Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 252/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.06.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 252.
Ședința Publică din 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - - A împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii A, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei, note de ședință, în 3 exemplare.
Avocatul reclamantei depune la OP nr. 708/14.07.2009 privind achitarea sumei de 30.951,31 lei, reprezentând cauțiunea stabilită de instanță pentru soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității soluționării cererii, fără dovada plății cauțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției.
Curtea respinge ca nefondată excepția inadmisibilității soluționării cererii, având în vedere că la acest termen s-a făcut dovada plății acestei cauțiuni.
Avocatul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii, suspendarea executării acutului administrativ contestat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios de față constată:
Prin cerere reclamanta - - Aac hemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii A solicitând suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr.50/31.03.2009 emisă de pârâtă, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ în fond.
În motivare reclamanta arată că în urma inspecției fiscale privind perioada 01.01.2003-31.03.2009, AFPCM Aas tabilit obligații suplimentare de plată în sarcina societății în sumă de 3.095.131 lei, conform Deciziei de impunere nr.50/31.03.2009.
Împotriva acestei decizii și a Dispoziției nr.3634/30.03.2009, a formulat contestație în termenul legal, fiind înregistrată la Administrația Finanțelor Publice sub nr.3672/06.05.2009.
Deși a expirat termenul de 30 de zile de la introducerea contestației și a cererii de suspendare, organul de soluționare al contestației si a cererii de suspendare a executării nu le-a soluționat pe niciuna.
Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a pus in executare silita Decizia de impunere nr. 50/31.03.2009 - iar nu Decizia nr. 50/23.04.2009, cum in mod greșit a menționat in Titlul executoriu nr. 668/01.06.2008 - emițând somația de plata nr. -/671, înregistrata la C A la data de 04.06.2009.
Întrucât executarea silita asupra bunurilor si veniturilor reclamantei a devenit iminenta odată cu emiterea titlului executoriu si a somației, fiind de natura să-i cauzeze prejudicii ireversibile, reclamanta solicită instanței să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 50/31.03.2009, pentru că există un caz justificat de suspendare, care înlătura prezumția de legalitate si temeinicie a actului administrativ fiscal și există posibilitatea producerii unei pagube iminente si ireversibile prin începerea executării silite Deciziei de
impunere nr. 50/31.03.2009, ca urmare a emiterii titlului executoriu 668/01.06.2008 si a somației -/671.
Reclamanta arată că în urma inspecției fiscale prin Decizia 50/31.03.2009, s-a creat un precedent nemaiîntâlnit in practica fiscala din România, de către organele fiscale, stabilindu-se obligații suplimentare de plata in suma totala de 3.095.131 lei, cu încălcarea flagranta a dispozițiilor Codului Fiscal si ignorarea prevederilor Contractului Colectiv de munca de la nivelul C, astfel: - prin asimilarea ajutoarelor sociale acordate salariaților sub forma unor sume de bani si tichete cadou conform prevederilor Contractului Colectiv de Munca si a Codului Fiscal, in perioada 01.01.2003 - 31.03.2009, veniturilor din salarii. Ca urmare, acestea au fost impozitate si s-au stabilit contribuțiile aferente datorate atât de angajator cat si de salariați pentru asigurări sociale de stat, asigurări de sănătate, șomaj, accidente de munca si boli profesionale si pentru fondul de garantare a creanțelor salariale, cu majorări de întârziere.
Deși exista o practica curenta la nivel național privind acordarea unor ajutoare sociale sub forma unor sume de bani si tichete cadou (cu ocazia sărbătorilor legale sau religioase, pentru acoperirea unor cheltuieli pentru tratament si odihna, etc.) tuturor salariaților, in baza unor clauze incluse in Contractul Colectiv la nivel de ramuri, subramuri, grupuri de unități si unități si a prevederilor Codului Fiscal, reclamanta arată că este primul caz din România când organele de inspecție fiscala au nesocotit clauza din Contractul Colectiv si dispozițiile Codului Fiscal, asimilând aceste ajutoare sociale cu veniturile de natura salariala, impozitându-le si stabilind contribuțiile aferente cu majorări de întârziere.
Prin considerarea unor cheltuieli efectuate in scopul realizării de venituri impozabile ca nedeductibile fiscal, la calculul impozitului pe profit si prin colectarea suplimentara a TVA-ului, cu majorări, in condițiile in care existau contracte scrise si se dovedise prestarea efectiva a serviciilor, au fost încălcate dispozițiile art. 21 alin. 2 lit. e din Legea 571/2003 si art. 145 si 147 din aceiași lege, respectiv ale art. 22, 23 si 27 din HG 44/2004 și dispozițiile art. 107 alin. 2-4 si a dispozițiile art. 105 alin. 2 si 3 din OG 92/2003.
Se mai arată că în condițiile in care obligațiile de plata suplimentare au fost stabilite in modul defectuos cu încălcarea flagranta a dispozițiilor Codului Fiscal si a Codului d e Procedura Fiscala, Decizia de impunere nr. 50/31.03.2009 încetează de a se mai bucura de prezumția de legalitate si temeinicie, existând motive justificate pentru a se dispune suspendarea executării pana la soluționarea contestației, fie pe calea administrativa prin admiterea acesteia, fie prin hotărârea instanței de fond privind acțiunea in anulare.
Cu privire la producerea unei pagube iminente si ireversibile prin începerea executării silite Deciziei de impunere nr. 50/31.03.2009, ca urmare a emiterii titlului executoriu 668/01.06.2008 si a somației -/671 se arată că executarea silita va conduce fără putința de tăgada la imposibilitatea continuării activității, la intrarea in insolvența a societății, la dizolvarea si lichidarea acesteia cu caracter ireversibil.
Având in vedere cuantumul creanței stabilit prin decizia de impunere nr. 50/31.03.2009, in suma de 3.095.131 lei, precum si faptul ca in luna mai, resursele financiare atrase de societatea reclamantă au fost de numai 284.754,82 lei (incluzând si încasările in valuta) este evident ca, pentru a satisface creanța i-ar trebui cel puțin 10 luni in condițiile in care nu ar mai face nicio plata privind: salariații, contribuțiile la buget, furnizorii de materiale si utilități, ceea ce ar conduce implacabil la insolvența reclamantei cauzata prin executarea silita a unei creanțe, care ulterior, după judecarea contestației si a acțiunii in anulare, se va dovedi ca nu exista, insa va fi prea târziu, in condițiile in care reclamanta ar putea fi dizolvata judiciar si lichidata.
Prejudiciul s-ar putea crea si prin valorificarea la un preț inferior decât cel real, in condițiile crizei actuale, a bunurilor mobile si îndeosebi imobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pentru întreaga creanța fiscala prin Decizia 10010/12.11.2008 si procesele verbale de sechestru 10224/17.11.2008; 10066/13.11.2008; 10065/13.11.2008; 10061/13.11.2008; 10062/13.11.2008 si 10063/13.11.2008 si lipsirea reclamantei de baza materiala necesara activității de producție.
Prin întâmpinare pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii Aai nvocat excepția inadmisibilității a cererii pentru nerespectarea prevederilor art.215 alin.2 Cod procedură civilă pentru că reclamanta nu a făcut dovada plății unei cauțiuni, excepție respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 15.VII.2009 pentru că reclamanta a achitat cauțiunea fixată de instanță.
Pe fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea cererii ca neîntemeiată pentru neîndeplinirea prevederilor art.14 din Legea nr.554/2004, în mod cumulativ.
Astfel, pârâta susține că prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea ca motivele suspendării să fie bine justificate, ceea ce înseamnă că ele trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice și sa creeze de la început o îndoiala puternica asupra legalității actului administrativ contestat, condiție nu este îndeplinită și nu este motivată in vreun fel.
O alta condiție, care se cere îndeplinita în directa legătura cu prima, este aceea ca prin măsura suspendării să se prevină producerea unei pagube iminente, este necesar, ca reclamanta să fie amenințată, prin executarea actului administrativ, cu o vătămare iminenta și deci ireparabila.
Reclamanta trebuie să justifice îndeplinirea condiției prin prezentarea de dovezi legate de starea de fapt, de diligentele depuse, efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială. Atât cazul bine justificat cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi maturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie sa fie indicate în concret și probate cu înscrisuri de către reclamantă, din care să rezulte că situația în care se afla aceasta este un caz bine justificat și raportat la situația debitelor calculate, luarea din patrimoniul său a unei sume de bani i-ar crea o pagubă iminentă.
Reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor, care nu se prezuma, ci trebuie dovedite pentru fiecare caz în parte. Pârâta consideră că nu este vorba de producerea unei pagube iminente având în vedere că cererea de suspendare a reclamantei, nu este dovedită cu absolut nici un document, cu nicio dovadă, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile exprese prevăzute de art. 14 din Legea nr. 544/2004. Singurul argument al reclamantei în ceea ce privește paguba iminentă este legat de cuantumul sumei și că executarea silită ar prejudicia reclamanta.
Înalta Curte de Casație și Justiție în spețe similare a precizat faptul că dacă suma stabilită prin actul de control depășește un anumit prag și că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că, implicit există și o pagubă iminentă.
Regula este executarea actelor administrative, suspendarea acestora apărând ca o excepție, lucru care rezultă expres și din art. 215 alin. 1 din Codul Pr.. în care se arată că: " (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal".
Examinând cererea, se constată că este fondată pe prevederile art.14 din Legea nr.554/2004,motiv pentru care o admite și dispune suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr. 50/31.III.2009 emisă de pârâta până la soluționarea instanței de fond, pentru că:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004: " În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond".
Deci, admiterea unei cereri de suspendare conform art.14 din Legea nr.554/2004 este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două cerințe și anume cazul bine justificat și iminența procedurii unui prejudiciu urmare la punerea în executare a actului administrativ.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ fiscal, fiind arătate împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, fiind arătate și diligențele depuse de reclamantă și efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ.
Cererea evidențiază aspecte de nelegalitate ale impunerii, care urmează a fi cenzurate cu ocazia soluționării acțiunii în contencios administrativ, iar începerea executării silite împotriva reclamantei rezultă din conținutul somației de plată nr.-/671 din 1.VI.2009 (fila 9) și a adresei nr.66472/22.VI.2009 emise de pârâtă (fila 38).
Cum reclamanta a făcut și dovada plății cauțiunii în cuantum de 30.951,31 lei potrivit OP nr. 708/14.07.2009 instanța constată temeinicia cererii, astfel că o admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta - - A împotriva pârâtei Administrația finețelor publice pentru contribuabili mijloci
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr. 50/31.III.2009 emisă de pârâta până la soluționarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 15.VII.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
Reclamantei - - -
Pârâtei - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii
Red./17.07.2009
Tehnored. / 23.07.2009/ 4 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
