Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 2485/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2485
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTRUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns la prima strigare, reclamanta, prin avocat și pârâții Guvernul României, prin consilier juridic și Ministerul Culturii, Cultelor și Național, prin consilier juridic. La a doua strigare a cauzei au răspuns reclamanta, prin avocat și pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, prin consilier juridic, lipsind pârâtul Guvernul României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul "registratură", pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare.
Se comunică câte un exemplar al întâmpinării formulată de pârâtul Guvernul României reclamantei, prin avocat și reprezentantului pârâtului Ministerul Culturii, Cultelor și Național.
Pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, prin consilier juridic, depune întâmpinare și înscrisuri, comunicând câte un exemplar reclamantei, prin avocat și reprezentantului pârâtului Guvernul României. Solicită termen pentru a lua la cunoștință de întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României.
Reclamanta, prin avocat, se opune amânării cauzei invocând dispozițiile art. 48 Cod procedură civilă potrivit cărora apărările nu pot profita celorlalte părți și dispozițiile art. 14 din legea nr. 554/2004 care impun soluționarea cu celeritate a cauzei.
Pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, prin consilier juridic, consideră că pentru respectarea dreptului la apărare se impune acordarea unui termen.
Curtea, după deliberare, față de caracterul urgent al pricinii, respinge cererea de amânare și dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să ia la cunoștință de înscrisurile depuse la dosar.
La reluarea pricinii, la a doua strigare, reclamanta, prin avocat, depune cerere de modificarea a acțiunii introductive prin care arată că înțelege să renunțe la judecarea capătului 1 de cerere și, implicit la judecata în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Se comunică un exemplar al cererii de modificare a acțiunii introductive pârâtului Ministerul Culturii, Cultelor și Național, prin consilier juridic.
Pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, prin consilier juridic, față de modificarea acțiunii arată că își menține doar excepția inadmisibilității capătului 2 al acțiunii. Ordinul atacat este emis în baza nr.OUG37/2009. Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 se referă la suspendarea executării unui act administrativ. Acest act a fost executat începând cu 24.05.2009 când s-a desființat această funcție, nu eod ispoziție în temeiul Legii nr. 188/1999. Singura posibilitate a reclamantei este cererea de anulare a ordinului.
Reclamanta, prin avocat solicită respingerea excepției ca nefondată arătând, față de susținerea pârâtului că nu ar avea dreptul să se adreseze instanței pentru că s-a instituit o procedură ce impune doar anularea actului, că într-o atare situație i s-ar interzice dreptul la liberul acces la justiție. Susține că sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, efectele actului producându-se încă. Menționează că în funcția respectivă nu a fost numită o altă persoană. Apreciază susținerea pârâtului că cererea sa ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca fiind nefondată.
Pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, referitor la susținerea că nu fost angajată altă persoană în această funcție arată că această funcție a fost desființată, înființându-se funcția de director coordonator care are la bază un contract de management.
Reclamanta, prin avocat, susține că faptul că această funcție a fost desființată nu o împiedică să ceară suspendarea actului administrativ.
Curtea acordă cuvântul părților și pe fondul cererii de suspendare.
Reclamanta, prin avocat solicită admiterea cererii precizată și suspendarea executării Ordinului nr. 217/27.04.2009 până la soluționarea dosarului nr-. Arată că a sesizat autoritatea pârâtă cu plângere prealabilă la data 26.05.2009 cerând anularea ordinului pentru motive de nelegalitate. Consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a existenței unui caz bine justificat, prin plângerea prealabilă supunând analizei organului emitent mai multe motive de nelegalitate evidentă a actului administrativ de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestuia și a pagubei iminente. Referitor la condiția vizând paguba iminentă susține că ordinul a cărei suspendare o solicită are drept consecință disfuncționalitatea activității autorității publice, confirmată și de calendarul verificării cunoștințelor și emiterii ordinului de numire a directorului coordonator în intervalul 25-30 mai 2009. Prin emiterea acestui ordin i-a fost încălcat dreptul la muncă, la un trai decent. Depune practică judiciară. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată susținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pledoaria axându-se doar pe disfuncționalitatea activității. Referitor la paguba iminentă susține că dreptul la muncă al reclamantei nu i-a fost încălcat, reclamanta ocupând un post de consilier în aceeași instituție, iar faptul că veniturile sale s-au diminuat nu constituie o pagubă iminentă.
CURTEA,
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
La data de 29.05.2009 sub nr. 4870/2 s-a inregistrat cererea reclamantei prin care a chemat in judecata pe paratii GUVERNUL ROMANIEI si MINISTRUL CULTURII, CULTELOR SI NATIONAL pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna suspendarea executarii OUG nr. 37/2009 si a actului administrativ prin care a fost eliberata din functie, ordinul celui de-al doilea parat nr. 217/27.04.2009 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei ce formeaza obiectul dosarului rn-.
In fapt, reclamanta a aratat ca detine calitatea de functionar public din 17.11.2000 si din 1.09.2001 a fost numita in functia publica de director al Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National I, in urma unui concurs.
A invocat prevederile legii nr. 188/1999, referioare la princiul stabilitatii in ceea ce priveste exercitarea functiei publice.
Prin ordinul nr. 217/27.04.2009 emis de paratul s-a dispus eliberarea sa din functia publica de conducere de director executiv la I, ocupata in mod legal prin concurs.
A sesizat autoritatea emitenta cu o plangere impotriva actului administrativ prin care s-a procedat la eliberearea sa din functia publica de conducere.
Este indeplinita conditia privind existenta unui caz bine justificat, in privinta actului a carui revocare a solicitat-o existand o serioasa indoiala in ce priveste legalitatea acestuia.
Referitor la prevenirea unei pagube iminente s-a invocat disfunctionalitatea activitatii autoritatii publice deoarece sesiunea de verificare a cunostintelor trebuia sa se desfasoare in perioada 25-30 mai 2009 si in conditiile in care noul director coordonator nu poate fi numit curand se produce un vid decizional a unui serviciu deconcentrat al.
Prin urmare ordinul de eliberare din functie a sa ar putea genera grave disfunctionalitati in activitatea autoritatii publice.
A invocat si respingerea ca neconstitutionala a legii privind modificarea Statutului functionarilor publici din 6.05.2009, care a avut acelasi obiect ca actul normativ emis de paratul Guvernul Romaniei.
A fost contestata si OUG nr. 37/2009 si poate fi respinsa si aceasta ordonanta drept neconstitutionala.
Ordinul contestat ii incalca si dreptul la munca, protectie sociala a muncii, dreptul la un nivel de trei decent.
Incetarea raporturilor de serviciu atrage pierderea tuturor drepturilor de natura salariala aferente.
Eliberarea din functie ii afecteaza grav imaginea si prestigiul profesioanal.
A fost invocata si nr. R(89)8 din 13 septembrie a Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei si practica judiciara.
In drept, a invocat prevederile legii nr. 554/2004.
In dovedirea cererii sale reclamantul a depus copii de pe ordinul a carei suspendare o solicita si plangerea prealabila adresata paratului, ordine de numire in functie.
La 9.06.2009 Guvernul Romaniei a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pe capatul de cerere privind anularea si suspendarea ordinului nr. 217/2009, a aratat ca cererea de suspendare a dispozitiilor OUG nr. 37/2009 este inadmisibila.
Pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
La termenul din 10.06.2009 a depus intampinare si paratul prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii. Nu se poate suspenda executarea actului administrativ deoarece postul a fost desfiintat incepand cu data de 24.05.2009 si nu exista posibilitatea legala de salarizare a functionarului respectiv.
Paratul a depus inscrisuri si practica judiciara.
La 10.06.2009 reclamanta si-a modificat actunea in sensul ca a aratat ca renunta la capatul de cerere privind suspendarea executarii OUG nr. 37/2009 si la judecata in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei.
A depus si practica judiciara.
Cu privire la capatul de cerere privind suspendarea OUG nr. 37/2009 in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei se retine ca reclamanta a formulat cerere scrisa privind renuntarea la acest capat de cerere.
Se constata ca sunt indeplinite conditiile art. 246 cod procedura civila si in baza acestui text de lege urmeaza sa ia act de renuntarea reclamantei la capatul de cerere privind suspendarea OUG nr. 37/2009 in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii cereri de suspendare a ordinului nr. 217/2009 emis de se retine ca aceasta exceptie este neintemeiata.
Astfel se retine din motivarea exceptiei ca paratul a aratat ca din interpretarea art. 97 lit c si 106 din legea nr. 188/1999 si dispozitiilor legii nr. 554/2004 reiese ca doar in cazul aplicarii sanctiunilor disciplinare este posibila suspendarea actelor administrativ nu si in ceea ce priveste elibererea din functia publica, instanta putand doar sa dispuna doar anularea actului si reintegrarea in functia publica detinuta.
De asemenea a aratat ca actul adminstrativ a fost executat integral la 24.05.2009 si prin urmare nu se mai pot aplica dispozitiile art. 14 din legea nr. 554/2004.
Cu privire la dispzitiile din legea nr. 188/1999 se retine ca acestea nu se refera la suspendarea actelor administrative, astfel ca interpretarea lor nu poate duce la concluzia ca este inadmisibila cererea de suspendare a unui act administrativ prin care inceteaza o functie publica.
Faptul ca actul administrativ si-a consumat sau nu efectele este o problema de fond a cererii de suspendare si nu de admisibilitate a acesteia.
Drept, urmare va respinge ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a ordinului emis de paratul.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Pentru a putea dispune suspendarea unui act adminstrativ trebuie ca sa fie intrunite conditiile art. 14 din legea nr. 554/2004, respectiv existenta unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.
Aceste doua conditii trebuie intrunite cumulativ in cauza.
Reclamanta nu a invocat motive de nelegalitatea actului administrativ, ci numai neconstitutionalitatea actului normativ in baza caruia a fost emis actul administrativ cu caracter individual a carui suspendare se solicita.
De asemenea nu se poate retine ca principiul stabilitatii prevazut in legea nr. 188/1999, ar fi un motiv de nelegalitatea a ordinului nr. 217/2009, deoarece in caz contrar inseamna ca functionarii publici ar fi numiti pe viata si nu ar putea fi eliberati din functiile pe care le ocupa, ipoteza inacceptabila si fata de dispozitiile referitoare la incetarea functiei publice si la cele ale art. 106 din legea nr. 188/1999.
Faptul ca a fost admisa o exceptie de neconstitutionalitate privind o lege de modificare a legii nr.188/1999 nu este un motiv suficient pentru a considera ca este indeplinita conditia existentei unui caz bine justificat in speta.
In primul rand din decizia Curtii Constitutionale reiese ca aceasta a constatat că "Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici este neconstituțională, sub aspectul încălcării principiului constituțional al bicameralismuiui Parlamentului României, consacrat de art.61 din Legea fundamentală".
Prin urmare nu se poate trage in nici un caz concluzia ca si o ordonanta de urgenta ar fi neconstitutionala prin prisma retinerilor de mai sus ale Curtii Constitutionale.
Ipotetic toate actele normative pot fi declarate neconstitutionale, asta nu inseamna ca din momentul invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate actele normative cu putere de lege nu mai pot fi aplicate pe considerentul ca exista suspiciuni cu privire la neconstitutionalitatea lor.
Art. 31 al. 3 din Legea nr. 47/1992 prevede expres ca suspendarea dispozitiilor neconstitutionale exista numai in perioada de 45 de zile dupa ce a fost publicata decizia prin care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a unor dispozitii dintr-o lege sau ordonanta.
Asa fiind inainte de publicarea unei decizii prin care sa se constate neconstitutionalitatea prevederilor OUG nr. 37/2009, nu se poate vorbi de neaplicarea acestui act normativ, sau de faptul ca ar exista un caz bine justificat pentru a nu se executa un act administrativ individual dat in aplicarea actului normativ.
Prevederile recomandarilor Consiliului Europei in privinta protectiei provizorii in materia administrativa au fost transpuse prin dispozitiile art. 14 din legea nr. 554/2004.
Nu se poate considera insa, atata timp cat reclamanta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a ordinului nr. 217/2009 emis de paratul, prin raportare la dispozitiile OUG nr. 37/2009 sau la alt act normativ, ca este indeplinita in cauza conditia existentei unui caz bine justificat.
Nu s-a invocat nici o imprejurare de fapt sau de drept de natura a crea o indoiala serioasa asupra legalitatii actului a carui suspendare se solicita.
Doar existenta principiului stabilitatii functiei publice nu este un motiv suficient pentru a considera indeplinita aceasta conditie.
Principiul nu se poate opune nici desfiintarii unor posturi de functionari publici sau desfiintarii unor functii publice si nici eliberarii din functie pe motiv ca postul ocupat a fost desfiintat.
Nefiind indeplinita una din conditiile prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea actului administrativ nu are relevanta daca cealalta conditie este indeplinita.
Totusi instanta apreciaza ca nici de-a doua conditie nu este indeplinita in cauza deoarece disfunctionalitatea privind activitatea autoritatii publice nu poate fi retinuta deoarece activitatea unei institutii sau autoritati nu se poate considera ca fiind paralizata sau afectata de faptul ca nu are o conducere numita in baza noilor dispozitii legale.
atributii de conducere pot fi delegate altor functionari publici astfel incat activitatea autoritatii sa nu fie perturbata.
De asemenea in practica exista de multeori situatia in care functii publice nu sunt ocupate in mod legal de titulari, ani de zile, fara a se putea retine ca activitatea autoritatii sau institutiei publice este perturbata grav.
Daca s-ar retine ca toate actele normative de eliberare din functie afecteaza dreptul la munca si la protectie sociala, atunci nici unul dintre aceste acte nu ar fi legal, ceea ce in mod evident denota ca o astfel de sustinere nu este rezonabila si acceptabila.
Instanta are in vedere si faptul ca din moment ce postul detinut anterior de reclamanta a fost desfiintat prin efectul legii, OUG nr. 37/2009, nu poate fi admisa o cerere de suspendare a efectelor actului de eliberare din acea functie.
Efectul suspendarii ar fi tocmai acela de mentinere in functia publica, ceea ce contravine legii.
Prin urmare in baza textelor de lege invocate si a art. 14 din legea nr. 554/2004 va respinge cererea reclamantei ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Ia act ca reclamanta renunta la capatul de cerere privind suspendarea executarii OUG nr. 37/2009 in contradictoriu cu paratul GUVERNUL ROMANIEI cu sediul in B, Piata nr. 1, sector 1.
Respinge exceptia inadmisibilitatii invocata de paratul MINISTRUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL cu sediul in B, sos. nr. 30, sector 1.
Respinge cererea formulata de reclamanta cu domiciliul in B,-, jud. I in contradictoriu cu paratul MINISTRUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL, ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in 5 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 10.06.2009.
PRESEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Red. CP (5 ex.)
3.07.2009
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
