Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 2618/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2618
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 665/30.04.2009, formulată de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin avocat, lipsind reclamanta Federația Națională a Sindicatelor
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta, prin avocat, depune nr.OG 35/11.04.2009.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea cererii susținând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2009, reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, să dispună suspendarea executării Deciziei nr. 665/30.04.2009 emisă de Directorul General, până la soluționarea acțiunii în anularea acesteia, cerere fundamentată de reclamantă pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanței întrunirea cerințelor de admisibilitate a suspendării, respectiv paguba iminentă generată de actul administrativ a cărui suspendare se solicită și cazul bine justificat.
Astfel, arată reclamanta, în mod nelegal, prin decizia a cărei suspendare se solicită, s-a dispus reducerea unor indemnizații de conducere și a unor sporuri speciale acordate personalului, motivată de intrarea în vigoare a OUG nr. 35/2009 și a Ordinului nr. 253/2009.
Paguba iminentă, arată reclamanta, constă tocmai în reducerea veniturilor de natură salarială a persoanelor vizate de această decizie.
În susținerea cerinței cazului bine justificat, reclamanta arată că "efectele imediate ale acestui act administrativ, diminuarea semnificativă a drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici din cadrul și al sucursalelor județene ale acesteia, justifică urgența cererii noastre și ne îndreptățește să ne adresăm instanței cu solicitarea legitimă de a dispune suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea unei soluții definitive și irevocabile privind anularea deciziei nr. 665/30.04.2009".
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 2 iunie 2009, pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că decizia a fost emisă în baza OUG nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, iar potrivit art. XIX din acest act normativ "ordonatorii principali de credite au obligația de a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum acestea sunt prevăzute în legea bugetară anuală", iar în art. X se stipulează că "indemnizațiile de conducere pentru personalul bugetar, atât contractual, cât și funcționari publici, prevăzute în actele normative, reprezintă limite maxime până la care conducătorii autorităților sau instituțiilor publice, având calitatea de ordonatori de credite, pot stabili nivelurile individuale".
Examinând cererea reclamantei prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:
Condițiile care se desprind din prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sunt condiția premisă a formulării plângerii prealabile, respectiv condițiile de admisibilitate constând în iminența unei pagube și existența unui caz justificat.
1. În ce privește admisibilitatea cererii de suspendare fundamentată pe prevederile art. 14, având în vedere condiția premisă de a fi formulată plângerea prealabilă împotriva actului administrativ contestat, Curtea reține că din actele dosarului reiese că reclamanta a formulat contestație, în temeiul OG nr. 92/2003, împotriva actelor administrativ fiscale în discuție, înregistrată la pârâtă sub nr. 12389/04.05.2009, aspect necontestat, fiind astfel întrunită această cerință premisă.
2. Cele două concepte, anume paguba iminentă și cazul bine justificat, care se constituie în cerințe de admisibilitate a cererii de suspendare potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt definite de art. 2 alin. 1 lit. s și t din Legea nr. 554/2004, astfel:paguba iminentaeste "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (în speță fiind invocat ca temei al cererii de suspendare prima teză a acestui text), iar cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
4. Întrunirea cerinței cazului bine justificat nu poate fi reținută de instanță, reclamanta nefiind în măsură să convingă în privința aparenței de nelegalitate a actului administrativ, aspectele invocate ca temeiuri de nelegalitate neavând nici o acoperire convingătoare nici în argumentare, nici probatorie, nefiind în măsură a induce instanței un dubiu suficient de caracterizat cu privire la legalitatea actelor contestate.
Mai exact, reclamanta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a deciziei a cărei suspendare se solicită, cu atât mai puțin a unor motive care să susțină "aparența de nelegalitate" a acesteia, rezumându-se la ainvocanelegalitatea și urgența solicitării sale.
5. Reținând ca nefiind întrunită cerința cazului bine justificat, Curtea nu va proceda la cercetarea și celei de-a doua condiții instituită de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba materială iminentă, cât timp ele trebuie întrunite cumulativ.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază ca nefondată cererea reclamantei de suspendare a efectelor deciziei, astfel că - în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 - o va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR, cu sediul în mun. B,-, sector 2, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, cu sediul în mun. B,-, sector 2.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
