Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2427/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2427
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă - & -- CENTRUL DE, împotrivaÎNCHEIERIIdin data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 18612/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O-SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ-DIRECȚIA ECONOMICĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea invocă, din oficiu, excepția de netimbrare a cererii de recurs formulată de către - --Centrul de și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr. 2417/23.06.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta - & - în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului O - Serviciul de Inspecție.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr.18612/3/, reclamanta &, în contradictoriu cu Pârâta Primăria Municipiului O - Serviciul De Inspecție Fiscală, a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr.35181/31.03.2009.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, având in vedere ca există îndoieli serioase privind legalitatea deciziei de impunere, susținând că în mod nelegal s-a apreciat că intră sub incidenta art. 256 alin. 3. fiscal contractul de asociere în participațiune nr. 14519/02.07.2004 și că este obligația reclamantei să plătească impozit pe teren.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității emitente, reclamantul poate cere instanței de contencios administrativ să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta nu a depus la dosar nici un fel de dovada privind sesizarea autorității emitente, potrivit art.7 din legea nr.-, cu privire la revocarea actului a cărui suspendare o solicita, precum și nici un fel de probe din care să rezulte iminența producerii unor pagube, întemeindu-și urgența pe un prejudiciu, eventual executarea silită pentru debitele indicate de organele fiscale, dar nu a susținut cu dovezi că executarea efectivă a debitelor urmează a se produce în perioada imediat următoare, astfel că tribunalul a considerat că nu este necesară măsura suspendării actului administrativ, nefiind în prezența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente determinată de actul atacat, cererea dedusă judecății fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - & -, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
Este eronată concluzia primei instanțe că nu s-a făcut dovada sesizării autorității emitente pentru revocarea actului administrativ, arătând că a depus contestație împotriva dispoziției și aceasta a fost înregistrată la Primăria Municipiului O sub nr.48247/2009.
Este greșită interpretarea pe care prima instanță o dă condiției existenței prejudiciului iminent - condiție de acordare a suspendării, întrucât, în realitate, legea nu solicită o certitudine a prejudiciului, în cazul suspendării executării, fiind prin ipoteză un prejudiciu eventual. În măsura în care prejudiciul ar fi cert, măsura suspendării nici nu și-ar mai găsi utilitatea, în principiu, Ia acel moment fiind lipsită de obiect. A apreciat că existența unui titlu executoriu susceptibil de a fi pus în executare în regimul special al executării creanțelor bugetare prezintă toate caracteristicile iminentei pericolului de producere a pagubei.
Prin punerea în executare a deciziei de impunere menționate există riscul unei pagube iminente și ireversibile și producerea unui prejudiciu societății.
Conform pct.4, alin. 2 din Decizia de impunere nr.35181/31.03.2009, aceasta este titlu de creanță și devine executorie în condițiile legii.
De asemenea, conform art.2I5, alin 1, din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, republicată, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
In aceste condiții, organul de executare are posibilitatea să treacă în orice moment Ia executarea titlului executoriu, respectiv a deciziei de impunere. Astfel, prin instituirea popririi asupra conturilor deținute de, societății i-ar fi blocate lichidități importante, de care societatea are nevoie pentru derularea activității.
În cauza exista un caz bine justificat în sensul unor îndoieli serioase cu privire Ia legalitatea actului administrativ, deoarece raportul de inspecție fiscală din 26.03.2009 nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege:
1. Cu privire la condițiile de formă - inspecția fiscală nu a respectat prevederile procedurale legale, desfășurându-se cu nerespectarea dispozițiilor art.98 alin.1, precum și cu nerespectarea art.102 alin.1, din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, republicată.
2. Cu privire la condițiile de fond - decizia de impunere califică contractul dintre și Consiliul Local O ca fiind un contract prin care societatea deține cu titlu de folosința o suprafață de teren de 84.806 mp aparținând Consiliului Local
Interpretarea dată de organele de control raporturilor fiscale este vădit abuzivă deoarece așa cum rezulta din acest contract:
a) Contractul de asociere în participațiune nr. 14519/02.07.2004 nu intră sub incidența art. 256 alin. 3. Cod Fiscal;
b) Contractul dintre Consiliul Local și este un Contract de Asociere în participațiune și nu unul din contractele indicate la art. 256 alin. 3 al Codului Fiscal.
c) natura juridică a contractului încheiat este determinată de prevederile art.38 lit. x din Legea 215/2001 (varianta aplicabilă în anul 2004), fiind vorba despre o asociere și nu despre constituirea unui drept de folosință.
d) Nu rezultă din prevederile Contractului de asociere în participațiune obligația de a plăti impozit pe teren. Dreptul de folosință al este clar prevăzut ca gratuit și nu se prevede suportarea impozitului pe teren aferent terenului ansamblului Europa. În măsură în care ar fi obligat să achite Consiliului Local un impozit asupra terenului, dreptul de folosință nu ar mai fi gratuit.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, art.215 din nr.OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, republicată, art.14 din Legea Contenciosului Administrativ nr.554/2004, modificată.
Intimata-pârâtă Primăria Municipiului O - Serviciul de Inspecție a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
La termenul de judecată din 23.11.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare a prezentului recurs.
Asupra excepției de netimbrare, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepția netimbrării contestației în anulare, excepție de procedură, absolută, dilatorie inițial, dar peremptorie în final.
Conform rezoluției de primire a recursului, a fost stabilită în sarcina recurentei, obligația achitării taxei de timbru în cuantum de 2 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentei (fila 12 dosar) cuprinde mențiunea obligației achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit.
Art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 modificată și republicată stabilește că: "(1) judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Cum recurenta nu a achitat taxa de timbru, respectiv timbrul judiciar, neformulându-se nici vreo cerere de ajutor public judiciar în sensul scutirii, reducerii sau eșalonării achitării taxei judiciare de timbru stabilită, conform OUG 51/2008, Curtea, constatând că prezentul recurs este netimbrat, urmează să anuleze recursul în consecință, în temeiul prevederilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta-reclamantă - & - împotriva sentinței civile nr.2417/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - SERVICIUL DE INSPECȚIE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red.
Tehnodact. /2 ex./22.02.2010
- Secția a IX-a -
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
