Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.243/CA
Ședința publică de la 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
Judecător - G -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenta - SRL I, cu sediu în I, șoseaua, nr.120, județul I, în contradictoriu cu intimatele: DGFP I, DGFP I - Structura de Administrare Fiscală I -Activitatea de control fiscal, având ca obiect anulare act administrativ și suspendare executare act administrativ, recurs împotriva sentinței nr.2268/Ca din 02.10.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, răspund avocat, pentru recurenta C""L I,lipsă fiind reprezentantul intimatei P
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri reprezentantului recurentei.
Avocat solicită admiterea recursului și desființarea hotărârii atacate, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 Cod procedură civilă, apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a legii, că sentința nu a fost motivată și că măsura luată de pârâtă contravine dispozițiilor art.103 Cod procedură fiscală, neexistând date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali sau erori de calcul, care să justifice reverificarea, în condițiile în care, printr-o hotărâre judecătorească trecută în puterea lucrului judecat a fost admisă contestația la executare împotriva actelor de executare emise de pârâtă.
Constatând dezbaterile încheiate, după deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2268/CA din 02 octombrie 2007, Tribunalul Iașia respins cererea formulată de reclamanta "" I în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Structura de administrare fiscală - Activitatea de Control Fiscal I, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 91 din 21.06.2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, au fost desființate capitolele din procesul-verbal încheiat la 05.01.2004, cu privire la impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată, ca urmare a contestației formulate de "" I, pentru suma de 62.139 lei, stabilindu-se ca, în termen de 30 de zile, de la data comunicării deciziei, o altă echipă de inspecția fiscală decât cea care a încheiat actul contestat, să efectueze verificarea, care să vizeze aceeași perioadă și același obiect pentru care s-a emis actul anterior, inclusiv pentru calculul accesoriilor aferente, măsură considerată a fi impusă de dispozițiile pct. 12.7 din Instrucțiunile pentru aplicarea Titlului IX din nr.OG 92/2003, aprobate prin Ordinul nr. 519/2005 al, și că, prin aceeași decizie, contestatoarea a fost exonerată de plata obligațiilor fiscale pentru care s-au emis titlurile executorii nr. 5997 și nr. 5998/26.05.2006, anulate prin sentința nr. 8599/12.078.2006 a Judecătoriei Iași.
Prima instanță a apreciat de asemenea că măsura contestată este reglementată de pct. 12.7 din Instrucțiunile pentru aplicarea Titlului IX din nr.OG 92/2003 și că însăși reclamanta a susținut ca fiind necesară remedierea unor deficiențe, în ceea ce privește contribuțiile sale fiscale, noul control impunându-se nu doar pentru descoperirea unor nereguli, ce ar determina imputarea unor sume de bani în sarcina contribuabilului, dar și ca o eventuală posibilitate de regularizare a acestor obligații, în condițiile în care termenul pentru efectuarea unei noi verificări nu este depășit.
Reținând că actul administrativ a fost emis în vederea aplicării legii și că obiectul său vizează nu numai drepturile și interesele legitime ale contribuabilului, dar și un interes general public de asigurare a respectării legii în materie fiscală, prima instanță a apreciat că posibilele presiuni asupra activității reclamantei evocate de aceasta, decurgând din efectuarea controlului, nu justifică cererea de anulare.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta "" I, care consideră hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală, pe motiv că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină,că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ignorându-se dispozițiile art. 103 pct. 2 și 3 din Codul d e procedură fiscală, care strâng dreptul organului de control de a dispune reverificarea, avizul de inspecție nr. 28/02.02.2007 fiind apreciat ca "un abuz", în condițiile în care contestația la executare a fost admisă prin sentința nr. 8599/12.07.2006, care a rămas irevocabilă și se bucură de autoritatea de lucru judecat, iar prin rezoluția din 22.06.2004 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva administratorului societății, neconstatându-se operațiuni nereale, efectuate în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice I, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, apreciind că soluția dată în contestația la executare nu are nici o relevanță în cauza de față,întrucât erau vizate strict formele de executare emise și că măsura luată a fost justificată de imposibilitatea de a exercita controlul fiscal, ea fiind permisă de Normele de aplicare a Codului d e procedură fiscală.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantului este nefondată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă obligă instanța să-și motiveze hotărârea, dar această obligație nu semnifică posibilitatea de a cere judecătorului să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, și mai mult, să-și expună considerentele prin raportare la fiecare text de lege indicat de parte, acest punct de vedere fiind împărtășit și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Hotărârea din 09 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torija contra Spaniei); caracterul sintetic al considerentelor judecătorului fondului neputând justifica în cauza de față, casarea hotărârii pronunțate.
Este de asemenea necontestat faptul că împotriva procesului-verbal încheiat la 05.01.2004 reclamanta-recurentă a depus o contestație și că,urmare acestei contestații, organul de control administrativ a actelor inspectorilor fiscali, prin decizia nr. 91 din 21.06.2006, a dispus desființarea actului administrativ atacat, în partea referitoare la impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată, în mod justificat reținând prima instanță că noua verificare nu poate fi considerată,de plano, defavorabilă contribuabilului.
Soluția adoptată de pârâta-intimată prin decizia nr. 91 din 21 iunie 2006 nu numai că-și are suport în dispozițiile art. 186 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală (în forma în vigoare la data emiterii deciziei) și Normele de aplicare a nr.OG 92/2003, dar ea se regăsește și se justifică în activitatea oricărui organ cu activitate jurisdicțională, atunci când se constată că, datorită defectuozității actului primar, controlului administrativ, sau cel jurisdicțional, după caz, este imposibil a fi efectuat.
Ori, din considerentele deciziei nr. 91 din 21.06.2006, rezultă fără echivoc că dispoziția de a se efectua verificarea, de către o altă echipă de inspecție, fără a se aduce nici o modificare perioadei și obiectivelor verificării, este urmarea faptului că: "constatările organului de control stabilite în procesul-verbal, precum și în anexele acestuia,nu au fost prezentate în mod concret, clar și precis, diferențele de impozite, taxe și accesoriile aferente acestora neputând fi identificate".
Dacă structura de control a actelor inspectorilor fiscali a fost în imposibilitate de a stabili situația reală a obligațiilor și implicit existența sau inexistența acestora, cu atât mai mult instanța nu se poate pronunța asupra legalității unui act administrativ desființat în procedura administrativă, singura soluție legală ce se impunea, în acest caz, fiind cea consacrată de art. 186 alin. 3 Cod procedură fiscală, respectiv încheierea unui nou act administrativ fiscal, în limita deciziei de soluționare.
Curtea constată că nu există nici o contrarietate între dispozițiile art. 186 alin. 3 și prevederile art. 103 pct. 2 și 3 Cod procedură fiscală, atâta timp cât, prin desființarea, parțială, a procesului-verbal încheiat la 05.01.2004, activitatea de control nu și-a găsit finalitatea și opozabilitatea, în relația cu contribuabilul, iar pe de altă parte pentru că nu ne aflăm în situația unei reverificări, pe baza unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali al data efectuării verificărilor, și nici a existenței unor erori de calcul, ci pur și simplu a unui document care, datorită modului defectuos în care a fost întocmit, este imposibil de valorificat, neexistând certitudine în ceea ce privește realitatea și întinderea obligațiilor reținute în cuprinsul său.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat, pe care recurenta o opune organului fiscal, ea este lipsită de orice temei, atât pentru faptul că însuși organul de control administrativ a desființat procesul-verbal ce a stat la baza emiterii titlurilor executorii din 26 mai 2006, iar pe de altă parte că soluția dată în contestația la executare nu are nici o semnificație,ori urmări, în acțiunea în anulare promovată în procedura consacrată de art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, republicat, neexistând identitate de obiect și cauză, astfel cum art. 1201 cod civil impune.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că este și în interesul reclamantului-recurent să se stabilească, cu certitudine și într-o formă regulamentară, dacă are sau nu vreo obligație suplimentară față de bugetul de stat, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul promovat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta "" I împotriva sentinței civile nr. 2268/CA din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
15.05.2008
2 ex.-
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Obreja Manolache Iustinian
