Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 252/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 252
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
Grefier - -
XXXX
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - SRL și pe pârâtele Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale și Autoritatea Națională A Vămilor, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat M pentru reclamanta - SRL și consilier juridic pentru pârâtele Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale și Autoritatea Națională A Vămilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat pentru reclamantă depune dovada achitării cauțiunii, respectiv recipisa de consemnare nr. -/1 din data de 22 iunie 2009 și un set de înscrisuri; comunică un exemplar de pe acestea reprezentantei pârâtelor.
Consilier juridic pentru pârâtele Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale și Autoritatea Națională A Vămilor nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor primite în ședință.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii:
Avocat pentru reclamantă arată că și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, solicită admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru pârâtele Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale și Autoritatea Națională A Vămilor pune concluzii de respingerea cererii de suspendare executare.
CURTEA:
Asupra cererii de față,
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 7 mai 2009, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Autoritatea Națională a Vămilor, suspendarea executării actelor administrativ fiscale, reprezentate de procesul verbal de control nr.15638/30.04.2009 și decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare nr.15641 din 30.04.2009, emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea acestor acte administrativ fiscale.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 30.04.2009 prin procesul verbal de control nr.15638 din această dată, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cac alculat în sarcina sa diferențe de obligații fiscale principale și accesorii, respectiv 743.145 lei, reprezentând TVA și 349.370 lei, reprezentând majorări de întârziere.
Tot la aceeași dată a fost emisă decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare pentru aceste diferențe, reținându-se că taxa pe valoare adăugată a fost calculată doar pe baza elementelor referitoare la valoarea în vamă a mărfurilor importate declarate de titularul acestor operațiuni, fără a se ține cont de cheltuielile de operare pe parcursul extern, astfel încât în realitate taxa pe valoare adăugată datorată de importator este mult mai mare.
A precizat reclamanta că împotriva actelor administrative fiscale a formulat contestație la ANAF -Direcția Generală de soluționarea contestațiilor, în temeiul art.205 și urm. Cod pr.fiscală.
Cu privire la condițiile cerute de art.14 alin.1 din Legea 554/2004, a susținut că paguba iminentă este dovedită prin executarea actelor administrative fiscale, înainte de soluționarea contestației, situație ce conduce la paralizarea activității societății, cu consecințe negative asupra derulării contractelor și salarizării angajaților.
Astfel, debitul stabilit suplimentar în sarcina sa reprezintă aproximativ 18,11% din cifra de afaceri a anilor 2006-2007, iar executarea actelor administrative fiscale ar întrerupe circuitul financiar al societății, mai mult ar genera numeroase litigii între societate și partenerii săi contractuali, ca urmare a nerespectării dispozițiilor contractuale.
Referitor la cea de-a doua condiție - cazul bine justificat - dovada acestuia rezultă din stingerea prin plată a obligațiilor fiscale principale din inițiativa contribuabilului, anterior emiterii actelor fiscale contestate, în acest sens trebuie avute în vedere extrasele de cont bancar prin care face dovada plății, dar și raportul de inspecție fiscală nr.16890 din 16.02.2009,emis de DGFP M, din care rezultă că societatea ar avea de plată cu titlu de TVA o sumă în cuantum de 12.886 lei.
În susținerea acțiunii a depus la dosar actele fiscale contestate, extrase de cont pe perioada 01.07.2007 - 31.07.2008, contracte de leasing financiar, copia contestației formulată împotriva actelor fiscale, un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, alte acte.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că în cauză nu au fost dovedite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ.
Reclamanta, potrivit chitanței depuse la dosar, a achitat cauțiunea stabilită de instanță, în cuantum de 1% din valoarea contestată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciată că acțiunea este întemeiată, urmând să o admită pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de control nr.15638 din 30 aprilie 2009 și decizia de regularizare a situațiilor privind obligațiile suplimentare nr.15641 din aceeași dată, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cas tabilit în sarcina -" "SRL obligații fiscale suplimentare, în cuantum de 1.095.515 lei, din care 743.145 lei reprezintă TVA, iar 349,370 lei reprezintă majorări de întârziere TVA.
Reclamanta a formulat plângere administrativă împotriva procesului verbal de control și deciziei de impunere, la organul administrativ fiscal, conform art.205 și urm. Cod pr.fiscală.
În vederea soluționării cererii de suspendare a executării actelor administrativ - fiscale, instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv să existe un caz bine justificat și iminența producerii unui prejudiciu.
În cuprinsul art. 2 alin. 1 lit. ș este definită noțiunea de pagubă iminentă, în sensul că aceasta reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice s-au a unui serviciu public.
În speță, Curtea apreciază că prin executarea actelor a căror suspendare s-a solicitat se va crea un prejudiciu material reclamantei, întrucât societatea are în derulare mai multe contracte de leasing financiar, respectiv contractul de leasing financiar nr.22028 din 26.10.2006, nr. 10724/19.02.2008 și nr.16176/27.09.2006, precum și contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu furnizori (contractul nr.189/9.09.2008 și nota de negociere nr.100 din 13.04.2009, încheiată cu D Tr.S, iar în cadrul societății lucrează un număr de 8 salariați.
Astfel, se constată că suma stabilită în sarcina sa, reprezentând obligațiile fiscale suplimentare este destul de mare, în raport cu cifra de afaceri a societății, iar executarea silită pentru o astfel de sumă în mod evident ar conduce la o perturbare gravă a funcționării acesteia, ca urmare a imposibilității respectării obligațiilor asumate prin contractele mai sus arătate.
Cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 R este aceea referitoare la cazul bine justificat.
Cazul bine justificat îl reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Din observarea raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert, rezultă că societatea reclamată a achitat integral TVA-ul în valoare de 743.145 lei, stabilit în mod suplimentar de organul de control și ca atare nu-l mai datorează, iar suma reprezentând majorări de întârziere în valoare de 349.370 lei a fost eronat calculată, fără a se ține cont că în fapt TVA-ul stabilit suplimentar a fost plătit și ca atare societatea datorează majorări doar pentru intervalul cuprins între data vămuirii mărfii și data plății TVA-ului, suma cu acest titlu ridicându-se la 36.843 lei.
Prin compararea acestei sume (36.843 lei) cu suma reținută în sarcina reclamantei (1.095.515 lei) rezultă existența unui debit fiscal cu mult mai mic decât cel reținut.
Existența acestei diferențe constatate printr-o probă științifică creează premiza îndoielii asupra legalității actelor a căror suspendare s-a solicitat.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, precum și de situația de fapt analizată mai sus, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Față de cele expuse, urmează ca în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 R acțiunea să fie admisă, va fi suspendată executarea celor două acte fiscale mai sus arătate, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale și Autoritatea Națională A Vămilor.
Dispune suspendarea executării procesului verbal de control nr. 15638/30.04.2009 și deciziei nr. 15641/30.04.2009 emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 5 ex/14.07.2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
