Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 231/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 231
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta- COM IMPORT EXPORT- cu sediul în comuna, Sat, - T, nr. 174, județul D, împotriva sentinței nr. 822 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cuDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D- T, str. - -, nr. 166, județul D șiDIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D- T,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta reclamantă - Com Import Export reprezentată prin avocat din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale nr. 591 depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatele DGFP și pentru accize și operațiuni vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este netimbrat, iar prin serviciul registratură din cadrul instanței intimata și B au depus întâmpinări, prin intermediul cărora au solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care,
Apărătorul reclamantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanțelor nr. -/02.02.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei care au fost anulate de instanță și depuse la dosarul cauzei.
Instanța comunică reprezentantului recurentei copia întâmpinărilor depuse de intimate la acest termen.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei, avocat, față de faptul că s-a deschis procedura insolvenței împotriva recurentei reclamante din prezenta cauză, sens în care de la acel moment nu se mai pot efectua acte de executare silită pentru încasarea creanței bugetare, debitul urmând a fi recuperat în cadrul procedurii insolvenței, recursul se dovedește a fi lipsit de interes, sens in care solicită instanței să ia act de acest aspect.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 4348/120/2.10.2009, reclamanta - Com Import Export SRL a solicitat contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice D suspendarea executării deciziei de impunere nr. 2/18.02.2009.
În motivarea cererii, reclamanta arată că anterior formulării acțiunii de față a exercitat contestația administrativ fiscală împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, soluționarea ei fiind suspendată prin decizia nr. 39/27.04.2009 emisă de pârâtă; mai arată reclamanta că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 2 alin. 1 lit. t din, împrejurările de fapt și de drept fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare o solicită: constatarea unei diferențe de 61,63 hectolitri alcool pur între stocul de 244,11 hectolitri alcool pur, declarat prin raportarea depusă la 17.06.2008 și cel faptic, stabilit în urma inspecției fiscale, de 182,48 hectolitri alcool pur, este rezultatul determinării greșite a stocului faptic; se mai arată că aceasta a fost stabilită în urma prelevării și analizării, în condiții de neregularitate, a unor probe din alcoolul etilic pur, depozitat în rezervoarele de stocare calibrate; certificatele de analiză nu corespund probelor prelevate, analizele de laborator s-au efectuat la peste 4 luni de la data prelevării probelor, iar certificatele de analiză nu menționează starea recipienților de îmbuteliere a probelor prelevate; deși a solicitat, în timpul controlului, efectuarea unei expertize în specialitatea tehnologiei alimentare, organul de control fiscal a respins-o cu motivarea că nu a prezentat alte documente, în afara celor puse la dispoziție echipei de control, pe timpul inspecției fiscale.
Mai arată reclamanta că executarea actului administrativ- fiscal, contestat, ar prejudicia societatea, întrucât activitatea acesteia ar fi paralizată.
Prin întâmpinare, pârâta DGFP D - Administrația Finanțelor Publice T invocă excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât actul administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită nu este emis de această instituție; pe fondul cererii reclamantei, concluziile sale sunt de respingere ca neîntemeiată.
La termenul din 30 octombrie 2009, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Direcției Județene pentru Accize și pentru Operațiuni Vamale D, emitentul actului administrativ fiscal atacat prin acțiunea de față, aceasta fiind citată pentru termenele următoare, în calitate de pârâtă.
În cauză, reclamanta a achitat cauțiunea stabilită de instanță, în cuantum de 5620,70 lei, cu chitanța nr.-/1 din 12.11.2009.
Prin sentința nr. 822 din 27 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice D - T și a respins ca atare, acțiunea față de această pârâtă.
A respins cererea formulată de reclamanta SRL Com Import Export cu sediul în comuna, sat,- județul D, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D cu sediul în T,-, județul D, privind suspendarea executării deciziei de impunere nr. 2/18.02.2009 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
În primul rând, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP D este întemeiată: actul administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită îl constituie decizia nr. 2/18.02.2009 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D; nefiind emitentul actului, DGFP D nu poate avea calitate de pârât, astfel că, reținând lipsa calității sale procesuale pasive, cererea reclamantei a fost respinsă față de această pârâtă.
Analizând cererea reclamantei față de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D, emitenta deciziei nr. 2/2009, în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, tribunalul a reținut că cerința procedurală a textului de lege a fost îndeplinită de reclamantă: acesta a formulat, mai înainte de sesizarea instanței contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, la 31 martie 2009, contestație respinsă prin decizia nr. 39/27 aprilie 2009 emisă de DGFP D, filele 7 - 11 și 26 - 32 dosar.
Celelalte condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, care trebuie să justifice cererea de suspendarea executării actului administrativ, nu sunt îndeplinite în speță.
Deși reclamanta și-a motivat cazul bine justificat pe diferențe între soldul scriptic și cel faptic a 6163 hectolitri alcool pur care a fost reținut de inspecția fiscală din 17.02.2009, în realitate, inspecția a constatat, pe lângă această diferență și faptul că, având autorizația de antrepozit fiscal revocată încă din anul 2005, reclamanta avea obligația depunerii declarației de accize și plății acestora pentru stocul de alcool pur deținut la data revocării autorizației; pentru neplata lor i s-au calculat accize în sumă totală de 57.150 lei și majorări de întârziere de 55.264 lei, care fac obiectul deciziei de impunere nr. 2/2009, filele 10 - 21 dosar.
Cum soluționarea contestației reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 2/2009 emisă de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Daf ost suspendată prin sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pentru efectuarea cercetărilor în vederea constatării existenței infracțiunii de evaziune fiscală, așa cum reiese din decizia nr. 39/27.04.2009, emisă de DGFP D, filele 26 - 32 dosar, tribunalul nu a reținut existența unui caz justificat care să impună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 2/2009, emisă în condițiile arătate mai înainte.
Nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu a fost dovedită de reclamantă, care doar a susținut- în cuprinsul cererii formulate, fără a-i aduce vreo motivare.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea în tot a acesteia și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Recurenta arată că sentința instanței de fond a fost data cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. t si s din legea contenciosului administrativ cu raportare la dispozițiile art. 14 din aceeași lege.
In esență recurenta critica sentința instanței de fond ca la soluționarea cauzei nu s-a avut în vedere că decizia de impunere a cărei suspendare a executării o solicita a fost data cu încălcarea art. 192 alin 7 din Codul Fiscal în sensul că acciza a fost stabilită la aproape 3 ani de la data la care se pretinde ca a devenit exigibilă.
Culpa în raport de data stabilirii accizei față de scadența acesteia aparține organului fiscal, situație în care nu pot fi calculate majorări de întârziere.
Organul fiscal,mai susține recurenta a considerat greșit că la data de 15 iunie 2006 când a început să opereze revocarea autorizației de antrepozit fiscal,societatea datorează accize aferente băuturilor alcoolice care nu au mai putut fi valorificate stocul fiind imobilizat.
Executarea imediata a deciziei de imputare,arată recurenta aduce o paguba iminenta societății,având în vedere suma mare ce trebuie executată.
La termenul de judecata fixat în vederea soluționării recursului, recurenta arată că împotriva societății s-a deschis procedura de insolvența și că în aceste condiții recursul este lipsit de interes,recuperarea debitului urmând a se face pe calea acestei procedurii.
Curtea, analizând sentința instanței de fond prin prisma criticilor formulate de recurenta, având in vedere actele dosarului si dispozițiile legale în materie constată ca recursul este nefundat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 14 alin 1 din Legea 554/2004 " In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămata poate sa ceară instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Or, în cauza așa cum a reținut si instanța de fond,recurenta reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile legale suscitate,respectiv cazului bine justificat și paguba iminenta care s-ar produce dacă nu s-ar lua măsura suspendării deciziei de impunere.
Mai mult, recursul urmează a fi respins și ca urmare a susținerilor recurentei in sensul că nu se mai poate analiza pe calea dreptului comun nicio acțiune care să ducă la executarea unor debite,acestea urmând a se face în cadrul procedurii de insolventa în care se află în prezent societatea.
Față de considerentele de mai sus,Curtea in raport cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta- COM IMPORT EXPORT- cu sediul în comuna, Sat, - T, nr. 174, județul D, împotriva sentinței nr. 822 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cuDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D- T, str. - -, nr. 166, județul D șiDIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D- T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /5 ex./24.02. 2010
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Jud. fond -
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță, Elisabeta Gherasim
