Ioniche Lorența Butnaru
- - -
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ANAF-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G, împotriva sentinței civile nr.175 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-, având ca obiect "suspendare executare act administrativ"
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare se prezintă consilier juridic pentru recurenta pârâtă ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G, lipsă fiind intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta recurentei pârâte ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G depune la dosar delegația de reprezentare și declară că nu mai are alte cererii de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, instanța închide cercetarea judecătorească și în baza art. 150 coroborat cu 316 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G solicită admiterea recursului pentru motivele de pe care le-a depus la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 175/20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a admis în parte cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G și s-a dispus suspendarea executării actelor administrativ fiscale emise de pârâtă, acte constând în Decizia nr. 55346/9.10.2008; s-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În urma inspecției fiscale efectuate la sediul societății reclamante, s-a constatat prin raportul de inspecție fiscala nr. 6054/29.02.2008 întocmit de pârâtă, existenta unor diferențe de plată în sarcina societății, cu titlu de impozit pe profit, în sumă de 43.994 lei și TVA în sumă de 147.132 lei. Pentru recuperarea acestor debite s-a emis împotriva reclamantei Decizia de impunere nr. 51/29.02.2008.
Aceste două acte administrativ - fiscale au fost atacate de societate în fața instanței de contencios administrativ, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr- (procesul fiind încă în curs de desfășurare).
Dat fiind faptul că reclamanta nu a solicitat suspendarea executării actului de impunere principal (Decizia nr. 51/29.02.2008), pârâta a procedat la calcularea, pentru sumele impuse spre plata reclamantei, a penalităților de întârziere, care curg în continuu, fiind emise până în prezent trei decizii referitoare la aceste obligații de plată accesorii (nr.55435/23.07.2008; nr.55346/09.10.2008; nr.56347/15.01.2009).
Reclamanta a solicitat în prezenta cauză (conform precizării scrise depuse), suspendarea executării primelor două decizii de impunere pentru plata accesoriilor calculate la debitul principal (nr.55435/23.07.2008 și nr.55346/09.10.2008 - pe care le-a atacat și pe cale administrativă în fața pârâtei), considerându-se însă vătămată ca urmare a emiterii în continuare de către pârâtă a acestor acte fiscale.
In drept, suspendarea executării actului administrativ-fiscal (instituție reglementată de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 din Cod procedură fiscală) este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul respectiv conține dispoziții a căror îndeplinire ar putea produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care el ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Suspendarea executării actului poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege: existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Legiuitorul a definit noțiunea de "caz bine justificat" prin prevederile art. 2 alin 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, în sensul că acesta ar consta în împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
In speță, instanța a constatat pentru cele două decizii de calcul și impunere a accesoriilor (nr.55435/23.07.2008 și nr.55346/09.10.2008) existența unor neconcordanțe între cuantumul sumelor menționate cu titlu de debit principal (impozit pe profit, TVA-vezi filele 7,9), sume care ar fi trebuit să fie identice în cele două acte; indicarea ca și document prin care s-a individualizat suma de plată a "Declarației nr. 51/06.03.2008" iar nu a Deciziei de impunere cu nr. 51/29.02.2008, calcularea din nou a penalităților aferente TVA pentru perioada 25.01.2008-26.03.2008, deși acestea fuseseră anterior calculate până în 29.02.2008 și imputate reclamantei prin procesul-verbal de control nr. 6054/29.02.2008.
Aceste neconcordanțe sunt de natură să creeze suspiciuni, îndoieli ale contribuabilului și ale instanței cu privire la acuratețea, corectitudinea calculului efectuat de organul de impunere, împrejurare ce afectează însăși legalitatea respectivelor acte.
În plus, ca o stare de fapt de natură a contura existenta "cazului bine justificat" în speță, se reține conduita ulterioară desfășurării controlului fiscal, conduită manifestată pozitiv de societatea reclamantă și care s-a concretizat în încercarea acestui comerciant de a efectua plăți pentru acoperirea datoriilor sale fiscale, plăți imputate însă conform susținerilor pârâtei în conformitate cu prevederile art. 115 Cod procedură civilă (în ordinea vechimii creanțelor), însă într-o modalitate care nu este detaliată în scris, explicată contribuabilului.
Așa fiind, instanța a apreciat că în speță este îndeplinită condiția existenței "cazului bine justificat" prevăzută de art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cea de a doua condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, "paguba iminenta", aceasta există în cauză, atâta vreme cât emiterea în continuare în sarcina reclamantei de acte de impunere pentru perceperea penalităților, până la soluționarea pe fond de către instanță a contestației formulate împotriva actului principal, este de natură aom enține pe reclamanta, în statutul continuu de "debitor", existând pentru aceasta perspectiva diminuării drastice a activității sale comerciale, împiedicându-i în mod grav buna funcționare.
A fost respinsă pretenția reclamantei având ca obiect suspendarea măsurii emiterii în continuare de către pârâtă a unor noi acte de impunere a accesoriilor aferente debitului principal, deoarece instituția suspendării poate viza executarea silită a actului, iar nu emiterea acestuia. In acest sens, reclamanta trebuia să solicite instanței să suspende executarea actului principal de impunere, în această modalitate putând obține stoparea curgerii în continuare de penalități de întârziere. Insă, chiar dacă nu s-a formulat o astfel de cerere, în cauză, față de prezenta soluție de admitere a suspendării executării celor două decizii de impunere a penalităților de întârziere, devin incidente prevederile art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 care stipulează că în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept.
Au fost respinse de asemenea restul pretențiilor reclamantei (constând în obligarea pârâtei să considere toate plățile efectuate de societate după data de 29.02.2008 ca fiind plăți curente și nu majorări, penalități pentru pretinse debite anterioare aferente anilor 2002-2004; obligarea pârâtei să nu mai emită nici o altă decizie de plată de la data la care a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 6054/29.02.2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului principal cu nr-, și să le anuleze pe cele deja existente) având în vedere faptul că acestea exced sferei reglementate de legiuitor ca obiect al prezentei procedurii speciale, respectivele pretenții putând face obiectul unei acțiuni de fond în contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că suspendarea se acordă în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, doar pentru cazul bine justificat, actul administrativ atacat a cărui suspendare a executării se poate solicita, era raportul de inspecție fiscală nr. 6054/2008 și Decizia de impunere nr. 51/2008 a căror anulare formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Covasna și pentru care nu s-a solicitat suspendarea executării. Deciziile suspendate sunt emise pentru calculul accesoriilor la sumele cuprinse prin actul principal. Nu s-a stabilit o cauțiune de 20 % din cuantumul sumei contestate, s-a fixat o sumă fixă de 2000 lei. Nu s-a făcut proba iminenței pagubei, s-a susținut doar situația economică actuală dificilă și faptul că nu poate participa la licitații. Spațiul deținut de societate este închiriat altui agent economic. Nu s-a dovedit existența unor împrejurări care să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului. Ordinea stingerii datoriilor fiscale este prevăzută de art. 115 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
Intimata reclamantă - SRL a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului. A solicitat doar suspendarea calculului de majorări pe durata soluționării dosarului având ca obiect contestarea raportului de inspecție fiscală nr. 6054/29.02.2008, aceste majorări sunt aferente acestui raport. Controlul fiscal a venit la cererea sa și nu sunt responsabili de înregistrările Direcției Generale a Finanțelor Publice C care privesc o perioadă în care nu erau proprietari; corect s-a stabilit cauțiunea, nu au avut întârzieri la plata datoriilor curente. Recurenta a instituit sechestru pe toate bunurile sale acestea având o valoare de 10 ori mai mare decât suma totală pretinsă, debit și majorări.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin Deciziile a căror suspendare s-a solicitat s-au stabilit majorării de întârziere aferente debitului principal stabilit prin raportul de inspecție fiscală nr. 6054/2008 a cărui anulare s-a solicitat. Acest aspect a fost reținut de prima instanță și necontestat de recurentă. Tribunalul a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Atâta timp cât este contestat debitul principal și se calculează pe perioada soluționării litigiului în continuare majorării de întârziere există o îndoială serioasă cu privire la temeinicia acestor noi decizii.
Paguba iminentă este și ea dovedită față de instituirea sechestrului asigurator și imposibilitatea obiectivă pentru reclamantă să-și continue activitatea economică.
Cauțiunea se stabilește de instanță raportat la situația concretă dedusă judecății.
Art. 215 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 prevede că " instanța competentă poate suspenda executarea dacă de depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate"
este depunerea unei cauțiuni (ceea ce în speță s-a realizat) și nu cuantumul acesteia de 20 % din suma contestată. Textul de lege prevede stabilirea unei cauțiuni de până la 20 % ceea ce înseamnă că orice sumă stabilită sub acest cuantum este legală.
Pe calea soluționării cererii de suspendare a actelor administrativ fiscale nu se cercetează fondul pricinii ci dosar "se pipăe" acest fond. Motivele invocate de recurentă privind ordinea stingerii datoriilor fiscale, existența unei închirieri a spațiului etc. nu pot fi analizate pe această cale.
Curtea va avea în vedere și nr. R (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Comisiei Europene care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsură posibilului.
Nu s-a criticat nemenționarea termenului de suspendare deducându-se din considerente că s-a dispus suspendarea până la soluționarea acțiunii formulate împotriva deciziilor de stabilire a debitului principal.
Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G cu sediul în G,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 175/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier
- -
Red. - 31.03.2009
. - 1.04.2009/2 ex.
Jud fond- C
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche Lorența Butnaru
