Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2254/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2254
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
-- - - JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
-- - - JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DGFP D, împotriva încheierii din data de 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D și pentru intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice C, lipsind intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D și pentru intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice C, solicită admiterea recursului,modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de suspendarea executării, întrucât reclamanta nu îndeplinește cele două condiții cumulative, respectiv existenta cazului bine justificat și pericolul producerii unei pagube iminente.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat împotriva încheierii din data de 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- constată următoarele
Prin încheierea din data de 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL C, cu sediul în C,-, județul D, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și D, ambele cu sediul în C,-, județul
S-a suspendat executarea deciziei de impunere nr. 247/24.04.2008, emisă de C, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 247/24.04.2008, emisă de către Administrația Finanțelor Publice C în baza raportului de inspecție fiscală nr. 39997/24.04.2008, s-a stabilit obligațiile de plată suplimentare în sarcina reclamantei - SRL pentru suma de 325.408 de lei, reprezentând TVA respins la rambursare.
Împotriva titlului executoriu, reclamanta a formulat contestație la organul emitent, care a fost respinsă prin decizia nr. 126/01.08.2008, emisă de către DGFP D - Serviciul Soluționare contestații, ce a fost atacată în instanță în prezentul dosar la data de 17.09.2008.
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Textul cere ca, pe lângă,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de,un caz bine justificat".
S-a constat că reclamanta - SRL are ca obiect de activitate,construcții de autostrăzi, drumuri, aerodroame și baze sportive", iar în perioada ianuarie 2007 - mai 2007, în baza contractelor încheiate cu beneficiarii, a aplicat măsurile simplificate în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, respectiv,taxa inversă", iar ulterior Car ecalculat obligațiile suplimentare.
Așadar, s-a constat existența unei cauze bine justificate, dat fiind că în cererea de suspendare a executării actului administrativ, reclamanta a susținut că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului aflat în discuție, de vreme ce răspunsul exprimat de MEF prin adresa nr. -/22.01.2008, potrivit căreia operațiunile efectuate de societatea reclamantă se consideră servicii anexă extracție petrol pentru care nu se aplică măsurile de simplificare prevăzute de art. 160 alin. 2 litera c) din Codul fiscal, se află în contradicție cu opinia Institutului Național de Statistică care a comunicat reclamantei că lucrările executate de reclamantă se încadrează în categoria construcții, principal 4523.
Cazul bine justificat derivă și din faptul că nu este finalizat litigiul, iar executarea mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Prima instanță a considerat că această modalitate de abordare a întrunirii cazului bine justificat este corect, avându-se în vedere nr. R (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, apreciind că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Cât privește,paguba iminentă", s-a reținut că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Societatea reclamantă se găsește astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că prin poprirea acestor sume de bani s-ar paraliza activitatea societății reclamante, prin punerea în imposibilitate de plată și desfășurarea activităților comerciale și economice, dată fiind suma considerabilă ce s-a calculat drept obligații de plată suplimentare, și raportat la numărul mare de angajați pe care îi are aceasta, peste 300.
S-a precizat că principiile înscrise în recomandarea nr. R (89) 8 din 13.09.1989 sunt reafirmate în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, potrivit căreia în executarea deciziilor administrative trebuie să se țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, prima instanță a apreciat că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
S-a arătat și că prin admiterea cererii de suspendare formulate de către societatea reclamantă, ca persoană juridică particulară, nu se aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare, deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Față de toate aceste considerente, prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 15 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, constatând astfel că cererea formulată de către reclamanta - SRL este întemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta DGFP D în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că prezumția de legalitate și veridiciatate de care se bucură actul administrativ, determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ fiscal devenind titlu executoriu.
În acest context suspendarea executării actelor administrative fiscale constituie o situație de excepție care intervine în limitele și condițiile anume reglementate de lege.
În consecință, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative fiscale trebuie să existe o puternică îndoială asupra legalității actelor contestate și să existe o pagubă iminentă. Aceste condiții trebuie îndeplinite comulativ.
Referitor la paguba iminentă s-a susținut că trebuiau avute în vedere de către instanță sumele care fac obiectul actului administrativ raportate la cifra de afaceri a reclamantului.
Nu există nici o dispoziție legală care să condiționeze acordarea suspendării de cuantumul creanței, nefiind obligatoriu ca executarea tuturor actelor administrative prin care au fost stabilite creanțe "mari" la buget să fie suspendată.
S-a arătat și că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei nici un act contabil din care să rezulte că executarea va prejudicia societate.
Referitor la cazul bine justificat s-a arătat că acesta nu a fost dovedit, prima instanță reproducând doar susținerile reclamantului în sensul că ce răspunsul MEF înregistrat sub nr. -/22.01.2008 contrazice opinia Institutului Național de Statistică ori aceste înscrisuri nu sunt contradictorii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se constată că aceasta este nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Din interpretarea prevederilor art. 14 din rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare a executării este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unei pagube iminente și existența unui caz bine justificat.
Astfel, în aprecierea îndeplinirii primei cerințe, anume aceea a existenței unei pagube, în mod temeinic prima instanță a pornit de la premisa că demararea procedurii executării silite instituie prin ea însăși o prezumție de iminență a prejudiciului.
Coroborând acest aspect cu suma ce reprezintă obiectul cererii de suspendare și care urmează a fi indisponibilizată, de 325.408 lei, reținută ca fiind semnificativă, cu natura obiectului de activitate a reclamantei (lucrări de construcții montaj) dar și cu situația sa economico-financiară - cheltuieli cu fondul de salarii, cu plata furnizorilor de utilități, se reține că în cauză poate fi reținută iminența pagubei, condiție necesară pentru a se dispune suspendarea actelor administrativ fiscale.
Existența unui cuantum "mare" al creanței nu justifică aprioric acordarea suspendării însă acest element a fost analizat corespunzător de prima instanță subsumat noțiunii de pagubă iminentă și coroborat cu celelalte elemente care trebuiesc analizate pentru a se determina dacă în cauză se poate reține existența unui astfel de prejudiciu, reținându-se în mod corespunzător că există suficiente elemente de natură să conducă la concluzia că în situația executării imediate a creanței societatea reclamantă ar putea fi adusă în situația imposibilității continuării activității.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării unui act administrativ fiscal se realizează de către instanța de judecată potrivit dreptului intern prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia.
În mod corespunzător însă prima instanță a analizat existența cazului bine justificat și prin faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității creanței constatate prin actul fiscal reprezintă un motiv întemeiat de suspendare a executării acestui act.
În acest context, fiind în discuție plata unei sume apreciabile, măsura suspendării executării actului fiscal de impunere apare ca fiind mai oportună decât soluția neinstituirii suspendării, în această din urmă ipoteză situația economico- financiară a reclamantei putând fiind grav afectată prin raportare la situația pârâtei care își pot valorifica oricând creanța.
intereselor părților poate fi privită și ca o aplicație particulară a principiului proporționalității consacrat de art. 5 din ca principiu general al sistemului comunitar. Aceasta înseamnă că la soluționarea cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal instanța de judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului de impunere până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul la scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, este echitabil ca acesta să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Se are în vedere și că soluția de admitere a cererii de suspendare formulată de intimata reclamantă - SRL a fost solid argumentată de prima instanță atât prin raportare la dispozițiile legii interne - art. 14 din Legea nr,554/2004 modificată - cât și prin raportare la normele europene, respectiv deciziile Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei exprimate sub formă de recomandări către statele membre, cu referire la concretă la nr. R/89/8/13 septembrie 1989 privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ și la nr. 16/2003 privind executarea deciziilor administrative și a celor judiciare în materia dreptului administrativ.
Este evident că soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de măsură de protecție provizorie ce a constituit preocuparea Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei în nr. R/89/8/13 septembrie 1989, prin care s-a subliniat că măsurile de protecție provizorie nu vor influența în nici un fel decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată pentru contestarea actului administrativ.
Prima instanță a luat în considerare toți factorii și interesele relevante în speță, explicând că prevederile Codului d e procedură fiscală sunt în măsură să ofere protecție și organului fiscal care are posibilitatea de a institui măsuri asigurătorii (art. 126 și următoarele) și că suspendarea actelor administrative nu sunt de natură să determine și suspendarea aplicării de majorări de întârziere pentru debitele restante.
Având în vedere și faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalității care guvernează întreaga activitate a administrației publice, se va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat, în raport și de dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta DGFP D, împotriva încheierii din data de 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex. /5 dec. 2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Gabriel Viziru, Magdalena Fănuță
