Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2597/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2597
Ședința publică de la 07.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 2: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 3: Horațiu
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva ÎNCHEIERII din data de 24.09.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimatele-reclamante - COM SRL-S și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că recurenta-pârâtă a solicitat, prin cererea de recurs, și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.pr.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului I- Sectia Civila sub nr-, reclamanta - COM. SRL a chemat în judecată pe pârâta DGFP I solicitând:
- anularea deciziei nr.177/17.08.2009 de solutionare a contestatiei administrative;
- anularea partiala a Deciziei de impunere nr.536/29.05.2009 și a raportului de inspecție fiscală nr.-/29.05.2009, acte emise de Administratia Finantelor Publice;
- suspendarea executării deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală anterior indicate, până la pronunțarea Instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveste cererea de suspendare reclamanta nu a motivat in fapt solicitarea, neindicand nici in ce ar consta nici cazul bine justificat, nici pagub a iminenta.
Prin încheierea dată în ședința publică de la 24.09.2006, Tribunalul I- Sectia Civila a dispus suspendarea executării actelor administrativ-fiscale până la soluționarea pe fond a cauzei, apreciind ca sunt intrunite cerintele art. 15 rap. la 14 din Legea nr.554/2004, anume in considerarea situatiei financiare a reclamantei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, I, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii pronunțate și, pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.5, 7 și 9. proc. civ, recurenta a invederat urmatoarele:
In primul rand s-a sustinut ca incheierea a fost pronuntata cu iuncalcarea formelor de procedura prev. Sub sanctiunea nulitatii de art. 105.c Cod Penal, instanta de fond citand ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE S in calitate de parata in aceasta cauza, desi aceasta nu este emitenta niciunuia dintre actele administrative a caror suspendare se solicita, cat timp ecizia de impunere nr. 536/29.05.2009 si raportul de inspectie fiscala nr. -/29.05.2009 sunt emise de catre ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA I, organ fiscal din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice lalomita, distinct de ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE S, care are personalitate juridica proprie. Asadar, calitate de parata are in cauza doar DGFP lalomita, in nume propriu si pentru ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA I, in calitate de organ constatator.
In al doilea rand s-a sustinut ca ca hotararea instantei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijina, motiv de recurs prevazut de art. 304 pet. 7 din Codul d e proeedura civila. Astfel instanta de fond a constatat doar ca reclamanta a achitat contravaloarea cautiunii necesare pentru admisibilitatea discutarii si solutionarii cererii pentru suspendarea actului administrative, fara insa a analiza indeplinirea cerintelor prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
In al treilea rand, recurenta a sustinut ca hotararea instantei de fond este lipsita de temei legal, a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de art. 304 pet. 9 din Codul d e proeedura civila.
In acest sens, in dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a aratat ca decizia de solutionare a contestatiei nr. 177/17.08.2009 emisa de catre DGFP lalomita nu este insa titlul de creanta care se pune in executare, ci reprezinta numai actul administrativ jurisdictional prin care s-a solutionat contestatia reclamantei impotriva deciziei de impunere nr. 536/29.05.2009 si a raportului de inspectie fiscala nr. -/29.05.2009 emise de catre ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA I, cu privire la suma de 30.490 lei reprezentand impozit pe profit, TV A, contributii si accesorii.
Practica judiciara este in sensul ca, pentru a se putea dispune suspendarea executarii actului administrativ contestat, motivele de suspendare trebuie sa apara, de la prima vedere ca fiind temeinice, sa creeze de la inceput o indoiala puternica asupra legalitatii actului contestat, ori motivele invocate de catre reclamanta nu sunt temeinice. Suspendarea executarii actelor administrative constituie, prin urmare, o situatie de exceptie care intervine cand legea o prevede, in limitele si conditiile anume reglementate.
In continuare, recurenta a prezentat pe larg argumentele iun sustinerea legalitatii clare a actelor administrative-fiscale, anume cele prezentate si in intampinarea depusa la instant de fond.
Astfel, u privire laimpozitul pe profit, in anul 2007 societatea inregistreaza suma de 13.181 lei reprezentand cheltuiala cu amortizarea aferenta mijloacelor fixe, fara ca aceasta sa le detina si sa le utilizeze in productia, livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, conform art. 24 alin. 2 lit. a din Codul fiscal. In baza documentelor puse la dispozitia organului de inspectie fiscala de catre societate, reiese ca aceasta inregistreaza doar venituri din chirii, deci nu inregistreaza si venituri corespunzatoare obiectului de activitate declarat, respectiv "comert cu ridicata al produselor lactate, oualelor, uleiurilor si grasimilor comestibile." Conform art. 24 alin. 1 din Codul fiscal, pentru determinarea profltului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin actele normative in vigoare". Pentru perioada verificata, societatea nu a prezentat organului de inspectie fiscala acte justificative care sa demonstreze faptul ca mijloacele de transport au fost folosite in scopuri administrative sau pentru a fi inchiriate tertilor, conform art. 21 alin. 3 lit. n ) din Codul fiscal.
Cu privire laimpozitul pe venitul din dividende, pentru anul 2007, dividendele aferente profltului acestui an, ridicate in anul 2008, in suma de 17.000 lei, societatea calculeaza, retine si vireaza un impozit in suma de 2.720 lei, dar nu declara la bugetul de stat acest impozit, incalcand prevederile art. 82 alin. 3 din OG nr. 92/2003. De asemenea, s-a stabilit o diferenta de plata de 7.994 lei. La aceasta suma, s-au calculat majorari de intarziere in suma de 6.926 lei.
Cu privire laTVA, in baza facturilor fiscale primite de la societatea de leasing, reclamanta inregistreaza in evidenta contabila TVA deductibila aferenta ratelor de leasing, dobanzilor si comisioanelor in suma de 4.247 lei. Organul de inspectie fiscala a stabilit ca autoturismul achizitionat nu este destinat utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile, astfel ca nu a acceptat la deducere suma de 4247 lei, conform art. 145 alin. 2 lit. a din Codul fiscal. Aceeasi este situatia si pentru autoturismul achizitionat in baza facturii fiscale nr. -/30.10.2008, pentru care nu s-a admis la deducere suma de 11.176 lei, precum si a TVA in cuantum de 130 lei aferenta cheltuielilor cu manopera si piese de schimb aferente autoturismului AUDI. Asa cum reiese din contractul de inchiriere din 27.03.2009, acesta nu se refera la perioada supusa inspectiei cu privire la impozitul pe profit (31.12.2008) si TVA (31.03.2009). Acest contract nu este inregistrat la societate, nici in evidenta contabila a acesteia pe luna martie 2009-venituri din chirii aferente contractului de inchiriere din 27.03.2009. Contractul nu a fost pus la dispozitia organului de inspectie fiscala pe perioada controlului, desi din declaratia data pe propria raspundere de catre reprezentantii legali ai societatii reclamante rezulta ca acestia au pus la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru desfasurarea inspectiei fiscale. Or, conform art. 145 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii in folosul urmatoarelor operatiuni: operatiuni taxabile.
Cu privire la CAS angajator, in perioada ianuarie 2006-martie 2009, societatea a constituit si declarat CAS angajator in suma de 6.538 lei, la verificare stabilindu-se suma de 6.824 lei ca urmare a declararaii eronate, astfel ca pentru diferenta de 286 RON s-au calculate majorari de intarziere.
Reclamanta-intimata nu a formulat intampinare in recurs si nu s-a prezentat pentru a combate sustinerile recurentei.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041. proc. civ, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În primul rând, trebuie menționat faptul ca primul motiv, intemeiat pe disp. Art. 304 pct. 5. nu este fondat, recurenta fiind parte a cadrului procesual in conditiile in care s-a contestat si deciziei nr.177/17.08.2009 de solutionare a contestatiei administrative, emisa de aceasta institutie DGFP
Nici al doilea motiv de recurs este fondat, intrucat nu se poate conchide ca hotararea nu este motivata in fapt si drept ( ratio decidendi ) conf. Art. 261 pct. 5.c Cod Penal, instanta intelegand sa prezinte, este drept ca extrem de succint, argumentele de care a tinut seama in adoptarea.
In schimb, cea de-a treia critica este fondata.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poată să ceară Instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea Instanței de Fond.
Definiția legală a sintagmei de pagubă iminentă este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Art. 15 alin. (1) din același act normativ statuează că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată Instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat; în acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii de fond.
În speța de față, Curtea consideră că nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Intimata - reclamanta a susținut că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actelor administrative a căror suspendare o solicită, in acest sens prezentand argumentele in sustinerea nelegalitatii actelor administrativ-fiscale, respectiv administrativ-jurisdictionale in fondul litigiului.
Instanța de control judiciar apreciază că în speță nu există un caz bine justificat, aspectele de nelegalitate invocate de reclamanta-intimata neconstituind argumente juridice aparent valabile, sau indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actelor administrativ-fiscale, respectiv administrativ-jurisdictionale, ci aspecte pentru care doar instanța de fond poate încuviința probele utile, pertinente și concludente în stabilirea adevărurilor de fapt și de drept în cauză.
În speță, nu numai că nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, dar nici condiția pagubei iminente ce trebuie prevenită nu se poate aprecia ca îndeplinită. Pe de-o parte reclamanta-intimata nu a inteles sa motiveze in niciun fel intrunirea acestei cerinte ceea ce face imposibila exercitarea controlului judiciar, iar, pe de alta parte, chiar in lipsa unei motivari a partii, se constata ca n cauză nu s-au propus si administrat dovezi de către societate cu privire la iminența producerii unei pagube.
În plus, desigur ca nu se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ care nu este susceptibil de executare silită, în speță fiind vorba de decizia prin care s-a respins contestația intimatei - reclamante.
În lumina Curtii, atât cazul bine justificat, cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie să fie indicate în concret și probate cu înscrisuri de către reclamantă. Din cuprinsul acestora trebuie să rezulte că situația în care se află societatea reprezintă un caz bine justificat și că, raportat la cifra de afaceri, la profitul obținut, la situația debitelor calculate, plata unor sume de bani i-ar crea o pagubă iminentă. Ori, in speta nu s-au probat aceste aspecte.
Prin urmare, găsind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) proc. civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica încheierea atacată iar, pe fond, va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva ÎNCHEIERII din data de 24.09.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimatele-reclamante - COM SRL-S și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
Modifica încheierea recurată și pe fond respinge cererea de suspendare formulată
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./Tehnored.
2 ex.
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor, Radu Constantin Daniel, Horațiu
