Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 25
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
La ordine fiind judecarea cererii, formulată de reclamanta cu sediul în G,-, pentru suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr. 478(8357)/29.12.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice G, cu sediul în G,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru reclamanta G, avocat și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantei depune la dosar recipisa de consemnare a cauțiunii nr. -/1 în cuantum de 5.000 lei achitată la. Bank pe data de 28.01.2009.
Curtea dispune înregistrarea recipisei de consemnare a cauțiunii nr. -/1 în cuantum de 5.000 lei achitată la. Bank pe data de 28.01.2009, în Registrul de valori al Secției contencios administrativ și fiscal.
Reprezentantul pârâtei Administrația Finanțelor Publice G apreciază că este mult prea mic cuantumul cauțiunii și, având în vedere cuantumul creanței pe care contestatorul o are de achitat la bugetul consolidat, consideră că cererea de suspendare este o cerere accesorie, reclamanta fiind cea care nu achită din rea credință obligațiile fiscale datorate.
Pentru aceste motive, solicită achitarea unei cauțiuni de 10% din valoarea contestată.
Curtea face cunoscut reprezentantului pârâtei că s-a discutat problema achitării cauțiunii la termenul anterior.
Reprezentantul reclamantei învederează se opune solicitării de a se mări cuantumul cauțiunii.
Curtea respinge observațiile formulate de reprezentantul pârâtei privitoare la cuantumul cauțiunii care a fost stabilit în ședință publică și contradictorie la data de 27 ianuarie 2009.
Acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului consideră că obligațiile fiscale au fost stabilite eronat datorită interpretării greșite a normei juridice și pentru că valoarea de piață a imobilului vândut administratorului societății a fost exact prețul plătit societății.
Menționează că situațiile reținute de legiuitor se referă la sume de bani plătite de persoanele juridice ce depășesc prețul pieței, și nu pentru situația în care se presupune că prețul este sub cel al pieței, astfel cum pretinde organul fiscal.
Consideră că situația în care se află societatea reprezintă un caz bine justificat, paguba fiind iminentă, în situația respingerii cererii, deoarece poprirea conturilor și executarea bunurilor pentru suma de 543.464 lei ar conduce la blocarea activității societății, crearea unei pagube grave, dificil de reparat dat fiind cuantumul acesteia.
Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative, este recunoscută și prin R (89) 8, adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, citată prin Decizia nr. 1380/2008 a, publicată în "Jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal, pe anul 2008, semestrul I".
Mai învederează instanței că obligația fiscală a fost stabilită în baza unei evaluări, făcută cu încălcarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală arătate în contestație și în condițiile existenței a cel puțin 2 expertize anterioare ce susțin apărările formulate.
A treia expertiză a fost efectuată în aceeași perioadă cu cea reținută de pârâtă, iar concluziile sunt aproape identice cu primele două și în contradicție cu cea reținută de pârâtă.
Față de susținerile orale și față de considerentele expuse pe larg în motivele cererii de suspendare, solicită admiterea acesteia și suspendarea actului administrativ fiscal.
Depune la dosar hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție la care a făcut referire.
Reprezentantul pârâtei apreciază că cererea este nefondată, nu se justifică existența unui caz bine justificat a căror împrejurări de fapt și de drept se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004.
Arată că reclamanta nu a îndeplinit nici condiția pagubei iminente, neavând posibilitatea să precizeze care ar fi prejudiciul.
Consideră că admisibilitatea cererii este condiționată de existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, condiții ce nu au fost dovedite de către reclamantă.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta G în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice G -
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin Raportul de inspecție fiscală din 29.12.2008 organe de specialitate din cadrul G au stabilit că reclamanta datorează bugetului de stat suma totală de 552.445 lei cu titlu de impozit pe profit și impozit pe dividente.
Această sumă a fost reținută si prin Decizia de impunere fiscala nr. 478/29.12.2008, astfel încât la aceeași dată s-au dispus și masuri asiguratorii constând în blocarea conturilor bancare ale societății și aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor societății și administratorului acesteia.
Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere fiscală până la soluționarea contestației sale.
În justificarea cererii de suspendare, reclamanta a susținut că prin blocarea mijloacelor sale bănești este în imposibilitate de a-și continua activitatea.
De asemenea, organele fiscale nu au avut in vedere că plățile în litigiu au fost corect făcute de către reclamantă, pe de o parte, pe de altă parte că sumele reținute în raportul de inspecție fiscală nu au fost plătite de societate ci primite.
De asemenea, in privința tranzacției imobiliare, printr-o expertiză s-a stabilit o valoare certă de circulație, valoare ignorată de inspecția fiscală cu rea credință.
În drept reclamanta a invocat dispozițiunile art. 14 din Legea nr. 554/2004
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Aceasta a depus la dosarul cauzei raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere precum și înscrisurile doveditoare ale începerii executării silite împotriva sa.
A mai depus reclamanta și contestația formulată împotriva deciziei de impunere, înregistrată sub nr. 3176/19.01.2009 la
Prezentă în instanță, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză curtea apreciază că acțiunea este fondată urmând să o admită ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de admitere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Prin contestația formulată împotriva deciziei de impunere și motivele invocate privitoare la incorectitudinea stabilirii datoriilor fiscale, reclamanta a făcut dovada cazului bine justificat la care se referă dispozițiunile sus citate.
Îndoielile asupra legalității actului de impunere au fost enumerate de reclamantă si justificate atât in cuprinsul cererii de față cât și al contestației formulate.
De asemenea, prin blocarea tuturor conturilor și indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile și imobile ale reclamantei, este evidenta paguba iminentă cu consecințe producând imposibilitatea acesteia de a mai funcționa în continuare în vederea realizării scopului pentru care a fost înființată.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează a admite acțiunea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea formulată de reclamanta G cu sediul în G,-, pentru suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr. 478 (8357)/29.12.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice
Dispune suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. 478 (8357) /29.12.2008 până la soluționarea pe fond a cauzei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. Ap./09.04.2009
Tehnored. /4 Ex./14.04.2009
Comunicat 2 ex./15.04.2009
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
