Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.236/CA
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - TRANS SRL, cu sediul în M, str.- -, -.B,.21, județul C, împotriva sentinței civile nr.505 din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă prin avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și intimata pârâtă prin avocat în baza delegației de substituire aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. asupra recursului formulat de reclamanta - Trans SRL care este motivat, netimbrat, după care:
Avocat - depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei conform chitanțelor nr.- și - din 02.06.2009 în cuantum de 1, respectiv 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Părțile prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta reclamantă avocat - solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii de suspendare a actului administrativ emis de intimata pârâtă. Arată că prin măsura de reziliere unilaterală a contractului de închiriere având ca obiect transmiterea în favoarea recurentei a dreptului de folosință asupra sectorului de plajă M - Cap III, s-a creat un prejudiciu material generat pe de o parte de faptul că investițiile realizate de recurenta reclamantă nu s-au amortizat integral în perioada de 2 ani, pe de altă parte prejudiciul se raportează la cuantumul profitului prognozat pentru cei opt ani rămași din durata inițială de 10 ani ai contractului de închiriere. Se susține că investițiile realizate au avut în vedere toată perioada derulării raporturilor contractuale, ori prin desființarea contractului aceste investiții nu-și mai pot găsi utilitatea pentru care au fost achiziționate, fiind alterat și obiectul de activitate al societății comerciale. Susține că a făcut dovada că prin notificarea rezilierii contractului se creează - Trans SRL o pagubă iminentă, ce se circumscrie și imposibilității organizării serviciului de plajă în pragul sezonului estival prin nepredarea sectorului de plajă de către locator la termenul stipulat în contract, respectiv 1.04.2009. Mai susține apărătorul ales al recurentei că, deși prima instanță a reținut corect definiția amortizării, a constatat că aceasta nu este determinată sau influențată de menținerea sau încetarea contractului de închiriere dintre părți. În cazul rezilierii contractului, mijloacele fixe nu mai pot fi folosite în alte activități, ele fiind specifice desfășurării serviciului ce face obiectul contractului de închiriere: umbrele, șezlonguri, etc. Mai arată recurenta că prejudiciul nu se poate cuantifica, dar el este cert. Pârâta și și-a îndeplinit obligația de a preda plaja la data de 1.04.2009. Apreciază recurenta că măsura rezilierii unilaterale și nepredarea sectorului de plajă la timp, în vederea exploatării creează acesteia un prejudiciu material viitor și previzibil. Mai arată că în situația în care pârâta ar încheia contracte de închiriere cu alte persoane pentru aceste sectoare de plajă, s-ar crea recurentei un prejudiciu procesual, respectiv s-ar genera drepturi viitoare care nu existau la momentul formulării plângerii prealabile și s-ar impune extinderea cadrului procesual și față de terți. Necesitatea prevenirii unei pagube iminente rezultă și din împrejurarea că obiectul contractului de închiriere urmează să facă obiectul unor alte acte juridice. În susținerea celor evocate solicită a se avea în vedere adoptată de Comitetul de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei din 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă prin care se apreciază că ar fi de dorit să se evite executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate care pot prejudicia în mod ireparabil sau îngrădi în drepturi, libertățile și interesele persoanelor. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii de suspendare a actului administrativ emis de intimata pârâtă.
Reprezentantul intimatei pârâte pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. Învederează instanței că pentru a se dispune suspendarea trebuie să fie îndeplinite condițiile: să existe un caz bine justificat și paguba să fie iminentă conform art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004. În cauză nu s-a făcut dovada unui prejudiciu. A se avea în vedere că iminența trebuie să fie o consecință a actului administrativ și nu ca urmare a executării lui. Mai arată că în conformitate cu prevederile art.24 din Codul fiscal - amortizarea investițiilor nu este determinată sau influențată de menținerea sau încetarea contractului de închiriere între părți, investițiile fiind în continuare amortizabile. În ceea ce privește pierderea profitului pe care l-ar fi realizat din exploatarea pentru încă opt ani a sectorului de plajă, corect prima instanță a reținut acesta nu are un caracter cert. Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta TRANS a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE -DIRECȚIA APELOR -D suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea de reziliere a contractului de închiriere nr. 791/20.03.2007, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestui act.
Reclamanta își motivează in fapt cererea arătând că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 791/20.03.2007 având ca obiect transmiterea către reclamantă a dreptului de folosință asupra sectorului de plajă Cap Zona III situat în stațiunea Cap. La data de 27.02.2009 reclamanta a fost notificată de către pârâtă cu privire la decizia unilaterală a pârâtei de a rezilia contractul de închiriere pe motivul neexecutării obligațiilor. Împotriva acestui act reclamanta a formulat plângere prealabilă prin care solicită revocarea executării. Apreciază că declarația de reziliere este nelegală, netemeinică și nu respectă starea de drept și de fapt, întrucât reclamanta a realizat planul investițional anexă la contract, obligație a cărei îndeplinire a fost verificată de către o comisie numită prin decizie de către R, astfel că măsura rezilierii contractului de închiriere înainte de finalizare nu este justificată și cauzează prejudicii materiale directe întrucât investițiile realizate nu s-au amortizat integral în perioada de doi ani; de asemenea, rezilierea contractului de închiriere creează un prejudiciu material raportat la cuantumul profitului prognozat și nerealizat pentru cei opt ani rămași din durata inițială a contractului de închiriere.
Apreciază reclamanta că în cauză sunt întrunite condițiile suspendării actului administrativ prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv:existența unui caz bine justificat, întrucât nici un motiv invocat de către autoritate nu este real;prevenirea unei pagube iminente, pagubele fiind irecuperabile față de investițiile realizate.
Cererea de chemare in judecata a fost întemeiată în drept pe disp.art.1, art.10 și art.14 din Legea nr.554/2004.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a administrat probe față de cererea formulată.
Prin sentința civilă nr.505/12.05.2009 prima instanță a respins cererea ca nefondată.
Au fost avute în vedere următoarele argumente:
Între pârâta - D în calitate de locator și reclamanta TRANS în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere nr. 791/20.03.2007 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra sectorului de plajă Cap Zona III situat în stațiunea Cap, în scopul exploatării acestuia în condițiile contractului și a legislației specifice. Durata închirierii a fost stabilită pentru 10 ani, cu începere de la 20.03.2007. Contractul a fost modificat prin actul adițional nr.1/2008 în ceea ce privește chiria anuală datorată de către locatar.
Prin notificarea înregistrată sub nr.3601/27.02.2009 și comunicată reclamantei prin intermediul executorului judecătoresc, pârâta - D aduce la cunoștința reclamantei rezilierea de plin drept a contractului de închiriere nr.791/20.03.2007, ca urmare a neexecutării obligațiilor ce-i reveneau în calitate de locatar, enumerate cu titlu exemplificativ în cuprinsul notificării.
Potrivit art.14 din Legea nr. 554/2004: În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Prima instanță a apreciat că suspendarea actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor sale, cu caracter excepțional, care se justifică numai dacă actul administrativ ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Pentru a se dispune de către instanța de judecată suspendarea actului administrative, trebuie a fi dovedită de către reclamant îndeplinirea cumulativă a trei condiții: cazul bine justificat, iminența producerii unei pagube, precum și sesizarea organului emitent cu recursul grațios.
Instanța de judecată a constatat că în cauză s-a făcut dovada exercitării recursului grațios, prin cererea formulată de către reclamantă și înregistrată la.- D Sucursala C cu nr. 5319/24.03.2009; de asemenea, în cauză se face dovada existențeiunui caz bine justificat. Astfel, fără a analiza legalitatea notificării de reziliere a contractului de închiriere, instanța de judecată a apreciat că împrejurările concrete de fapt și de drept în care această notificare a fost emisă creează o îndoială serioasă în privința legalității, având în vedere următoarele: împrejurarea că pârâta în calitate de locator și-a manifestat unilateral voința de reziliere a contractului de închiriere după aproape doi ani de la încheierea actului, timp în care a primit prestațiile reclamantei, în calitate de locatar; deși contractul de închiriere a fost modificat printr-un act adițional în anul 2008, nu s-au modificat obligațiile asumate de către locatar prin contractul inițial și nu s-au prevăzut sancțiuni suplimentare, ceea ce nu poate să denote decât satisfacția locatorului față de modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către reclamantă; notificarea de reziliere enumeră exemplificativ obligațiile asumate de către reclamantă prin contract și nu obligațiile concrete considerate de către pârâtă a fi neexecutate.
În ceea ce privește însă prejudiciul material viitor și previzibil, instanța de judecată a apreciat că în cauză nu se face dovada unei asemenea pagube.
Reclamanta arată că paguba iminentă constă în imposibilitatea amortizării totale a valorii investițiilor realizate precum și în pierderea profitului pe care l-ar fi realizat din exploatarea pentru încă opt ani a sectorului de plajă ce făcea obiectul contractului de închiriere.
În ceea ce privește imposibilitatea amortizării investițiilor, potrivit art.24 și urm. din Codul fiscal amortizarea fiscală reprezintă operațiunea contabilă de recuperare a cheltuielilor aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile, prin aplicarea unei anumite cote de amortizare la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil, cotă determinată de o anumită durată normală de utilizare a mijlocului fix.
Față de această definiție a amortizării, s-a constatat că amortizarea investițiilor nu este în nici un fel determinată sau influențată de menținerea sau încetarea contractului de închiriere dintre părți, investițiile fiind în continuare amortizabile în condițiile prevăzute de Codul fiscal și alte legi speciale, în funcție de specificul concret al fiecărei cheltuieli.
În ceea ce privește pierderea profitului pe care l-ar fi realizat din exploatarea pentru încă opt ani a sectorului de plajă, instanța de judecată a constatat că pierderea dreptului de exploatare a sectorului de plajă și implicit a eventualului profit comercial realizat din această activitate, constituie efectul firesc și direct al rezilierii contractului de închiriere.
producerii unei pagube trebuie să fie însă consecința executării unui act administrativ și nu însăși executarea acelui act. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea într-o împrejurare născută din pierderea dreptului de exploatare a plajei și a profitului realizat din această activitate, cum ar fi, de exemplu, declanșarea împotriva reclamantei a procedurii falimentului. În caz contrar s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor de executare a unui act administrativ, și cu atât mai mult a unui contract administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Mai mult, prejudiciul material invocat de către reclamantă nu este unul care să fie greu sau imposibil de reparat în ipoteza în care manifestarea unilaterală de reziliere ar fi ulterior anulată prin hotărâre judecătorească, acesta putând fi reparat printr-o acțiune în pretenții îndreptată împotriva pârâtei care nu comportă eforturi procesuale semnificative.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamantă.
Prin motivele de recurs se arată că în speță s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din legea contenciosului administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Măsura rezilierii contractului cauzează prejudicii materiale directe generate de neamortizarea integrală a investițiilor și de lipsa profitului prognozat pentru următorii ani până la finalizarea contractului. Totodată, prin nepredarea sectorului de plajă, societatea se află în imposibilitatea de a organiza serviciul de plajă. Recurenta mai arată că există și riscul ca intimata să încheie contracte de închiriere cu alte persoane pentru aceste sectoare de plajă, desființarea acestora implicând o procedură anevoioasă, îndelungată și costisitoare.
Intimata nu depune întâmpinare.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004:" În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart.7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) definește paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" și cazurile bine justificate - "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
În speță, conținutul actului a cărui executare se solicită a fi suspendată nu este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității sale. Astfel, respectarea sau nu a obligațiilor asumate prin intermediul contractului de închiriere nr. 791/20.03.2007 nu se poate stabili decât în urma administrării de probe.
Totodată, recurenta nu face nici dovada pagubei iminente. Încheierea de către intimată a unor contracte de închiriere cu alte societăți este doar o posibilitate, astfel încât prejudicial nu este unul previzibil.
investițiilor este în strânsă legătură cu profitul prognozat pe următorii ani. Așa cum a arătat și instanța de fond, legea contenciosului administrativ asigură posibilitatea de recuperare a prejudiciilor materiale și morale determinate de un act administrativ nelegal.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod civ. au fost acordate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - TRANS SRL, cu sediul în M, str.- -, -.B,.21, județul C, împotriva sentinței civile nr.505 din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 2380 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
2 ex./18.06.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu, Revi Moga
