Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 252/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.252/CA
Ședința publică de la 05 mai 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în localitatea C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1214/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios-administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu, domiciliat în C, str. - nr.81, -4,.B,.22, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 alin. (1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 25 aprilie 2008, 05 mai 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C solicitând ca prin hotărârea judecătorească să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 141/16.07.2007 emisă de pârât prin care s-a dispus recuperarea debitului în sumă de 3.725 lei, ca fiind nelegală pentru nerespectarea dispozițiilor art. 22 pct.8 din nr.OG 119/31.08.1999 republicată;
- suspendarea efectelor deciziei atacate până la soluționarea prezentei contestații;
- obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
A motivat reclamanta că prin decizia atacată s-a stabilit în sarcina sa răspunderea materială pentru un debit de 3.725 lei ca urmare a nerespectării prevederilor legale privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata sumei de 20.994 lei, prejudiciu cauzat bugetului asigurărilor sociale de stat, debitul urmând a fi recuperat prin rețineri salariale lunare de cel mult 1/3 din salariul net, conform art.273 Codul muncii.
A apreciat reclamanta că decizia atacată este nelegală, deoarece pârâta avea obligația să-i comunice procesul verbal de control nr. 4072/16.06.2007 întocmit de -S, pentru a putea lua cunoștință de măsurile dispuse și, în consecință de a fi contestat la organul emitent, conform dispozițiilor art. 22 pct.8 din nr.OG 119/1999.
A considerat că numai după soluționarea contestației, potrivit textului de lege menționat, și emiterea deciziei de respingere a contestației, procesul verbal de control devine titlu executoriu și transmis spre executare organului fiscal.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală, actul administrativ emis nu este valabil, neputând să producă efecte juridice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.80 din legea nr. 188/1999, art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 22 pct.8 din nr.OG 119/1999.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Sub aspect probator, în cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv documentația ce a stat la baza deciziei contestate.
Prin încheierea interlocutorie din 24 septembrie 2007 instanța a admis cererea de suspendare a executării deciziei atacate, reținând îndeplinirea cumulativă a condițiilor reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată și completată.
În cauză, părțile au depus concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 1214/ 4.XII.2007, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, și a dispus anularea deciziei nr. 141/16.07.2007 emisă de pârâtă.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea dedusă judecății reclamanta a învestit instanța cu constatarea nelegalității deciziei de imputare nr. 141/2007 emisă în baza Legii nr. 188/1999 privind angajarea răspunderii civile, astfel că dispozițiile art. 22 pct.8 din nr.OG 119/1999 invocate în cerere și care reglementează procedura administrativă prealabilă emiterii actului administrativ fiscal, nu sunt incidente cauze.
Ca atare, cererea va fi analizată în conformitate cu prevederile speciale în materie - Legea nr. 188/1999 și art. 998-999 Cod civil.
Potrivit art. 72 alin.1 lit."a" din Legea nr. 188/1999 modificată și completată prin Legea nr. 251/2006 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează"pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează".
Art. 73 alin.1 din același act normativ prevede că "repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situația prevăzută la art. 72 lit. "a" și "b" se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plată."
În speță, angajarea răspunderii civile s-a stabilit în baza procesului verbal nr. 4072/16.06.2007 întocmit de Direcția de audit din cadrul S prin care s-a constatat (măsurile 8-9) un prejudiciu total de 20.994 lei cauzat bugetului asigurărilor sociale de stat, urmare achitării a 8 facturi pentru contractele de asistență juridică încheiate de instituția pârâtă, plata efectuându-se fără îndeplinirea condițiilor cerute de lege (art. 10 din OG nr. 119/1999 și art. 22, art. 23 din legea nr. 500/2002), în sarcina reclamantei reținându-se o pagubă în cuantum de 3.725 lei calculat conform prevederilor codului muncii
Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține că nu s-a dovedit existența elementelor răspunderii materiale, nu rezultă fapta ilicită și personală a reclamantei, vinovăția acesteia în legătura de cauzalitate dintre fată și pretinsul prejudiciu, condiții cumulative obligatorii pentru a angaja răspunderea civilă a funcționarului.
Pe de altă parte, instanța constată că atribuțiile de serviciu ale reclamantului prevăzute în fișa postului nu justificau angajarea răspunderii sale materiale pentru prejudiciul pretins, atât timp cât nu s-a dovedit ( în cauză nu s-a efectuat o minimă cercetare prealabilă a situației de fapt, nu s-au solicitat explicații cu privire la fapta ce urma a fi reținută) fapta proprie săvârșită cu vinovăție, în conformitate cu OUG nr. 60/2001 (OUG nr. 34/2006) pentru plata onorariilor de avocați.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sub următoarele aspecte:
- în mod greșit instanța de fond a considerat că, în speță, nu s-a dovedit existența elementelor răspunderii materiale, nefiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile a funcționarului;
- instanța de fond nu a făcut o minimă cercetare prealabilă a situației de fapt și nu au fost cerute explicații cu privire la fapta reținută.
Astfel, prin procesul-verbal de control nr.4072/16.06.2007, s-a stabilit prejudiciul cauzat bugetului asigurărilor sociale de stat, în cunantum total de 20.944 lei și persoanele responsabile de crearea acestuia, urmând ca instituția să stabilească și să comunice sumele care atrag răspunderea materială în sarcina fiecăreia.
Așadar nu se poate vorbi de lipsa unei minime cercetări prealabile a situației de fapt, atâta timp cât prejudiciul a fost constatat de un organ de control, iar măsurile procesului-verbal ce au stat la baza stabilirii debitului sunt menționate în cuprinsul deciziei contestate.
Reclamanta a contribuit la producerea prejudiciului menționat întrucât în calitate de director executiv adjunct avea obligația să uzeze pe pârghii puse la dispoziție de legislația contabilă pentru respingerea proiectelor ce nu respectau fazele angajamentului bugetar.
Dispunând efectuarea unor plăți către un cabinet de avocatură, arată intimata că reclamanta a contribuit la producerea unor disfuncționalități în cadrul activității economico-financiare a instituției publice.
Trimiterea la dispozițiile OUG nr.34/ 2006, nu au nici relevanță în cauză, atâta timp cât pentru perfectarea unor contracte de achiziție publică este necesară existența unor fonduri cu o asemenea destinație.
În speță nu numai că nu au fost alocate fonduri cu o asemenea destinație, mai mult CNPAS, prin adresa înregistrată la Cabinetul Președintelui cu nr. 504/23.03.2007 a adus la cunoștința instituției că nu există temei legal pentru angajarea unor servicii de asistență juridică în afara cadrului organizatoric existent.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate și de prevederile art.3041Cod procedură civilă, ținând seama de înscrisurile depuse la dosarul de fond și de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul nu este fondat urmând a fi respins conform art.312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Referitor la critica adusă soluției instanței de fond în sensul reținerii greșite a împrejurării neîndeplinirii elementelor răspunderii materiale a intimate reclamante,respectiv a neîntrunirii condițiilor angajării răspunderii sale civile pe de o parte iar pe de altă parte necercetarea situației de fapt existente apreciem că nu este fondată.
Răspunderea funcționarului public se angajează în mod exclusiv pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează așa cum stipulează expres prev.art.72 alin.1 lit.a din Legea nr.188/1999.
In aceste împrejurări,raportat la materialul probator administrat în cauză în mod corect instanța de fond a reținut faptul că în cauză nu s-a probat atăt faptul ilicit personal al intimatei contestatoare,vinovăția acesteia precum si raportul de cauzalitate dintre fapta și pretinsul prejudiciu.
Mai mult din fișa postului,înscris ce stipulează în mod expres atribuțiile de serviciu ale intimatei contestatoare,nu rezultă faptul că se impunea angajarea răspunderii sale materiale pentru prejudiciul de 3.725 lei în sarcina intimatei din totalul de 20.994 lei cauzat bugetului asigurărilor sociale de stat,în condițiile achitării unui număr de opt facturi reprezentănd contravaloarea unor servicii avocațiale.
În consecință, Curtea constată neîntemeiate criticile formulate astfel că în raport de considerentele mai sus expuse,se apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, conform art.304 sau 3041Cod procedură civilă, astfel încât în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în localitatea C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1214/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu, domiciliat în C, str. - nr.81, -4,.B,.22, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 mai 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
07 mai 2008
jud.fond. /
red.dec.jud.
tehnored.Gref.
2ex/4.06.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
