Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 237/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.237
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în G,-, județul G, în nume propriu și în numeleDIRECȚIEI JUDEȚENE PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B,cu sediul în B, DN 2, km 2.-2. stânga, județul B, precum și în numele și pentru persoana juridicăAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR,cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr.1480 din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ în contradictoriu cu reclamanta- GRUP SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Poșta, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, recurenta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă în temeiul prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, prin intermediul serviciului registratură al instanței, intimata-reclamantă - Grup SA a depus la dosarul cauzei o cerere, purtând viza nr.2015/09.02.2010, prin care solicită amânarea judecării cauzei motivată de imposibilitatea prezentării în instanță și a apărării intereselor sale de către consilierul juridic al societății, aceasta fiind în concediu de odihnă în perioada 11.02.2010 - 12.02.2010, astfel cum rezultă din cererea de concediu anexată, întâmpinare purtând viza nr.2014/09.02.2010, însoțită de înscrisuri în xerocopie, respectiv: sentința nr.75/20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, sentința nr.427/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în același dosar, precum și completare la întâmpinare, purtând viza nr.2117/10.02.2010, prin care invocă excepția tardivității formulării recursului împotriva sentinței recurate, după care:
Curtea respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de intimata-reclamantă - Grup SA, apreciind că aceasta este neîntemeiată față de motivele invocate și, față de împrejurarea că prezenta cauză se judecă de urgență potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004, rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității formulării recursului invocată de intimata-reclamantă.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr.4859/2009, reclamanta - GRUP SA a solicitat în contradictoriu cu Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B suspendarea executării deciziei nr.14/26.10.2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ.
În motivarea acțiunii s-a învederat că prin decizia a cărei suspendare se solicită s-a dispus suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal nr.RO- și nr.RO- deținute de reclamantă până la plata accizelor restante, menținându-se ca temei adresa nr.3431/8.10.2009 emisă de DGFP B și înregistrată la B sub nr.8269/8.10.2009.
A susținut reclamanta că decizia emisă nu determină în mod clar cărei perioade îi este aferentă suma menționată și cum a fost constituită, limitându-se să menționeze doar că suma respectivă reprezintă accize încasate anterior și ulterior procedurii insolvenței. Totodată această decizie include sume reprezentând accize pentru care Bam ai emis decizii de suspendare a autorizațiilor de antrepozit fiscal, respectiv decizia nr.1/26.01.2009, nr.2/5.02.2009 și nr.7/13.03.2009, toate contestate și a căror suspendare a fost dispusă de instanțele de judecată.
În concluzie, reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
Pârâta, deși citată pentru termenul de judecată din 10.11.2009 nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține apărarea.
Prin sentința nr.1480 din data de 10 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării deciziei nr.14/26.10.2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art.15 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată prin cererea adresată instanței pentru anularea actului, condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe prevăzute de art.14 din aceeași lege, respectiv existenței unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Tribunalul a reținut că din actele cauzei rezultă o vădită îndoială asupra prezumției de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere.
Astfel, tribunalul a reținut că societatea reclamantă se află în procedura insolvenței deschisă prin sentința comercială nr.427/1.04.2009 - fila 10, iar la 31.12.2009 are loc adunarea creditorilor având ca ordine de zi confirmarea planului de reorganizare. Prin măsura dispusă pârâta a prejudiciat masa credală, încălcând totodată dispozițiile art.41 alin.1 din Legea nr.85/2006, iar executarea obligațiilor bugetare al căror cuantum este contestat este de natură a produce o pagubă semnificativă prin imposibilitatea desfășurării activității sale și implicit a planului de reorganizare.
De altfel posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr.554/2004, nr.R/89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat a solicita suspendarea executării unui act administrativ.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării deciziei nr.14/26.10.2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, în nume propriu și în numele Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale B și în numele și pentru persoana juridică Autoritatea Națională a Vămilor.
Pe cale de excepție, recurenta a invocat nerespectarea de către instanța de fond a dreptului de apărare al autorității vamale.
Astfel, pentru respectarea principiului contradictorialității, instanța de fond era obligată să țină seama nu numai de motivele invocate în acțiune de către reclamantă ci și de apărările pârâtei. Pentru a da posibilitatea pârâtei să-și formuleze și să comunice apărările prin întâmpinare, obligatorie potrivit art.1141Cod procedură civilă, judecătorul trebuia să dispună înaintarea citației și a copiei după acțiune pârâtei, astfel încât aceasta să dispună de timpul fizic necesar îndeplinirii obligației de transmitere a întâmpinării.
Având în vedere faptul că citarea sa pentru termenul din 10.11.2009 precum și comunicarea copiei acțiunii formulată de - Grup SA la sediul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale B au fost realizate în data de 09.11.2009, apreciază că procedura de citare a fost încălcată, autoritatea vamală fiind privată de posibilitatea de a-și formula apărările în mod corect și complet, în raport de susținerile reclamantei.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 solicitarea suspendării executării unui act administrativ se poate face numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Potrivit art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, expresia cazuri bine justificate se interpretează în sensul: împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Fără a da posibilitatea pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G de a-și expune punctul de vedere cu privire la așa zisele motive de nelegalitate a actului administrativ fiscal reprezentat de decizia nr.14/26.10.2009, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B, instanța a apreciat ca fiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat.
Susține recurenta că atât controlul cât și gestiunea și administrarea sumelor achitate de către antrepozitar cu titlu de acciză, sau a garanțiilor constituite de către antrepozitar pentru acoperirea riscului neplății accizelor aferente produselor accizabile produse și/sau depozitate, se realizează de către organul fiscal teritorial la care este înregistrat antrepozitarul ca și plătitor de taxe și impozite respectiv, la direcția generală a finanțelor publice județeană, în speță
Direcțiile județene pentru accize și operațiuni vamale, în speță B, sunt organe fiscale teritoriale ce au atribuții doar în ceea ce privește supravegherea, autorizarea persoanelor fizice sau juridice în domeniul produselor supuse accizelor, efectuarea inspecției fiscale în domeniul produselor accizabile fără a avea competența în controlul, gestiunea și administrarea sumelor datorate cu titlu de acciză sau a garanțiilor constituite pentru acoperirea riscului neplății accizelor.
Pentru eliminarea confuziilor ce se pot crea în interpretarea textelor de lege, recurenta precizează faptul că potrivit art.21alin.3 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG44/2004, aferente textului art.163 din Codul fiscal, atât direcțiile județene pentru accize și operațiuni vamale cât și direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt organe fiscale teritoriale dar, cu atribuții diferite, direcțiile generale ale finanțelor publice județene fiind structurile teritoriale ce au în sarcină încasarea sumelor, inclusiv prin executarea garanțiilor, și gestionarea și administrarea garanțiilor constituite potrivit legii.
Astfel, susține recurenta, pe baza constatărilor organului fiscal teritorial cu competență în încasarea, gestionarea și administrarea accizelor declarate de către antrepozitar și în baza informațiilor furnizate de către acest organism fiscal teritorial, în cazul de față prin adresa nr.3431/08.10.2009 emisă de către B, organul fiscal teritorial competent în autorizarea persoanelor fizice sau juridice în domeniul produselor supuse accizelor, în speță B, a procedat conform pct.121alin.4 din Normele de aplicare a Codului fiscal, la emiterea deciziei de suspendare nr.14/26.10.2009, a celor 2 autorizații de antrepozit fiscal nr.RO - și nr.RO - deținute de - Grup SA.
Concluzionând, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței nr.1480/10.11.2009 și pe fondul cauzei respingerea cererii de suspendare formulată de - Grup SA.
În temeiul dispozițiilor art.308 alin.2 Cod procedură civilă, intimata-reclamantă - Grup SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Referitor la excepția invocată de G precizează că aceasta nu este fondată, susținând că nulitatea prevăzută de art.89 Cod procedură civilă pentru neînmânarea citației cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată este o nulitate relativă și poate fi declarată doar după invocarea ei de către cel care are interes. Potrivit art.108 alin.3 Cod procedură civilă, neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii pe fond. În speță, prima zi de înfățișare la care pârâta B era obligată să invoce nulitatea relativă referitoare la necomunicarea actului de procedură în termenul prevăzut de art.85 Cod procedură civilă era termenul de 10 noiembrie 2009, când pârâta, deși avea cunoștință de termen, nu a fost prezentă la dezbateri și nici nu a solicitat instanței acordarea unui termen pentru a-și formula apărarea.
Apreciază că instanța de fond a procedat corect trecând la soluționarea în fond a cauzei, nulitatea relativă invocată de pârât în recurs fiind acoperită prin faptul neinvocării ei în termenul și la data prevăzute în lege.
Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă susține că sentința pronunțată de Tribunalul Buzău este legală și temeinică, judecătorul fondului a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ.
Astfel, în ceea ce privește cazul temeinic justificat, precizează că decizia nr.14/26.09.2009 emisă de B prin care aceasta a dispus suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal deținute de intimata-reclamantă, se referă la sume ce nu au fost corect determinate și include sume reprezentând accize pentru care Bam ai emis decizii de suspendare a autorizațiilor de antrepozit fiscal. Nici unul dintre debitele menționate în deciziile emise de B nu a fost corect determinat, neținându-se cont nici de plățile făcute și nici de executarea garanțiilor constituite de societate în vederea funcționării ca antrepozitar fiscal. Mai mult decât atât, susține intimata-reclamantă, niciodată nu a fost precizat dacă sumele datorate erau scadente sau nu.
Toate deciziile emise de B au fost anulate de către instanțele de judecată, pentru 3 din cele 4 decizii emise, existând decizii irevocabile.
Susține că în raport de dispozițiile art.14 alin.7 din Legea contenciosului administrativ, emiterea deciziei nr.14 s-a făcut cu nerespectarea acestor dispoziții, în opinia sa fiind aplicabile și dispozițiile art.5 și 14 din același act normativ, care prevăd că un act administrativ care are același conținut cu un act administrativ suspendat de instanță, este suspendat de drept.
Precizează intimata-reclamantă și faptul că a demonstrat că în absența suspendării acestei decizii, societatea este expusă unui prejudiciu iminent, decurgând în primul rând din imposibilitatea continuării procesului de producție cu deteriorarea materiilor prime aflate pe fluxul tehnologic, neplata altor taxe datorate, trimiterea în șomaj a angajaților și în egală măsură, prin aplicarea unei astfel de măsuri, planul de reorganizare al activității societății, care între timp a fost confirmat de judecătorul sindic, devenea inoperabil.
La data de 10 februarie 2010, intimata-reclamantă - Grup SA a depus la dosarul cauzei completare la întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului împotriva sentinței nr.1480/10.11.2009 a Tribunalului Buzău, deoarece recursul a fost depus peste termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii prevăzut de art.14 alin.4 din Legea contenciosului administrativ, solicitând admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Curtea, față de excepția de tardivitate a declarării recursului, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.4 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept și poate fi atacată cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că sentința nr.1480 din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzăua fost comunicată recurentei-pârâte Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B la data de 31 decembrie 2009, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare aflată la fila 48 dosar primă instanță, iar recursul a fost depus la oficiul poștal la data de 14 ianuarie 2010, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul aflat la fila 8 dosar recurs, deci peste termenul prevăzut de lege, care expirase la data de 7 ianuarie 2010.
Conform dispozițiilor art.103 alin.1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința ei, Curtea va admite excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă - Grup SA și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în G,-, județul G, în nume propriu și în numeleDIRECȚIEI JUDEȚENE PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B,cu sediul în B, DN 2, km 2.-2. stânga, județul B, precum și în numele și pentru persoana juridicăAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR,cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr.1480 din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ în contradictoriu cu reclamanta- GRUP SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Poșta, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.CC
6 ex/09.03.2010
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
