Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 261/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.261
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.07.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții, și G în contradictoriu cu pârâții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta personal și în reprezentarea celorlalți reclamanți, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 16.07.2009, întâmpinare din partea pârâtului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, un exemplar comunicându-se reprezentantei reclamanților.
Reprezentanta reclamanților depune la dosar împuternicire și un set de înscrisuri de pe internet cu privire la salariile de la și amendarea Ministrului Finanțelor Publice.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra excepțiilor privind necompetența teritorială a Curții de Apel Timișoara și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin întâmpinare și pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamanților pune concluzii de respingere a excepțiilor și de admitere a cererii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr-, reclamanții, și G au solicitat în contradictoriu cu pârâții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara suspendarea executării Ordinului nr.1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și a deciziei nr.60/02.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara până la soluționarea pe fond a cauzei.
În motivarea acțiunii se arată că prin actele a căror executare se solicită a fi suspendată s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr.526//03.03.2009 respectiv a Deciziei nr.21/16.03.2009, acte prin care anterior s-a dispus plata sporului de 50 % de risc și solicitare neuropsihică, suspendarea operând cu data de 01.06.2009.
Raportat la cererea de suspendare se arată că reclamanții s-au adresat cu plângere prealabilă în temeiul art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 întrucât Ordinul nr.1472/02.07.2009 este nelegal fiind emis cu încălcarea actelor normative cu forță juridică superioară. În primul rând este încălcat principiul neretroactivității legii de vreme ce asta a fost emis la 02.07.2009 și suspendă aplicarea Ordinului nr.526/03.03.2009 începând cu data de 01.06.2009.
Se mai arată faptul că suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune numai de instanța judecătorească și nici un text de lege nu reglementează competența organului administrativ de a dispune o asemenea măsură.
Este astfel evidentă aparența de nelegalitate a actului atacat, iar prejudiciul material este viitor și previzibil prin perturbarea gravă a activității organelor judiciare.
Aceeași situație se regăsește și în cazul Deciziei nr.60/02.07.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, aceasta fiind emisă cu încălcarea actelor normative cu forță juridică superioară iar paguba iminentă este evidentă.
Prin cele două acte administrative se tinde la suspendarea plății lunare a unui spor consacrat prin hotărâri judecătorești executorii și nu se vizează suspendarea executării unor drepturi salariale restante, astfel încât se încalcă și dispozițiile art.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO.
În drept s-au invocat dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa invocat excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea acțiunii privind suspendarea Ordinului nr.1472/2009 al Procurorului General al României cu consecința disjungerii cauzei și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București pentru cererea de suspendare a executării Ordinului nr.1472/2009.
În motivarea excepției se arată că sunt incidente dispozițiile art.36 din nr.OUG27/2006 care stabilesc competența Curții de Apel București în soluționarea litigiilor formulate de magistrații nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale.
Totodată a fost invocată și excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamanții nu au făcut dovada promovării la instanța de contencios administrativ, a acțiunii principale de anulare a ordinului de suspendare a plății sporului de 50%.
Pe fondul cauzei se arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nefiind dovedit nici, cazul bine justificat și nici iminența producerii unei pagube, câtă vreme reclamanții sunt beneficiarii unor hotărâri judecătorești având ca obiect plata sportului de risc și suprasolicitare neuropsihică, hotărâri ce vor fi executate în condițiile nr.OUG71/2009.
În drept: art.15 din Legea nr.554/2004, nr.OUG27/2006.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, față de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate după cum urmează:
Referitor la excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea petitului privind suspendarea executării Ordinului nr.1472/2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întemeiată pe dispozițiile nr.OUG27/2006 instanța reține că deși reclamanții au calitatea de magistrați, prevederile nr.OUG27/2006, mai precis ale art.36 alin.2 ce dau în competența Curții de Apel București soluționarea litigiilor declanșate de personalul salariat potrivit ordonanței nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, nu sunt incidente în speță întrucât prezentul litigiu nu are ca obiect contestarea modalității de stabilire a drepturilor salariale, ceea ce ar presupune că reclamanții sunt nemulțumiți de modul de aplicare al prevederilor nr.OUG27/2006, ci are ca obiect suspendarea executării unui act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv a Ordinului nr.1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prezenta acțiune a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, astfel încât instanța apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004 ce stabilește o competența teritorială alternativă, reclamantul putându-se adresa atât instanței de la domiciliul său cât și instanței de la domiciliul pârâtului, opțiunea aparținând reclamanților în acest sens.
În consecință, văzând și dispozițiile art.158 alin.2 Cod procedură civilă instanța va respinge excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara reținând că a fost legal investită cu soluționarea prezentei cauzei conform art.10 alin.3 coroborat cu art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa dovezii promovării la instanța de contencios administrativ a acțiunii principale de anulare a ordinului de suspendare a plății sporului de 50 % Curtea observă că prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 caz în care reclamanții nu trebuie să facă dovada promovării acțiuni de anulare a ordinului, ci este suficient a se face dovada sesizării în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004 a autorității publice ce a emis actul sau a celei superioare după caz. Deci singura cerință prealabilă este aceea privind respectarea dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 adică a formulării plângerii prealabile necesară anterior oricărei cererii de anulare a actului administrativ considerat vătămător.
În cazul prevăzut de art.14 din Legea nr.554/2004 nu se cere dovada introducerii acțiunii de anulare câtă vreme însăți art.14 dispune că suspendarea se va realiza până la pronunțarea instanței de fond ci este suficientă dovada formulării plângerii prealabile, dovadă ce rezultă din actele aflate la filele 21 - 27 dosar din care reiese faptul că anterior prezentei acțiunii reclamanții au solicitat revocarea Ordinului nr.1472/2009 respectiv a Deciziei nr.60/2009 prin plângerea prealabilă adresată autorităților emitente, ținându-se astfel cont și de nr. R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.03.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă care recunoaște posibilitatea de a solicita măsuri de protecție provizorie în fața unei instanțe competente și pentru persoana interesată, înaintea oricărei contestații împotriva actului administrativ, în caz de urgență sau atunci când a fost formulată o reclamație administrativă lipsită de efect suspensiv care nu a primit până la acel moment o rezolvare.
Față de aceste considerente, instanța reține că reclamanții au făcut dovada formulării plângerii prealabile împotriva actelor administrative a căror suspendare se solicită și fiind astfel îndeplinită condiția prealabilă impusă de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 urmează a fi respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.
La dosar s-au depus următoarele: practică judecătorească, ordinul nr.526/03.03.2009, ordinul nr.1472/02.07.2009, decizia nr.21/16.03.2009, anexă la decizia nr.21/16.03.2009, decizia nr.60/02.07.2009, plângerea prealabilă.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Ordinul nr.526/03.03.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus plata începând cu 01.03.2009 a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru procurorii din subordine și personalul de specialitate asimilat.
Prin Decizia nr.21/16.03.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoaras -a dispus aceeași măsură pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetelor ce funcționează în raza teritorială a Curții de Apel Timișoara.
Reclamanții sunt direcți beneficiari ai acestor dispoziții având calitatea de procurori, respectiv personal auxiliar și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Ulterior, prin Ordinul nr.1472/092.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr.526/03.03.2009 începând cu data de 01.06.2009 iar prin Decizia nr.60/02.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoaras -a luat măsura suspendării Deciziei nr.21/16.03.2009, începând cu aceeași dată, 01.06.2009.
Față de aceste acte administrative prin care s-a dispus suspendarea plății sporului de 50 % reclamanții au formulat prezenta cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Conform dispozițiilor cuprinse la acest articol, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poată să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, pe lângă formularea plângerii prealabile dovedită de reclamanți prin actele aflate la filele 21-26 dosar prin care s-a solicitat autorităților emitente revocarea actelor atacate, trebuie dovedită atât existența cazului bine justificat dar și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este definit de art.2 alin.1 lit. t) din Legea nr.554/2004 ca reprezentând împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cazul bine justificat care să încalce regula executării din oficiu a actului administrativ impune prezența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, emis în baza legii și pentru executarea acesteia.
Fără îndoială că cercetarea nelegalității actului administrativ este de competența instanței, învestite cu cererea de anulare a acestuia iar instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ va reține ca îndeplinind condiția cazului bine justificat nu o dovadă de nelegalitate evidentă ci sunt suficiente indiciile de nelegalitate a actului administrativ, respectiv subzistența unui argument juridic aparent valabil de nelegalitate.
Pentru aceasta trebuie ținut cont și de nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, România fiind membră a Consiliului Europei, cu consecința că judecătorul național trebuie să țină seama și de conținutul acestei Recomandări în analiza cererilor de suspendare a executării unor acte administrative.
Astfel, acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit a se asigura persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în condițiile în care executarea imediată și ilegală a actelor administrative contestate poate în anumite circumstanțe să cauzeze persoanelor un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Asemenea măsuri pot fi acordate astfel mai ales când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
În concret, aparența de nelegalitate a actelor administrative atacate rezidă din mai multe aspecte care nu vor fi cercetate decât sumar de instanța învestită cu soluționarea prezentei cererii, fiind, așa cum s-a arătat anterior de competența instanței învestite cu acțiunea în anulare să verifice în concret aceste aspecte.
Se observă astfel că, Ordinul nr.1472/02.07.2009 emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este motivat prin aceea că plata sporului de risc și suprasolicitare nervoasă de 50 % intră sub incidența 71/2009 care a eșalonat plata drepturilor salariale prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii conform procedurii prevăzute de acest act normativ.
Instanța observă însă că plata sporului de risc dispusă prin Ordinul nr.526/03.03.2009 a avut la bază hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție - Secțiile Unite în recurs în interesul legii, respectiv decizia nr.21/2008 care a constatat că magistrații au dreptul la acest spor și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001 și deci nu se încadrează în prevederile nr.OUG71/2009. Pe de altă parte acest act normativ stabilește eșalonarea iar nu suspendarea plății drepturilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești devenite executorii conform procedurii enunțate și deci în aparență, Ordinul nr.1472/02.07.2009 ce dispune suspendarea plății unui spor nu se poate justifica pe dispozițiile nr.OUG71/2009.
Pe de altă parte se poate reține ca argument aparent valabil și aspectul retroactivității Ordinului atacat ce a fost emis la 02.07.2009 și a dispus suspendarea plății sporului începând cu 01.06.2009 în condițiile în care nr.OUG71/2009 a fost publicată în din 18.06.2009 și a intrat în vigoare la aceeași dată conform art.11 alin.2 din Legea nr.24/2000.
Toate aceste aspecte sunt de natură a dovedi existența cazului bine justificat la care se adaugă și dovada producerii unei pagube iminente care în speță constă nu numai în perturbarea gravă a activității organelor judiciare prin prejudiciul material evident suferit astfel de reclamanți, dar și prin faptul că reclamanții se află în ipostaza de a vedea devenite inaplicabile, măsuri dispuse prin hotărâri judecătorești mai precis de a deveni inaplicabilă o decizie emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii care este astfel obligatorie conform art.329 Cod procedură civilă, drepturile astfel conferite fiind lipsite de orice protecție juridică.
De asemenea, trebuie ținut cont și de practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului care a consacrat dreptul oricărei persoane ce a obținut o hotărâre judecătorească împotriva statului de a obține executarea acestei hotărâri într-un termen rezonabil, autoritățile neputând invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea hotărârilor judecătorești, revenind statelor obligația de a-ți organiza sistemul legal într-o asemenea manieră încât autoritățile sale să-și poată îndeplini obligațiile în această privință ( împotriva Rusiei, împotriva României, etc.).
În consecință, apreciind întrunite condițiile prevăzute cumulativ de art.14 din Legea nr.554/2004 alin.1, și văzând și dispozițiile cuprinse la alin.2 și 4 ale aceluiași articol, instanța va admite acțiunea reclamanților și va dispune suspendarea executării Ordinului nr.1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Deciziei nr.60/02.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții, și G în contradictoriu cu pârâții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și în consecință:
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și a Deciziei nr.60/02.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.07.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/22.07.09
TEHNORED:/22.07.09
5.ex./SM/emis 3 com.
Se comunică:
- reclamanți -, și G, - toți cu. procedural ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, - T,-, jud. T, prin mandatar
- pârât 1 - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, - B, --, Sector 5
- pârât 2 - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, - T,-, jud.
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
