Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 224
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
-- - - JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 3849 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D și intimata pârâta Administrația Finanțelor Publice Comunală nr.1 și avocat A pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a pus recursul în dezbaterea părților.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D și intimata pârâta Administrația Finanțelor Publice Comunală nr.1 învederează că nu înțelege să-și susțină excepția inadmisibilității având în vedere înscrisurile depuse de către apărătorul intimatei reclamante.
Pe fond pune concluzii de admiterea recursului conform motivelor invocate în scris.
Avocat A pentru intimata reclamantă - SRL în ceea ce privește neplata cauțiunii invocată de către recurenta pârâtă, arată faptul că nu era necesară stabilirea cauțiunii și plata acesteia întrucât cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în mod eronat pe dispozițiile art. 14 din Lg nr. 554/2004, eroare preluată și de către instanța de fond având în vedere că temeiul corect al acțiunii este art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj -secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta - SRL Cac hemat în judecată pârâții DGFP D și Administrația Finanțelor Publice Comunală nr.1 C pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr.9782 din 31 mai 2006.
In motivare a arătat ca la data de 23 septembrie 2006, DGFP D- Serviciul soluționare contestații i-a comunicat prin decizia nr. 109 din 21 septembrie 2006, că a suspendat soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 9782 din 31 mai 2006 emisa de Comunala nr. 1 cu privire la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale.
A mai arătat că prin contestația a solicitat, in baza art. 175-188 din OG nr. 92/2003, anularea deciziei de impunere nr. 9782 din 31 mai 2006, prin care s-a stabilit un debit de 281.899 lei RON, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere la TVA (245.265 lei RON dobânzi de întârziere la TVA si 36.635 lei RON penalități de întârziere la TVA).
A precizat ca împotriva deciziei organului administrativ, prin care s-a suspendat soluționarea contestației, a formulat acțiune in temeiul Legii nr. 554/2004, prin care a solicitat anularea acesteia si obligarea paratului DGFP sa soluționeze pe fond contestația.
A arătat, reclamanta, ca la data de 25 mai 2006 organele de control au întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. 3037 din 30 mai 2005, prin care au stabilit ca reclamanta trebuie sa înregistreze in evidenta contabila suma de 9.158.498.300 lei ROL reprezentând TVA nedeductibila aferenta lunii iunie 2004 si ca împotriva raportului a formulat contestație ce a fost soluționata de către ANAF prin decizia nr. 158 din 19 septembrie 2005, in sensul suspendării soluționării cauzei referitor la suma reprezentând TVA, cu motivarea ca exista indicii ale săvârșirii unor infracțiuni.
Prin sentința nr. 16 din 19 ianuarie 2006, pronunțata de Curtea de APEL CRAIOVA pronunțata in dosar nr. 1485/A/2005 a fost anulata decizia nr. 158 din 19 septembrie 2005, iar ANAF a fost obligata sa soluționeze contestația pe fond si deși au trecut aproape 11 luni de la pronunțarea sentinței, ANFP nu a soluționat pe fond contestația, reclamanta fiind astfel vătămata de executarea începuta de Comunala nr. 1 C, suferind grave si iremediabile prejudicii.
La data de 26 octombrie 2006, parata DGFP Dad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competentei materiale a Tribunalului Dolj in favoarea Curții de APEL CRAIOVA, având in vedere legătura indisolubila dintre acțiunea principala in anularea actului administrativ si cea accesorie, de suspendare a executării si faptul ca actul administrativ contestat a fost emis de ANAF.
Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ si fiscal, prin sentința nr. 1331 din 6 noiembrie 2006 declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Curții de APEL CRAIOVA - Secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale si accesorii ale acestora mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează in fond de secțiile de contencios administrativ și fiscale ale curților de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel, iar litigiului ii sunt aplicabile aceste prevederi. dintre parți
Prin Sentința nr.106 din 22 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel s-a admis excepția privind necompetenta materiala a Curții de APEL CRAIOVA de soluționare a cauzei. S-a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - "" SRL in contradictoriu cu parații DGFP D si Administrația Finanțelor Publice Comunala nr. 1, in favoarea Tribunalului Dolj - Secția contencios administrate si fiscal. S-a constatat conflict negativ de competenta.
S-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competenta. S-a suspendat din oficiu orice alta procedura.
Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 137 si 158 Cod procedura civila, când in fata instanței de judecata se pune in discuție competenta acesteia, ea este obligata sa stabilească instanța competenta.
In cauza dedusa judecații, se constata faptul ca se solicita suspendarea executării deciziei de impunere nr. 9782 din 31 mai 2006, prin care reclamantei " SRL i-au fost stabilite debite in valoare de 281.899 RON, reprezentând dobânzi si penalități de întârziere la TVA, invocându-se ca temei de drept art. 14 din Legea nr. 554/2005.
Prin decizia nr. 109 din 21 septembrie 2006, s-a dispus suspendarea contestației reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 9782 din 31 mai 2006.
Suma ce face obiectul deciziei de impunere nr. 9782/2006 este de 245.264, dobânzi TVA si36.635RON penalități de întârziere la TVA, deci, in total, 281,899 RON.
Fiind vorba de taxe, precum și accesorii ale acestora. sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554,2004. care stabilesc competenta materiala a instanțelor după valoarea acestora.
In cauza, valoarea fiind pana la 5 miliarde lei. soluționarea in fond a cauzei revine tribunalului administrativ fiscal, respectiv acestei secții a Tribunalului Dolj și nu curții de apel - aceeași secție. întrucât cererea de suspendare, fiind o cerere secundara, urmează regulile de competenta aplicabile cererii principale.
Prin Decizia nr.2661 pronunțată la data de 23 mai 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Contencios Administrativ și Fiscal s-a stabilit competenta de soluționare a cauzei de față în favoarea Tribunalului Dolj -secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că reclamanta a solicitat, prin acțiunea introductivă, suspendarea executării deciziei de impunere nr.9782/2006 care stabilește în sarcina reclamantei un debit de 281,899 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere la TVA.
Art.10 alin.1 din Legea 554/2004 reglementează competenta materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului d e procedură civilă, în raport de două criterii și anume: poziția organului emitent în structura aparatului administrației publice și în cazul actelor administrative ce privesc taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, ori accesorii ale acestora, cuantumul sumei ce formează obiectul actului contestat.
Cum în cauza de față, suma reținută în decizia de impunere este mai mică de 5 miliarde lei, neavând relevanță faptul că obiectul acțiunii constă în suspendarea executării și nu în anularea actului, textul legal nefăcând vreo distincție în acest sens, folosind termenul general de "litigii".
Primind dosarul spre competentă soluționare fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ sub nr-, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului retine următoarele aspecte de fapt si de drept.
În fapt reclamanta solicita suspendarea executării Deciziei de impunere fiscala nr. 9782 din 31 05 2006 emisa de către Administrația Finanțelor Publice Comunala nr.1
Împotriva acestei Decizii reclamanta a formulat contestație in fond, in procedura administrativa prealabila înregistrată la organele fiscale, respectiv la DGFP D.
Prin Decizia nr.109 din 21 septembrie 2006, DGFP nu a soluționat pe fond contestația, suspendând procedura cu motivarea ca sumele contestate reprezintă penalități de întârziere si dobânzi aferente TVA stabilită printr -o alta Decizie anterioara, respectiv Decizia nr. 3037din 30 05 2005, împotriva căreia se afla in curs de soluționare contestația in procedura prealabila de catre ANAF..
La dosar nu exista dovada executării silite a sumelor cuprinse in Decizia de impunere a cărei suspendare se cere.
Potrivit art.137 CPC se vor analiza cu precădere excepțiile de fond si procedura ce fac de prisos cercetarea temeiniciei acțiunii.
Astfel, intimata DGFP a invocat excepția autorității de lucru judecat in conformitate cu disp. art. 166 CPC învederând ca cererea de suspendare a fost respinsa anterior prin Sentința nr. 16 din 19 01 2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Verificând sentința invocata se constata ca se refera la o creanța distincta, obiectul acesteia cereri reprezentând accesorii ale acelei creanțe si prin urmare nu exista identitate de obiect. În consecință va fi respinsa aceasta excepție ca fiind neîntemeiată.
S -a invocat. de asemenea excepția nerespectării procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În speță nu sunt incidente disp. art. 7 din Legea nr.554/2004, fiind aplicabile disp. art. 185 din C pr.fiscală, care au fost respectate in cauză. Odată cu contestația asupra fondului s-a solicitat si suspendarea Deciziei de impunere nr. 9782/31.05.2006, competenta de soluționarea aparținând instanței de judecata. Prin urmare excepția va fi respinsa.
S -a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare, care in raport de motivare reprezintă o apărare asupra fondului si temeiniciei cererii si prin urmare se va trece la analiza fondului cauzei.
Soluționarea contestației împotriva Deciziei nr. 9782 /31 05 2006 depinde de modul de soluționare a contestației împotriva Deciziei nr. 3037/30 05 2005.
Deși ANAF a fost obligata prin sentința nr.16 din 19 01 2006 pronunțata de Curtea de APEL CRAIOVA sa soluționeze contestația in fond, soluționare suspendata cu motivarea ca exista indicile săvârșirii unor infracțiuni potrivit art.184 C pr.fiscală, sentința a fost modificata in sensul ca s -a menținut Decizia ANAF de suspendare.
Potrivit art. 14 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitata instanței de judecata competenta sa soluționeze si contestația pe fond împotriva actului respectiv odată cu introducerea contestației la organul administrativ emitent in cazuri bine justificate si pentru a preveni producerea unei pagube iminente.In speță, in contextul situației de fapt mai sus expuse, contestatoarea se afla intr-un caz bine întemeiat iar suspendarea executării Deciziei nr. 9782/31 05 2006 se justifica pentru a preveni o paguba iminenta. In acest sens, o eventuala executare silita a creanței ce privește accesorii ale unei creanțe principale incerte, împotriva căreia s-a formulat contestație nesoluționată nici in prezent, deși suspendarea soluționării acesteia s -a dispus la data de 19. 09. 2005, ar reprezenta un real prejudiciu pentru contestatoare.
soluționării contestației asupra creanței principale de către organele administrative timp de mai mult de 2 ani, in condițiile in care se calculează penalități si dobânzi ale acesteia, executorii la rândul lor potrivit dispozițiilor legale fiscale, reprezintă o încălcare a dreptului contestatoarei la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, premisa a respectării dreptului sau la un proces echitabil garantat de Constituție si de art.6 din CEDO.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 3849 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis cererea formulată de reclamanta - SRL C și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.9782 din 31 mai 2006 pana la soluționarea cauzei de către instanța de fond.
Împotriva sentinței a declarat recurs D, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta arată că cererea de suspendare întemeiată pe art.14 din Lg.nr.554/2004 este inadmisibilă, întrucât în procedura prealabilă instituția a pronunțat o soluția, iar pe de altă parte instanța nu a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a cauțiunii, conform codului fiscal.
Mai precizează recurenta că nu a pronunțat o soluție pe fondul cauzei, ci doar a dispus soluționarea cauzei până la definitivarea dosarului penal, iar o eventuală suspendare nu ar face decât să prelungească soluționarea cauzei pe fond.
Recurenta invocă și faptul că pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative fiscale, în afară de condiția legală privind plata cauțiunii, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile stabilite de art.14 din Lg.nr.554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și pagubă iminentă.
Se arată că îndeplinirea acestor condiții nu este dovedită în niciun fel de către reclamantă, aceasta expunând doar simple apărări de fond ce nu se referă la netemeinicia și nelegalitatea actelor administrative fiscale, nefiind astfel motivată în fapt cererea de suspendare.
Învederează recurenta că simpla afirmație că, prin executarea actelor administrative fiscale, reclamanta ar fi grav prejudiciată, nu poate conduce la îndeplinirea celor două condiții.
La 29 ianuarie 2008, intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond.
Intimata arată că a justificat prin probatoriu administrat, existența cumulativă a condițiilor cerute în mod imperativ de lege pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative, respectiv cazul bine justificat și necesitatea de a preveni o pagubă iminentă.
În întâmpinarea se mai arată că instanța de fond a apreciat corect, că o eventuală executare silită a creanței ce privește accesorii ale unei creanțe principale incerte împotriva căreia s-a formulat contestație nesoluționată până în prezent, ar reprezenta un real prejudiciu pentru contestatoare.
Mai precizează intimata că tergiversarea soluționării contestației, asupra creanței principale de către organele administrativ fiscale timp de mai mult de 2 ani și 6 luni, în condițiile în care se calculează penalități și dobânzi ale acesteia executorii, la rândul lor, îi încalcă dreptul la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art.304 CPC, Curtea îl apreciază întemeiat.
Astfel, un act administrativ fiscal care a fost contestat în condițiile Codului d e Procedură Fiscală, pe cale administrativă poate fi suspendat la cerere, în temeiul Legii Contenciosului Administrativ, însă, potrivit art.185 alin.2 din Codul d e Procedură Fiscală, instanța poate suspenda executarea doar dacă se depune de către contestator o cauțiune de până ala 20% din cuantumul sumei contestate, în speță, instanța de fond nu a pus în discuție necesitatea achitării cauțiunii și nici nu a stabilit cuantumul acesteia.
Dispunând suspendarea executării unui act administrativ fiscal, fără a obliga contestatoarea la plata cauțiunii prevăzute imperativ de art.185 alin.2 din Codul d e Procedură Fiscală, instanța de fond pronunțat o sentință cu încălcarea legii.
În consecință, având în vedere dispozițiile art.312 CPC, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va reține cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 3849 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen de judecată la 26.02.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red.2.ex.GC. 18 februarie 2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
