Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.252/CA

Ședința publică de la 18 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Claudiu Răpeanu

JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea

JUDECĂTOR 3: Revi Moga

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta - -, cu sediul în, Hotel, județ C, împotriva sentinței civile nr.504/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru recurenta reclamantă - -, în baza împuternicirii avocațiale nr.09034 și avocat, pentru intimata pârâtă Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D, în baza delegației de substituire din 18.06.2009, depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.

Recursul este declarat și motivat în termen, timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 02.06.2009 și cu 0,50 lei timbru judiciar.

Avocat, pentru recurenta reclamantă - -, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, din care rezultă faptul că pachetul turistic oferea și servicii de plajă, precizând că aceste acte nu au fost depuse la dosarul de fond.

Avocat, pentru intimata pârâtă Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D, precizează că nu se opune acestei probe.

Curtea ia act de înscrisurile depuse de apărătorul recurentei reclamante - -, de faptul că apărătorul recurentei a precizat că aceste acte nu au fost depuse la dosarul cauzei, întrucât nu au fost cunoscute.

Avocat, pentru recurenta reclamantă - -, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.

Avocat, pentru intimata pârâtă Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D, precizează că nu solicită acordarea unui termen, față de actele ce i-au fost comunicate și nu are alte cereri de formulat.

Curtea ia act de precizările părților, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, conform art.150 cod pr.civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.

Avocat, pentru recurenta reclamantă - -, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de suspendarea executării actului administrativ emis de pârâtă, respectiv notificarea nr.32/27.02.2009 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. În cuprinsul cererii de suspendare a executării actului administrativ recurenta a justificat necesitatea impunerii acestei măsuri și a dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art.14 din legea contenciosului administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente. Reclamanta a învederat instanței de fond că toate motivele invocate de autoritate nu au suport faptic, rezilierea contractului de închiriere nr.795/2007 înaintea finalizării duratei acestuia de 10 ani fiind justificată. A arătat reclamanta faptul că măsura rezilierii contractului îi cauzează prejudicii materiale directe generate, pe de o parte de faptul că investițiile realizate de - - nu s-au amortizat integral în perioada de 2 ani, iar pe de altă parte prejudiciul se raportează la cuantumul profitului prognozat pentru cei opt ani rămași din durata inițială de 10 ani ai contractului de închiriere. Investițiile realizate de reclamantă au avut în vedere toată perioada derulării raporturilor contractuale, or prin desființarea contractului aceste dotări nu-și mai pot găsi utilitatea pentru care au fost achiziționate, fiind alterat și obiectul de activitate al societății. Paguba iminentă se circumscrie și imposibilității organizării serviciului de plată de către societatea reclamantă în pragul sezonului estival, prin nepredarea sectorului de plajă de către locator la termenul stipulat în contract. Pachetul turistic oferit de recurentă asigură locuri de plajă în mod gratuit, dotări nautice, de agrement și beach bar. Apreciază apărătorul recurentei că măsura rezilierii unilaterale și implicit nepredarea sectorului de plajă la 01.04.2009 în vederea exploatării (obligație ce revine pârâtei anual) îi creează acesteia un prejudiciu material viitor și previzibil,atât prin pierderea profitului ce s-ar fi putut realiza ca urmare a pierderii dreptului de exploatare a sectorului de plajă, prin imposibilitatea utilizării investițiilor realizate în vederea îndepliniri obligațiilor contractuale. ANAR - urmărește încheierea unor noi contracte de închiriere cu terțe persoane pentru sectoarele de plajă, ceea ce pune la îndoială buna credință a pârâtei, creând în mod indubitabil o pagubă iminentă recurentei. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii de suspendare a executării actului administrativ emis de pârâtă.

Avocat, pentru intimata pârâtă Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, nefiind îndeplinite cele două condiții esențiale, paguba iminentă invocată de recurentă are două laturi - nu au fost amortizate investițiile și că vor fi lipsiți de profit pentru următorii 8 ani. Prejudiciul nu are caracter cert. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului în contencios administrativ de față;

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată:

Reclamanta - SRL a chemat în judecată la data de 22.04.2009 pe pârâta Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D - ( - D ) și a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună suspendarea executării actului administrativ - notificarea de reziliere a contractului de închiriere nr.795/2007, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 795/2007 având ca obiect transmiterea către reclamantă dreptului de folosință asupra sectorului de plajă M - Cap I, jud. La data de 27.02.2009 reclamanta a fost notificată de către pârâtă cu privire la decizia unilaterală a pârâtei de a rezilia contractul de închiriere, în temeiul pactului comisoriu expres, invocându-se cu titlu exemplificativ neexecutarea anumitor obligații legale sau contractuale. Împotriva acestui act reclamanta a formulat plângere prealabilă prin care solicită revocarea executării actului respectiv. Arată că motivele de reziliere au fost enumerate generic, fără a se specifica în mod concret ce anume investiții nu au fost realizate, iar reclamanta a realizat în totalitate planul investițional anexă la contract, așa cum rezultă și din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 42255/09.07.2007 în care se consemnează că lucrările au fost executate în proporție de 100%. Motivele invocate pentru reziliere de drept a contractului de închiriere sunt nefondate și netemeinice iar unele nu sunt supuse pactului comisoriu de ultim grad. Măsura rezilierii creează reclamantei un prejudiciu material direct întrucât investițiile realizate nu s-au amortizat integral în perioada de doi ani; de asemenea reziliere contractului de închiriere creează un prejudiciu material raportat la cuantumul profitului prognozat și nerealizat pentru cei opt ani rămași din durata inițială a contractului de închiriere. Paguba iminentă se circumscrie totodată imposibilității organizării serviciului de plajă de către reclamantă, în pragul sezonului estival, prin nepredarea sectorului de plajă de către locator la termenul stipulat în contract iar un serviciu de turism în lipsa celui de plajă care include activități sportive, recreative și de agrement pe sectorul de plajă închiriat nu conduce decât la scăderea numărului de turiști. Apreciază astfel reclamanta că în cauză sunt întrunite condițiile suspendării actului administrativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv:existența unui caz bine justificat, întrucât nici un motiv invocat în vederea rezilierii nu este real și justificat;paguba iminentă, prin imposibilitatea oferirii serviciului de plajă către turiști prin amenajarea acesteia în scopul realizării activităților sportive, recreative și de agrement, și deopotrivă pagubele irecuperabile datorate investițiilor realizate și neamortizate.

Prin sentința civilă nr.504/12.05.2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată cererea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în raport de dispozițiile art.14 din 554/2004, care reglementează suspendarea actului administrativ care este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ și care are un caracter excepțional, care se justifică numai dacă actul administrativ ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul ar fi anulat prin hotărâre judecătorească, dacă prima condiție, aceea a existenței unui caz bine justificat (art.2 lit.t din lege) este îndeplinită, condiția necesității prevenirii unei pagube iminente ( art.2 lit.ș din Lege), respectiv prejudiciul material, viitor și previzibil, greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care manifestarea unilaterală, s-a apreciat că în cauză nu se face dovada de reziliere ar fi ulterior anulată prin hotărâre judecătorească, s-a apreciat că în cauză nu se face dovada unei asemenea pagube.

Astfel, susținerile reclamantei conform cărora pagube iminentă ar consta în imposibilitatea amortizării totale a valorii investițiilor realizate, în pierderea profitului pe care l-ar fi realizat din exploatarea pentru încă opt ani a sectorului de plajă ce făcea obiectul contractului de închiriere, precum și în imposibilitatea oferirii serviciilor de plajă au fost înlăturate.

Aceasta, deoarece în ce privește imposibilitatea amortizării investițiilor, în raport de dispozițiile art.24 și urm. din Codul fiscal, aceasta nu este în nici un fel determinată sau influențată de menținerea sau încetarea contractului de închiriere dintre părți, investițiile fiind în continuare amortizabile.

În ceea ce privește iminența producerii pagubei prin imposibilitatea oferirii serviciului de plajă și pierderea profitului pe care l-ar fi realizat din exploatarea pentru încă opt ani a sectorului de plajă, instanța a reținut că dacă cele sus menționate constituie efectul firesc și direct al rezilierii contractului de închiriere, iminența producerii pagubei trebuie să fie consecința executării unui act administrativ și nu însăși executarea acelui act, ceea ce înseamnă că paguba ar trebui să constea într-o împrejurare născută din pierderea dreptului de exploatare a plajei și a profitului realizat din această activitate, condiție neîndeplinită în cauză.

Mai mult, prejudiciul material invocat de reclamantă nu este unul care să fie greu sau imposibil de reparat în ipoteza în care manifestarea unilaterală de reziliere ar fi ulterior anulată prin hotărâre judecătorească, acesta putând fi reparat printr-o acțiune în pretenții îndreptată împotriva pârâtei, care nu comportă eforturi procesuale semnificative.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - -, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă.

În motivarea recursului se arată în esență, după prezentarea istoricului contractului de închiriere nr.795/2007 dintre părți, că greșit instanța a respins cererea de suspendare a notificării de reziliere unilaterală a contractului, deoarece, în ce privește amortizarea investițiilor, deși s-a reținut corect semnificația amortizării ca operațiune contabilă, s-a ignorat faptul că pentru această operațiune, reclamanta trebuie să realizeze venituri la care să se aplice cota de amortizare, fiind necesar a fi avut în vedere că investițiile au fost realizate în vederea desfășurării serviciului ce face obiectul contractului de închiriere, în considerarea faptului că aceste cheltuieli vor fi recuperate din activitatea de exploatare a plajei, fiind improprii folosirii la alte activități.

În ceea ce privește imposibilitatea oferirii serviciului de plajă și pierderea profitului pe care l-ar fi realizat din exploatarea pentru încă opt ani a sectorului de plajă, deși instanța a reținut că notificarea de reziliere creează o serioasă îndoială privind legalitatea rezilierii contractului, greșit s-a constatat că nu se face dovada iminenței producerii unui prejudiciu material și viitor și previzibil, greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care manifestarea unilaterală de reziliere ar fi ulterior anulată.

Aceasta, deoarece măsura rezilierii unilaterale și implicit nepredarea sectorului de plajă la 01.04.2009 în vederea exploatării îi creează un prejudiciu material viitor și previzibil, atât prin pierderea profitului, cât și prin imposibilitatea utilizării investițiilor realizate pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Astfel, în cauză s-a făcut dovada că, în accepțiunea art.2 din 554/2004, în referire la art.14 din Lege, prejudiciul viitor este cert, sigur că se va produce, chiar dacă nu se poate aprecia cuantumul întinderii sale.

De asemenea, prejudiciul în accepțiunea art.14 din 554/2004, poate fi atât material, cât și procesual, adică cel care este susceptibil să pună partea reclamantă într-o situație dezavantajoasă în litigiul de fond.

Necesitatea prevenirii unei pagube iminente mai rezultă și din împrejurarea că obiectul contractului de închiriere urmează să facă obiectul unor alte acte juridice, a căror desființare ar comporta o procedură anevoioasă, îndelungată și costisitoare, suspendarea notificării de reziliere fiind oportună, în acest sens fiind și recomandarea nr.R(89) 8 Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Recursul este nefondat.

În cauză, în referire la solicitarea reclamantei recurente, aceea de a se dispune suspendarea executării actului administrativ - notificarea nr.32/ 27.02.2009 prin care i s-a comunicat rezilierea de drept a contractului de închiriere nr.795/2007 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra sectorului de plajă M - Cap - se constată că legal prima instanță a considerat că una din condițiile reglementate prin dispozițiile art.15 din 554/2004 coroborate cu art.2 lit. Ș și t, respectiv iminența producerii unei pagube, prejudiciul material viitor și previzibil, nu este îndeplinită, având în vedere că prejudiciul material invocat de reclamantă nu este unul care să fie greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului administrativ atacat.

Astfel, susținerile din recurs referitoare la existența prejudiciului material viitor și previzibil și nu numai, acesta fiind și procesual, ca și a existenței unei pagube iminente și care să conducă la suspendarea notificării nr.32/27.02.2009, se constată că sunt nefondate, întrucât legiuitorul a instituit prin lege condiția existenței cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, "paguba iminentă", acel prejudiciu material, viitor și previzibil, deși se susține că există, nu determină automat și suspendarea actului administrativ, aceasta constituind o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când executarea imediată și integrală a actului administrativ contestat poate cauza un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impunea a fi evitat.

Ori în cauză, prima instanță corect a apreciat că prejudiciul material invocat de reclamanta recurentă nu este unul care să fie greu sau imposibil de reparat, ci dimpotrivă, prin promovarea unei acțiuni în pretenții.

Pentru aceste considerente și în aplicarea art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta - -, cu sediul în, Hotel, județ C, împotriva sentinței civile nr.504/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Jud.fond-

Jud.red.--/29.06.2009

Dact.gref.CV/30.06.2009

Președinte:Claudiu Răpeanu
Judecători:Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea, Revi Moga

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Constanta