Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 264/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 264
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu Judecător
Grefier -- -
XXXXX
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - - și pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C, Agenția Națională De Administrare Fiscală, Autoritatea Națională A Vămilor, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru reclamanta - - și consilier juridic pentru pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat pentru reclamanta - - depune dovada achitării cauțiunii, respectiv chitanța nr. -/1/ 25.06.2009.
Consilier juridic pentru pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor depune întâmpinare.
Avocat pentru reclamantă, precizează că întâmpinarea a fost depusă cu încălcarea termenului legal, solicită instanței ca aceasta să fie considerată ca fiind concluzii scrise.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii:
Avocat pentru reclamanta - - solicită admiterea cererii de suspendare a deciziei de impunere nr. 27/12.05.2009 și a raportului de inspecție fiscală parțială încheiat la data de 08.05.2009, conform concluziilor scrise.
Consilier juridic pentru pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor pune concluzii de respingerea cererii de suspendare conform concluziilor scrise.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 5 iunie 2009, reclamanta -""- a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C suspendarea executării raportului de inspecție fiscală parțială, încheiat la data de 8 mai 2009 și deciziei de impunere nr.27 din 12 mai 2009, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 3.774.083 lei, cu titlu de accize pentru cărbune și cocs și 1.849.871 lei, cu titlu de majorări de întârziere.
A invocat ca motive de nelegalitate a actelor fiscale contestate faptul că societatea se încadrează la dispozițiile art.175 alin.4 Cod fiscal, pentru cocsul de petrol livrat, care poate fi supus accizării numai în cazul folosirii sau comercializării lui în calitate de combustibil pentru încălzire sau pentru motor.
Acest aspect a fost dovedit cu declarațiile date pe propria răspundere de către clienții societății pentru anii 2007 - octombrie 2008, din care rezultă că produsul pe care l-a comercializat nu a fost utilizat drept combustibil pentru încălzire sau pentru motor, ci a fost folosit în scopuri pur tehnologice, turnarea oțelului și fabricarea anozilor, operațiuni care nu au nimic comun cu producerea de energie electrică sau termică.
Ca argumente pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal, a invocat blocajul financiar și întreruperea activității societății în cazul în care ar interveni o eventuală indisponibilizare a conturilor sale.
Astfel, prejudiciile care s-ar aduce societății în cazul executării acestor acte ar fi iminente în condițiile în care, datorită crizei financiare, s-a produs o reducere a comenzilor pe piața internă și externă, astfel că societatea a procedat la diminuarea capacităților de producție pentru a evita oprirea instalațiilor și la disponibilizarea unui număr de 194 de salariați.
Oprirea definitivă a activității de producție ar însemna, pe de o parte, disponibilizarea unui număr de 355 de salariați, iar pe de altă parte reducerea încasărilor la bugetul de stat.
S-a mai invocat existența în prezent a unor linii de credit, deschise la diferite bănci, în vederea desfășurării activității comerciale, ce trebuie achitate în următoarea perioadă de timp, precum și scadența pentru alte datorii către autoritățile statului ce nu vor putea fi achitate.
A depus la dosar: contestația împotriva actelor fiscale înregistrate la organul fiscal, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere a căror suspendare a executării o solicită, situația privind plățile compensatorii pentru personalul disponibilizat, contracte de credite și de leasing, declarații de la partenerii comerciali, precum și adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, datorate de banca Comercială Română Sa cu orice titlu debitoarei reclamante -""- și alte acte.
La termenul din 23 iunie 2009, instanța a pus în discuția părților și admis cererea formulată de către pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în sensul de a fi introdusă în cauză și citată în calitate de pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor, având în vedere dispozițiile art.1 din HG 110/2009 și pct.1 și 4 din OC nr.948/2004.
De asemenea, la același termen de judecată s-a stabilit o cauțiune, în cuantum de 1% din valoarea contestată, cauțiune care a fost depusă la termenul de azi.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor cerute de art.14 alin.1 din Legea 554/2004.
Examinând cererea de suspendare și apărările formulate de părți, Curtea reține următoarele:
Organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Regionale de Accize și Operațiuni Vamale C au efectuat un control fiscal la societatea reclamantă Sa S, ale cărei rezultate s-au concretizat în raportul de inspecție fiscală parțială încheiat la 8 mai 2009, prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 3.774.083 lei, cu titlu de accize și 1.849.831 lei, cu titlu de majorări de întârziere.
Urmare a acestui raport de inspecție fiscală și a sumelor apreciate ca fiind datorate bugetului de stat, a fost întocmită decizia de impunere nr.27 din 12 mai 2009.
Reclamanta a formulat plângere administrativă împotriva actului de control și a deciziei de impunere și de asemenea a solicitat instanței prin prezenta cerere, suspendarea actelor fiscale contestate.
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație,este reglementată în cuprinsul art.215 alin.1 și 2 Cod pr.fiscală, Titlul IX; Cap.III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 215 alin.1 Cod pr.fiscală dispune că introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
Analizând trimiterea pe care legiuitorul o face în cuprinsul art.215 Cod pr.
Fiscală la prevederile Legii 554/2004, Curtea constată că aceasta se referă la prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art.215 Cod pr.fiscală.
Curtea constată că împotriva reclamantei a început executarea silită prin formularea cererii de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești pe care aceasta le are de primit de la BCR (fila 157 dosar), ceea ce creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material reclamantei, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta derivă din faptul că societatea reclamantă - care are ca obiect de activitate fabricarea altor produse de minerale nemetalice - are în derulare contracte de leasing (nr.53418 din 25 noiembrie 2008, nr.64, 624 din 10 iunie 2008, nr.64625 din 10.06.2008 și nr.22454 din 11.12.2006), contract de credit, precum și un număr mare de salariați, iar o eventuală executare silită a acesteia pentru plata sumei totale de 5.623.954 lei, în condițiile în care se află deja într-un program de restructurare, ca urmare a disponibilizării unui număr de 130 de persoane de la sfârșitul anului, ar conduce la imposibilitatea achitării plăților compensatorii și a plății salariilor pentru personalul rămas, precum și la o incapacitate de plată pentru contractele mai sus arătate.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asigurătorii, asupra bunurilor, conform Codului d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului, și nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator, care se înscrie la biroul de carte funciară.
Înființarea popririi asupra contului unei societăți, căreia organul fiscal i-a stabilit anumite obligații bugetare suplimentare constituie un caz bine justificat, de natură a determina judecătorul să adopte soluția de suspendare a actului fiscal prin care s-au constituit obligațiile bugetare.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Având în vedere motivele enunțate în prezenta hotărâre, în baza art.14 din legea 554/2004, Curtea va admite cererea reclamantei și va suspenda executarea actelor fiscale până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta -""-, cu sediul în S,-, Județul O, în contradictoriu cu ANAF - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C,-, Județul D și Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B,-, sector 1.
Dispune suspendarea executării raportului de inspecție fiscală parțială încheiat la 08.05.2009 și a deciziei de impunere nr.27 din 12 mai 2009,emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/5 ex/15.07.2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
