Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2316/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2316
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 3: Cosma
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.2554/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic cu delegație la dosar și intimata reclamantă - SRL prin reprezentant cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Intimata reclamantă, prin reprezentant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările din dosar, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 2554/18.08.2009 Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului și a suspendat executarea dispoziției nr. 945/16.07.2009.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr. 945/16.07.2009 Primarul Municipiului a aprobat desființarea terasei sezoniere împrejmuite cu mobilier, în suprafață de aproximativ 150 mp și a construcției (zidărie și confecție metalică vitrată) în suprafață de aproximativ 70 mp amplasate fără documente legale pe domeniul public al Municipiului în str. - - nr. 34-36 (intersecția cu str. -), sector 6, aparținând reclamantei.
Instanța mai reținut că, la baza emiterii actului nu stat un proces-verbal de constatare și sancționare unei contravenții la regimul autorizării executării lucrărilor de construcții care să fi fost comisă de reclamantă și urmare sancționării contravenționale să fi fost dispusă măsura desființării construcțiilor, iar această împrejurare a fost de natură a creea îndoială serioasă în privința legalității actului cărui executare s- solicitat fi suspendată.
Tribunalul apreciat că, în cazul în care s-ar executa actul administrativ, iar acțiunea în anularea acestui act ar fi admisă, reclamanta ar suferi un prejudiciu material previzibil cu evidență, rezultând din desființarea nelegală părții din construcție pentru care există autorizație de construire și suportarea cheltuielilor de dezafectare a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând- ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul pârât a arătat că instanța nu luat în considerare procesul-verbal din 03.06.2009 prin care s- constatat existența unei construcții în suprafață de 120 mp și unei construcții (parter) în suprafață de 35 mp, suprafețele exced autorizației de construire. Susține de asemenea că autorizația provizorie deținută de intimată prevede faptul că beneficiarul, la înștiințarea unității administrative, va desființa construcția în termen de 72 ore de la această comunicare.
Recurentul susține că, la data de 10.06.2009 fost emisă înștiințarea către reclamantă ca în termen de 10 zile să desființeze construcția edificată ilegal pe terenul proprietate publică a Municipiului
Mai arată că, nu era nevoie de un proces-verbal sau altă înștiințare prealabilă și nici nu se poate vorbi despre un prejudiciu iminent atât timp cât reclamanta cunoștea împrejurarea că avea obligația de desființa construcțiile edificate cu caracter provizoriu la momentul înștiințării încă de la data eliberării autorizației.
Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 304 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Critica recurentului pârât în sensul că sentința atacată fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită legii nu este întemeiată.
Art. 33 din Legea nr. 50/1991, republicată prevede că autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ teritoriale unde se află construcția poate desființa pe cale administrativă construcție de pe terenul aparținând domeniului public dacă acea construcție fost executată fără autorizație de construire.
În speță, s- reținut corect că este vorba despre construcții edificate în temeiul unei autorizații de construire.
Pentru construcțiile edificate în temeiul unei autorizații de construire autoritatea publică poate sancționa contravențional executantul construcției, iar dacă persoanele sancționate nu au oprit executarea ori nu s-au conformat în termen celor dispuse prin proces-verbal de constatare contravenției (art. 32 (1) din Legea nr. 50/1991) pot sesiza instanțele judecătorești pentru desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Întrucât intimata-reclamantă se află în ipoteza persoanelor care au construit în baza unei autorizații de construire, instanța de fond a reținut corect că există aparență de nelegalitate din moment ce societatea nu a fost sancționată contravențional conform procedurii prev. de art. 32 din Legea nr. 50/1991.
Această aparență de nelegalitate ar rezulta și din faptul că se încearcă desființare unor construcții ( construite în baza unei autorizații) pe cale administrativă ( ca și în cazul construcțiilor edificate fără autorizație) și nu prin sesizarea instanțelor de judecată.
În raport de această situație de fapt, corect reținută de instanța de fond, până la soluționarea acțiunii în anularea actului, intimatul reclamant ar putea suferi un prejudiciu iminent și care apare ca ireparabil în cazul unei soluții de admitere a acțiunii în anulare.
Ca atare, în mod corect instanța de fond apreciat că în speță sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 și dispus suspendarea dispoziției emisă de recurentul pârât.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare ori modificare sentinței atacate, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.2554/18.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/ 2 ex.
08.12.2009
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Păun Luiza Maria, Cosma
