Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 241/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 241/
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.465/22.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimată av. conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei arată că recursul este nefondat. Apreciază că recursul este nefondat, și că au fost îndeplinite cele două condiții cumulative impuse de disp.art.14 din Legea nr.554/2004, condiția cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente.
Mai arată că chiar dacă formulează contestație împotriva celor două acte administrative ce sub nelegale, reclamanta tot nu își poate exercita dreptul de a efectua alte operațiuni de vămuire.
Or, - - F este o societate a cărei activitate se derulează în baza importurilor de marfă care apoi este comercializată.
Mai exact, reclamanta vinde doar bunuri ce sunt produse în alte țări, pe care le importă, pentru unele din aceste bunuri fiind chiar unica importatoare în România. Ori prin interzicerea dreptului de a mai realiza operațiuni de vămuire se creează un mare prejudiciu, practic s-ar opri activitatea societății, ajungând la imposibilitatea de a mai achita datoriile către furnizori, stat și salariați.
Prin urmare solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Prin sentința civilă nr.465/22.12.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea formulată în temeiul art. 14 din Legea 554/2004, de reclamanta - -, cu sediul în F, Calea DN 2, jud. V, prin reprezentant legal pentru suspendarea executării Procesului verbal de control nr.5368/18.11.2009 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.5377/20.11.2009 emise de pârâta DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE G, cu sediul în G,-, jud. G și în temeiul disp. art. 14 din Legea nr.554/2004 s-a dispus suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare nr.5377/20.11.2009 emisă de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei acestui act administrativ fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanta - - F, prin reprezentant legal solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G să se suspende executarea silită procesului verbal de control nr.5368/18.11.2009 și a Deciziei de regularizare emisă în baza acestuia.
Articolul 14 din Legea nr.554/2004 reglementează un caz de suspendare la cerere a efectelor unui act administrativ, pe parcursul etapei procedurii prealabile administrative.
Această suspendare constituie o măsură de excepție de la principiul legalității actelor administrative, principiu care presupune în egală măsură ca autoritățile administrative să nu încalce legea, iar deciziile lor să se întemeieze numai pe lege.
Dispozițiile legale mai sus indicate impun realizarea cumulativă trei condiții:
- actul administrativ cărui executare se solicită fi suspendată să fie un act administrativ unilateral;
- să existe un caz bine justificat;
- necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Cu privire la prima condiție, cea a actului administrativ unilateral, arată că procesul verbal de control și Decizia nr.5377/20.11.2009 constituie ambele acte administrative unilaterale individuale, ele emanând de la o autoritate administrativă, respectiv G, dar în concret numai prin Decizia de regularizare se dă naștere unui raport juridic - impunerea unor obligații fiscale și stabilirea unor interdicții privind operațiunile de import, motiv pentru care Tribunalul apreciază că în concret numai acest act administrativ poate forma obiectul cererii de suspendare de față.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat Tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a dovedit că în cauză criticat ambele acte administrative direct la emitentul lor, pentru motive privind lipsa de legalitate și temeinicie a acestora ( filele 13-16 din dosar).
În aparență, împrejurarea invocată de reclamantă că în concret inspectorii vamali nu s-au preocupat de stabilirea clasificării corecte a mărfurilor importate la data de 08.04.2005, preluând doar clasificarea stabilită în Turcia cu ocazia exportului, cu consecințe fiscale deosebite în ceea ce privește pe reclamantă, poate constitui un motiv suficient care să nască îndoiala în ceea ce privește legalitatea și temeinicia deciziei de regularizare.
În ceea ce privește paguba iminentă Tribunalul reține următoarele:
Decizia de regularizare creează în privința reclamantei două obligații: pe de-o parte obligația directă impunerii spre plată unor sume de bani stabilite ca diferență la obligațiile vamale, cu majorări și penalități; pe de altă parte interdicția de efectua alte importuri până la achitarea integrală a acestor diferențe bănești.
Executarea acestei decizii ar pune pe de-o parte reclamanta într-o situație financiară delicată față de alți parteneri de afaceri, prejudiciu rezultând direct din executarea silită a actului administrativ fiscal.
Pe de altă parte, chiar în condițiile în care reclamanta exercită un drept garantat oricărei persoane prin art.21 din Constituție și respectiv art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv accesul liber la justiție, prin modalitatea de redactare Deciziei și anume prin impunerea unei interdicții de efectuare a altor importuri până la achitarea sumei stabilită cu titlu de regularizare produce consecințe mult mai grave asupra activității reclamantei, astfel încât s-ar putea considera că afectează chiar dreptul fundamental al acesteia la judecarea cauzei sale în mod echitabil în fața unei instanțe de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G cu următoarea motivare:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, solicitarea suspendării executării unui act administrativ se poate face numai, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,
Astfel, fără a da posibilitatea pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor prin G, de a-și expune punctul de vedere cu privire la așa zisele motive de nelegalitate a actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de regularizare nr.32885/20.11.2009, instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat.
În fapt intimata reclamantă a susținut faptul că echipa de control a G au stabilit încadrarea tarifară a bunurilor importate de către - - doar pe baza declarațiilor vamale.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Într-adevăr, așa cum susține recurenta, Curtea Constituțională a decis că suspendarea actelor administrative reprezintă o situație de excepție.
Potrivit disp.art.2 al.1 lit.ș din 554/2004, paguba iminentă, trebuie să fie evidentă și să vizeze perturbarea vizibilă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public,
Ori în acest sens s-au făcut afirmații fără acoperire.
Cazul bine justificat nu poate fi reținut pentru că nu există prezumții în acest sens și nici alte dovezi.
Organele de control ale recurentei, au constatat o altă încadrare tarifară la importurile de mărfuri efectuate de societatea reclamanta, iar până la soluționarea pe fond a cererii de anulare, Curtea constată că nu sunt aspecte relevante pentru reținerea cazului bine justificat.
În concluzie, având în vedere cele mai sus expuse și pe temeiul disp.art.312 pr. civ., urmează a admite recursul G să modifice sentința recurată, în sensul respingerii cererii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.465/22.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.465/2009 a Tribunalului Vrancea în sensul că respinge cererea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./12.04.2010
Tehnored./16.04.2010/2ex.
Fond -
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
