Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 227/CA
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
S-a luat în examinare recursul contencios-administrativ promovat de recurentul pârât LICEUL " " - cu sediul în C, str. -. - nr.6, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 233 pronunțată la data de 5 martie 2009 de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - reprezentat de ocrotitor legal - domiciliați în C, bd. -. - nr.89, -.A,.20, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 3 iunie 2009 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față;
1.Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța -secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal sub nr- reclamanta pentru minorul în contradictoriu cu conducerea Liceului a solicitat suspendarea măsurii abuzive de sancționare aplicată fiului său până la soluționarea contestației înregistrată cu nr. 1458/21.10.2008.
În motivarea cererii a arătat că fiul său a fost sancționat cu mutarea disciplinară din clasa cu profil bilingv engleză într-o clasă paralelă cu predarea limbilor germană și portugheză, potrivit art. 118 lit. f din Ordinul nr. 4925/2005. împotriva acestei măsuri a formulat contestație ce a fost înregistrată sub nr. 1458/21.10.2008, însă aceasta nu a fost soluționată, astfel că se impune suspendarea măsurii până la soluționarea contestației.
Reclamanta a mai arătat că măsura dispusă nu se regăsește sub forma unei decizii așa cum este prevăzut de lege, aceasta fiind luată în mod unilateral fără să existe un document în acest sens.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La prima zi de înfățișare reclamantul și-a însușit acțiunea formulată de mama sa în numele său, și a precizat că are calitate procesuală pasivă Liceul, iar obiectul cererii se referăși la anularea actului administrativ din data de 05.11.2008 prin care s-a respins contestația formulată împotriva măsurii aplicată și înregistrată sub nr. 1458/21.10.2008.
2.Întâmpinarea
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că cererea privind suspendarea măsurii de sancționare a rămas fără obiect prin soluționarea contestației formulate împotriva acesteia și a invocat excepția de litispendență cu dosarele nr-, - și -.
Pârâtul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamant întrucât hotărârile Consiliului de Administrație sunt definitive neputând fi atacate în procedura jurisdicțională.
Prin încheierea din data de 27.02.2007 instanța a respins excepția de litispendență având în vedere că în dosarele cu nr-, - și - s-a luat act de renunțarea la judecată.
3.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.233/05.03.2009 Tribunalul Constanțaa respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, a admis acțiunea formulată de reclamantul prin ocrotitor legal și a anulat litera "a" din procesul verbal încheiat data de 05.11.2008 prin care s-a respins contestația înregistrată sub nr. 1458/21.10.2008 precum și sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului la data de 15.10.2008 și actele subsecvente acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii a constatat că acțiunea este admisibilă întrucât Legea nr.554/2004 trebuie interpretată prin prisma prevederilor Constituției, iar actele a căror anulare s-a solicitat au caracterul de acte administrativ-jurisdicționale și sunt supuse controlului judecătoresc, chiar dacă Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar aprobat prin Ordinul nr. 4925/2005 la art.133 prevede că ontestațiile împotriva sancțiunilor prevăzute la art. 119-128 se adresează în scris consiliului de administrație al unității de învățământ, în termen de 5 zile de la aplicarea sancțiunii și se soluționează în termen de 30 de zile, iar conform art. 134 din același act normativ numai ancțiunea prevăzută la art. 129, respectiv exmatricularea din toate unitățile de învățământ, este definitivă și poate fi contestată în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, însă, potrivit art. 21 din Constituție, orice persoană se poate adresa Justiției pentru apărarea drepturilor și libertăților sale și nicio lege nu poate îngrădi acest drept.
A exclude aceste acte de la controlul judecătoresc ar echivala cu o denegare de dreptate, cu o încălcare a art. 21 din Constituție și a art. 6 din CEDO privind liberul acces la justiție.
Cu privire la fondul cauzei a apreciat că impla adresă prin care s-a comunicat măsura luată nu poate complini lipsurile aplicării sancțiunii, această adresă fiind emisă potrivit art. 118 alin. 3 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar aprobat prin Ordinul nr. 4925/2005 și nu reprezintă executarea sancțiunii disciplinare conform art. 124 din același regulament, astfel că sancțiunea aplicată reclamantului este nelegală, iar actele administrative ulterioare sunt și ele ilegale, conform principiului " acesorium seqvitur principale".
În ceea ce privește soluționarea contestației, s-a constatat că prin litera "a" din procesul verbal din data de 05.11.2008 a fost respinsă contestația înregistrată sub nr. 1458/21.10.2008, fără a fi motivată în vreun fel și fără a se emite o hotărâre în acest sens de către Consiliul de Administrație, cerință impusă de art. 133 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar aprobat prin Ordinul nr. 4925/2005.
Astfel, a reținut prima instanță că au fost încălcate dispozițiile legale în ceea ce privește luarea și aplicarea sancțiunii disciplinare, dar și în ceea ce privește soluționarea contestației formulate împotriva sancțiunii.
4.Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Liceul " ", în temeiul art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod greșit a fost soluționatăexcepția inadmisibilitățiiacțiunii formulate de reclamant întrucât hotărârile Consiliului de Administrație sunt definitive neputând fi atacate în procedura jurisdicțională și aceasta pentru că art. 134 din Regulament prevede expres că numai "sancțiunea prevăzută la art. 129 [.] poate fi contestată în conformitate cu dispozițiile legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".
- hotărârea pronunțată prin nesocotirea și deturnarea de la sensul profund și scopul vizat al unor dispoziții legale clare, nu face altceva decât să slăbească o dată în plus autoritatea și formalismul atât de caracteristic și necesar funcționarii unei instituții de învățământ a statului, însăși finalitatea procesului de învățământ și a regulilor specifice, particulare după care acesta se conduce fiind puternic lezată.
-în subsidiar, pe fondul cauzei se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii formulate, modificate și completate de reclamantul, cu menținerea ca legale, temeinice și fondate a hotărârilor emise, respective a sancțiunilor dispuse și masurilor luate de către unitatea de învățământ de stat constănțeană Liceul " ", prin reprezentanți, organisme și foruri proprii, abilitate.
5.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
In speță, reclamantul elev la "Liceul " a fost sancționat disciplinar în temeiul art.188 al.1 lit.7 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar aprobat prin Ordinul nr.4925/2005, cu mutarea disciplinară la o clasă paralelă, din aceeași școală.
Este real că acest act normativ prevede în art.133 al.3 că hotărârea consiliului de administrație este definitivă și că din coroborarea cu dispozițiile art.134 ar rezulta că numai sancțiunea prevăzută la art.129 - "exmatricularea din toate unitățile de învățământ, fără drept de înscriere pentru o perioadă de timp"- poate fi contestată în conformitate cu dispozițiile Legii nr.554/2004.
Însă, așa cum corect a reținut și tribunalul, a aprecia că legalitatea unui act administrativ nu poate fi contestată în justiție ar însemna încălcarea dispozițiilor art.21 din Constituția României, care prevede:
"(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."
Aceasta pentru că actele administrative adoptate în temeiul art.118 din ordinul nr.4925/2005 nu se circumscriu excepțiilor de strictă aplicare stabilite prin art.5 din Legea nr.554/2004.
Pe cale de consecință, din interpretarea dispozițiilor art.20 din Constituție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului rezultă că și în cazul actelor administrative trebuie garantat dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanță, de a avea un proces echitabil.
Art.32 din Constituție garantează dreptul la învățătură, unul dintre drepturile civile fundamentale ale individului care cad sub incidența art.6 din Convenție care asigură două feluri de garanții materiale, atât materiale cât și de natură procedurală menite să confere eficiență celor din prima categorie.
În hotărârea "Golder Marea Britanie" Curtea Europeană a arătat că:
" Dacă art.6 ar fi interpretat că vizând doar derularea unei proceduri aflate deja în curs în fața unei instanțe, un stat ar putea, fără să-l încalce, să suprime jurisdicțiile sau să sustragă din competența lor soluționarea anumitor categorii de contestații cu caracter civil pentru a le încredința unor organe dependente de guvern. Astfel de ipoteze, ce nu pot fi disociate de riscul arbitrariului, ar produce consecințe grave, contrare principiilor amintite și pe care Curtea este obligată să le ia în considerare.
În opinia Curții nu este de conceput ca articolul 6 paragraf 1 să descrie în detaliu garanțiile procedurale acordate părților într-o acțiune civilă în curs și să nu protejeze singurul lucru care în realitate permite să beneficieze de aceste garanții: accesul la judecător. Echitatea, publicitatea și celeritatea procesului nu prezintă nici un interes în absența procesului".
Problema actelor administrative comportă următoarea distincție: există acte administrative prin care se soluționează o contestație ce poartă asupra unui drept cu caracter civil, dar și acte care sunt străine oricărei funcții jurisdicționale.
Această din urmă categorie de acte iese din câmpul de aplicare al art.6 însă fără îndoială, o contestație ce ar putea lua naștere din aplicarea lor trebuie, în măsura în care privește drepturi și obligații cu caracter civil, să fie adusă în fața unui organ care să asigure garanțiile cerute de art.6.
În fața unui organ administrativ jurisdicțional nu este obligatorie respectarea exigențelor art.6 atât timp cât decizia unui astfel de organ este supusă controlului unei instanțe care să asigure conformitate cu acest articol.
De fapt, statul are de ales între două soluții, ambele conform cu cerințele unui proces echitabil, "fie organele jurisdicționale administrative îndeplinesc ele însele cerințele art.6 prg.1, fie acestea nu se conformează amintitelor exigențe, dar suportă controlul ulterior al unui organ judiciar cu jurisdicție deplină, care să ofere garanțiile cerute de acest articol" (CEDO, și Le ).
În speță, contestația formulată potrivit art.133 din.nr.4925/2005 este soluționată de consiliul de administrație al unității de învățământ care potrivit modului de soluționare nu asigură garanțiile din art.6 din Convenție, motiv pentru care contestatorul are dreptul de a se adresa unei instanțe cu jurisdicție deplină.
Față de aceste considerente Curtea apreciază că în cauză tribunalul a soluționat în mod corect excepția inadmisibilității cererii reclamantului, apreciind că astfel de acte administrative nu se pot sustrage controlului de legalitate al instanței, cât timp organul de soluționare a contestației nu oferă garanțiile fundamentale din art.6 din CEDO.
Tribunalul nu s-a substituit organelor desemnate de Regulament să aplice sancțiunea disciplinară, respectiv să soluționeze contestația depusă împotriva acestei sancțiuni, ci a examinat respectarea normelor de procedură privind aplicarea sancțiunii, precum și a garanțiilor procesuale de către consiliul de administrație al Liceului " ", constatând încălcarea dispozițiilor privind comunicarea sancțiunii persoanei interesate.
De asemenea, s-a constatat că deși s-a formulat contestație, aceasta a fost respinsă fără a fi adoptată o hotărâre motivată, după ce în prealabil să fie audiat elevul, în prezența părintelui, pentru a beneficia de o procedură contradictorie, de dreptul la apărare, etc.
Ulterior, în cursul procesului pârâtul a depus la dosar adresa nr.1636/25.11.2008 prin care comunică mamei reclamantului că având în vedere recomandările Comisiei de cercetare a reclamației depuse de aceasta la Inspectoratul Școlar Județean C, Consiliul profesoral întrunit în ședința extraordinară din această dată a hotărât ridicarea sancțiunii aplicate elevului, el urmând a fi reînmatriculat în clasa a X-a Aceasta după ce în prealabil prin procesul verbal din data de 05.11.2008 a fost respinsă contestația înregistrată sub nr. 1458/21.10.2008 de către Consiliul de Administrație, fără a fi motivată în vreun fel și fără a se emite o hotărâre în acest sens.
Ori, chiar și în această situație, a ridicării sancțiunii aplicate recurenta solicită în subsidiar respingerea cererii reclamantului ca nefondată.
Concluzionând, Curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile formulate de recurent nefiind de natură să ducă la casarea sau modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât LICEUL " " - cu sediul în C, str. -. - nr.6, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 233 pronunțată la data de 5 martie 2009 de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - reprezentat de ocrotitor legal - domiciliați în C, bd. -. - nr.89, -.A,.20, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Pt. grefier, , aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civilă,grefier șef |
Jud. fond:.
Red.dec.jud.
2 ex/20.07.2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
