Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2566/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2566
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 7 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculescu Monica
JUDECĂTOR 2: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 3: Bîcu Vasile
GREFIER: - -
*************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant B împotriva sentinței civile nr. 2531 din data de 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr - in contradictoriu cu intimata - pârâtă AGENȚIA PENTRU PRESTAȚII SOCIALE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul reclamant B, prin avocat cu delegație la dosar lipsind intimata - pârâtă AGENȚIA PENTRU PRESTAȚII SOCIALE A MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se depune la dosar decizia nr. 1257/7 octombrie 2009 Curții Constituționale
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Recurentul - reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea in parte a hotărârii pronunțate, menținerea soluției in ceea ce privește respingerile excepțiilor invocate de către parată și pe fond admiterea acțiunii și suspendarea deciziei 70 RU din 26.05.2009.
Arată că in mod greșit instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Lg. 554/2004 cu privire la cazul bine justificat și paguba iminentă.
In acest sens, susține că reclamantul a pierdut calitatea de membru al Corpului funcționarilor publici cu funcție de conducere. Solicită Curții a lua act și de decizia Curții Constituționale nr 1257 din data de 7 octombrie 2009 referitoare la neconstituționalitatea legii pentru aprobarea OG 37/2009.
In ceea ce privește paguba iminentă, susține apărătorul că prin măsura dispusă, reclamantul a pierdut indemnizația de conducere, in condițiile in care postul a fost obținut prin concurs și nu prin numire.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. -, reclamantul B solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Prestații Sociale Municipiului B, suspendarea efectelor Deciziei nr. 70 din 26.05.2009, emisă de pârâtă și, în consecință, menținerea efectelor Ordinului nr. 83/19.05.2009, emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale, până la numirea în funcția de conducere de șef serviciu - consilier superior treapta de salarizare, post vacant în cadrul Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului B, în conformitate cu disp. art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia nr. 70 /26.05.2009, emisă de pârâtă, din data de 23.05.2009 a fost încadrat în funcția de execuție consilier superior treapta I de salarizare, cu un salariu de încadrare de 1920 lei, spor de vechime 25%, fără sporul de conducere de 20% pe care l-ar fi avut pentru funcția de conducere la care ar fi fost îndreptățit, în speță, șef serviciu, la aceeași autoritate publică.
Referitor la condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, reclamantul susținut că sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele motive:
Procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a fost îndeplinită prin cererea înregistrată la Agenția Națională pentru Prestații Sociale, sub nr. 3595/11.06.2009.
La emiterea deciziei contestate nu au fost respectate disp. art. 99 alin. 7 din Legea nr. 188/1999, în sensul că nu i-a fost pus la dispoziție postul de conducere vacant, de nivel inferior, adică cel de șef serviciu, atitudinea pârâtei fiind justificată de considerente politice.
Reclamantul a adăugat că, chiar și în condițiile în care nu ar fi existat acest post vacant în cadrul Agenției, aceasta avea obligația să solicite lista posturilor vacante pentru funcționarii publici, la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, demers care nu a fost efectuat.
Emiterea deciziei de eliberare din funcția de conducere avut ca efect diminuarea veniturilor lunare cu sporul de conducere datorat conform legii, pierderea calității reclamantului de membru al Corpului Funcționarilor Publici de Conducere și afectarea prestigiului profesional, prin faptul că, numirea într- funcție de execuție, în mod abuziv, conduce la ideea sancționării profesionale pentru culpă profesională, care, în realitate, nu există.
Prin întâmpinarea formulată la data de 21.07.2009, pârâta solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe motiv că fost introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, în condițiile în care decizia a cărei suspendare se solicită are la bază Ordinul nr. 121/21.05.2009 al Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, organ emitent și for superior cu putere de decizie, care are calitate procesuală în cauză.
Pe fond, pârâta solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, susținând, în esență, că Decizia nr. 70 /2009 a fost emisă în conformitate cu prevederile legale în vigoare și pe baza Ordinului nr. 121/21.05.2009 al Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, că disp. art. 99 alin. 7 din Legea nr. 188/1999 nu disting dacă funcția publică vacantă de nivel inferior este funcție de conducere sau de execuție, astfel că devine aplicabil principiul de drept potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă".
În ședința publică din data de 21.07.2009, pârâta invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile, pe motiv că reclamantul a formulat contestație fără să indice actul administrativ contestat.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal pronunțat sentința civilă nr. 2531/21.07.2009, prin care dispus: respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și excepției inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 70/23.05.2009, emisă de pârâtă, în baza Ordinului nr. 121/21.05.2009 al Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, reclamantul a fost încadrat pe funcția de execuție - consilier superior treapta de salarizare, având salariul de încadrare de 1920 lei, spor de vechime 25%.
Potrivit art. 14 alin. 1 și art. 15 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, pentru suspendarea executării actului administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar fi întrunite cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Reclamantul îndeplinit procedura administrativă prealabilă, în condițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prin înregistrarea plângerii sale la Agenția Națională pentru Prestații Sociale, autoritatea ierarhic superioară cele emitente, pârâta Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâtă.
Aceeași soluție a fost dispusă și în privința excepției lipsei calității procesuale pasive Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului B, reținându-se că aceasta are calitatea de emitent al deciziei cărei suspendare se solicită și, prin urmare, este persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Referitor la condiția existenței unui caz bine justificat, s- apreciat că nu poate fi asimilată cazului justificat pretinsa încălcare de către pârâtă disp. art. 99 alin. 7 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, atâta vreme cât potrivit acestui text de lege, "funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante de nivel inferior", fără a se face referire la faptul că aceasta ar trebui să fie în mod imperativ una de conducere și nu una de execuție.
Relativ la condiția existenței unei pagube iminente, tribunalul a reținut că aceasta nu poate consta în pierderea de salariu invocată de reclamant, ci într- împrejurare determinată de scăderea salariului, întrucât, altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
De asemenea, s- considerat că nu poate reprezenta pagubă iminentă nici pierderea de către reclamant calității de membru al Corpului Funcționarilor Publici de Conducere, corp care nu este reglementat de Legea nr. 188/1999, aceasta făcând referire expresă numai la "Categoria înalților funcționari publici".
În concluzie, tribunalul a apreciat că acțiunea promovată de reclamant este neîntemeiată și dispus respingerea acesteia.
Împotriva Sentinței civile nr. 2531/21.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, a declarat recurs reclamantul B, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat cererea de suspendare executării actului administrativ fost respinsă.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a reținut greșit inexistența Corpului funcționarilor publici de conducere, precum și faptul că legea nu distinge ca funcția vacantă inferioară este necesar a fi una de conducere sau una de execuție.
Recurentul afirmat că în Legea nr. 188/1999 există clasificarea funcționarilor publici în mai multe categorii, astfel cum rezultă din art. 10 și 13 din acest act normativ, printre care se identifică și funcționarii publici de conducere, că solicitat transferul pe funcția publică de conducere, de șef serviciu - consilier superior treapta I de salarizare, post vacant în cadrul autorității pârâte, în conformitate cu disp. art. 99 din Legea nr. 188/1999, însă la cererea sa nu primit niciun răspuns, deși fost înregistrată din data de 20.05.2009, sub nr. 3003.
Recurentul adăugat că nu s- solicitat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici lista posturilor vacante, că un post vacant inferior înseamnă, în opinia legiuitorului, postul imediat următor și nu orice post vacant din instituție.
În continuare, au fost reluate argumentele invocate la instanța de fond, în considerarea cărora recurentul susține că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru fi dispusă măsura suspendării executării actului administrativ.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12 octombrie 2009, intimata solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
În ședința publică din data de 7 2009, recurentul solicitat instanței să ia act de Decizia nr. 1257 din data de 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la neconstituționalitatea Legii pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire activității administrației publice.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
În mod eronat instanța de fond a reținut că, în cauza de față, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ contestat.
Astfel, în ceea ce privește existența unui caz bine justificat, ceea ce trebuie să cerceteze instanța investită cu soluționarea unei cereri de suspendare efectelor actului administrativ este existența unei nelegalități aparente acestuia, de natură conduce la concluzia că executarea actului produce efecte juridice nelegale, iar nu nelegalitatea actului, dat fiind faptul că acesta este rolul judecătorului fondului.
În acest sens, plecând de la noțiunea cazului bine justificat ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea reține că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate Deciziei nr. 70 /26.05.2009 emisă de pârâtă, în condițiile în care dispozițiile art. 99 alin. 7 din Legea nr. 188/1999 prevăd că "funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior", iar în cadrul autorității pârâte exista un post de conducere vacant de nivel inferior, respectiv șef serviciu - consilier superior treapta de salarizare, pentru care reclamantul a formulat cerere de transfer înregistrată la Agenția Națională pentru Prestații Sociale sub nr. 3003/20.05.2009, la care nu s- comunicat niciun răspuns.
Esențial este faptul că cererea de transfer fost formulată de reclamant în perioada de preaviz de 30 de zile calendaristice și a fost întemeiată pe disp. art. 99 alin. 5, 6 și 7 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora, dacă în perioada de preaviz există în cadrul instituției publice funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de le pune la dispoziția funcționarilor publici, iar în caz contrar, are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, lista funcțiilor publice vacante.
Pe lângă considerentele menționate, existența un unui caz bine justificat este dovedită și de poziția Curții Constituționale exprimată în Decizia nr. 1257/7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial ale României, Partea I, nr. 758/06.11.2009, prin care s- constatat neconstituționalitatea Legii pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire activității administrației publice.
Această decizie a Curții Constituționale are relevanță în cauză, întrucât OUG nr. 37/2009 figurează înscrisă în preambulul Deciziei nr. 70 /26.05.2009, printre actele normative ce reprezintă temeiul legal avut în vedere la adoptarea acesteia.
În accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă este reprezentată de prejudiciul material viitor și previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public.
În speță, paguba iminentă, care poate fi prevenită numai prin admiterea cererii de suspendare executării Deciziei nr. 70 /26.05.2009, este evidențiată nu numai de diminuarea salariului reclamantului cu 20% reprezentând indemnizația de conducere, dar și de toate consecințele de ordin moral și profesional ale punerii în executare deciziei contestate, întrucât înlocuirea dintr- funcție publică de conducere afectează, în orice împrejurare, imaginea persoanei care ocupa respectiva funcție.
În concluzie, pentru toate aceste considerente, Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurent și urmează să dispună, în temeiul disp. art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în parte și suspendării executării Deciziei nr. 70 /26.05.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Va fi respinsă acțiunea în privința capătului de cerere având ca obiect menținerea efectelor Ordinului nr. 83 din 19.05.2009 până la numirea în funcția de conducere de șef serviciu - consilier superior treapta de salarizare, întrucât o astfel de soluție nu poate fi dispusă ca consecință a admiterii cererii de suspendare, cum s- solicitat de către recurentul-reclamant, iar Ordinul nr. 83/19.05.2009 avut aplicabilitate pe durată determinată, până la numirea directorului coordonator al Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului B, numire care a avut loc la data de 26 mai 2009.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant B, cu domiciliul ales în B,-,. 1, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2531 din data de 21.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AGENȚIA PENTRU PRESTAȚII SOCIALE A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, sector 2.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Suspendă executarea Deciziei nr. 70 /26.05.2009 emisă de Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.IE
Tehnored.CB/ 4 ex.
29.01.2010
Tribunalul București -9
Judecător fond:
Președinte:Niculescu MonicaJudecători:Niculescu Monica, Ion Eugenia, Bîcu Vasile
