Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 267/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 267
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte secție
Grefier: - -
*******
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind cererea de suspendare formulată de petenta în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscala, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând,
CURTEA
Asupra cererii de suspendare de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță, petenta a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF, cerere de suspendare a executării Ordinului Președintelui ANAF nr.1042/2008.
În motivare a arătat că prin ordinul a cărui suspendare o solicită s-a dispus suspendarea raporturilor sale de serviciu, în temeiul art.86 alin.2 coroborat cu art.94 alin.1 din Legea nr.188/1999.
A precizat că măsura luată este una deosebit de drastică, că îi aduce grave prejudicii, în condițiile în care nu are nici o altă sursă de venit în afara drepturilor bănești ce i se cuvin ca urmare a activității de serviciu și, mai mult, prin aceasta se aduce atingere gravă bunei funcționări a instituției a cărei angajată este, întrucât o dată cu aceasta au fost suspendați peste 30 de salariați ai serviciului.
În drept, a invocat dispozițiile art.14 din Legea 554/2004.
La dosar a depus Ordinul mr.1042/08.07.2008 și dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu motivarea că soluția adoptată corespunde prevederilor legale, în sensul că în baza art.94 alin.1 lit.m din Legea 188/199 republicată, raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru o infracțiune de natura celor prevăzute la art.54 lit.h din aceeași lege.
S-a precizat că prin Rechizitoriul nr.228/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a reclamantei, așa încât sunt întrunite cerințele legii pentru suspendarea de drept a raportului de serviciu.
La data de 24 iulie 2008, petenta și-a precizat cererea, arătând că actul administrativ contestat nu respectă condițiile de formă vizând termenul și organul jurisdicțional la care poate fi contestat, omisiuni sancționate cu nulitatea actului respectiv și că este astfel încălcat dreptul la apărare, drept fundamental consfințit atât în legislația internă, cât și în Convenția Europeană Drepturilor Omului.
A mai arătat că prin actul a cărei suspendare o solicită nu s-a motivat în nici un fel situația de incompatibilitate cu exercițiul funcției deținute, fiind astfel încălcată una din condițiile esențiale cerute de lege pentru a opera suspendarea.
La data de 03.09.2008, ANAF a formulat completare la întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii.
Curtea, examinând cererea, legislația aplicabilă și situația de fapt dovedită în speță, reține următoarele:
Petenta a îndeplinit funcția publică de șef administrație adjunct - Activitatea de inspecție fiscală la C și prin Ordinul nr.1042/08.07.2008 a fost suspendată din funcție începând cu data de 8 iulie 2008.
Această măsură a fost luată de instituția angajatoare, întrucât prin adresa nr.228/P/2006 din 01.07.2008, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor conexe, infracțiunilor de corupție a comunicat trimiterea în judecată, în stare de libertate a reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.2481Cod penal, raportat la art.248 Cod penal.
Reclamanta s-a adresat unității angajatoare cu cerere, în vederea revocării deciziei de suspendare din funcție.
Curtea constată că reclamanta a fost trimis în judecată, alături de alți funcționari din cadrul DGFP D, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, infracțiuni săvârșite în perioada anilor 2001-2004.
În cauză, se pune în discuție admisibilitatea cererii de suspendare a deciziei de suspendare din funcție a unui funcționar public, suspendare intervenită în baza art.94 raportat la art.54 din legea 188/1999
Instituția suspendării executării actului administrativ este reglementată în cuprinsul art.14 din Legea 554/2004.
Textul menționat prevede trei condiții de admisibilitate a cererii de suspendare a unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat, prevenirea unei pagube iminente și sesizarea autorității emitente a actului.
Paguba iminentă este definită legal în cuprinsul art.2 alin.1 lit ș, în sensul prejudiciului material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cea de-a doua condiție referitoare la cazul bine justificat este de asemenea concretizată de legiuitor în art.2 alin.1 lit.t și se referă la împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru a verifica dacă în cauză se întrunesc cele două condiții enunțate mai sus, Curtea va proceda la analiza prevederilor legale, precum și a dispozițiilor din materia Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Dreptului comunitar, cu incidență în cazul suspendării raportului de funcție al funcționarului public.
Curtea arată că, în temeiul art.94 alin.1 lit.m) din Legea 188/1999 R, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când s-a dispus trimiterea în judecată a funcționarului public pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art.54 lit.h din aceeași lege.
Art.54 lit.h din Legea 188/1999 R prevede că poate ocupa o funcție publică persoana care nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu, sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice.
Din interpretarea acestui text și a prevederilor art.94 lit.m) rezultă că poate constitui cauză de suspendare de drept a raportului de serviciu al funcționarului public situația în care un funcționar public a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției.
Din interpretarea prevederilor art.54 lit.h, Curtea constată că infracțiunea de serviciu sau în legătură cu serviciul poate constitui motiv al suspendării de drept al funcționarului public.
Judecătorul investit cu soluționarea unei cereri de suspendare este obligat prin prevederile art.14 din Legea 554/2004 să examineze, în vederea determinării cazului bine justificat, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care pot crea o îndoială serioasă în privința legalității actului.
În raport de situația de fapt, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile cazului bine justificat.
De asemenea, în ce privește paguba iminentă, aceasta este evidentă, fără a se mai pune în discuție dovada ei, deoarece, prin suspendarea raportului de funcție,reclamanta este în situația de a nu mai încasa salariul lunar, așa încât este lipsită de mijloace de subzistență.
Trebuie precizat că și în cazul funcționarilor publici ai comunității europene, regulamentul 96/2004 prevede suspendarea din funcție a funcționarului public, în cazul infracțiunilor de drept comun, numai că în respectarea drepturilor fundamentale ale omului și angajatului, acestora li se asigură un nivel minim de subzistență, situație care lipsește în cazul legislației naționale.
În același timp, actul comunitar citat asigură protecția funcționarului public și prin limitarea în timp a perioadei de suspendare, situație prevăzută de art.24 pct.2 din Regulament.
Astfel, Curtea arată că, în conformitate cu art.94 și următoarele din Legea 161/2003, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție privată, cu excepția aceleia de cadru didactic și, întrucât pe perioada suspendării raportului de serviciul funcționarul public își păstrează această calitate, în mod firesc respectivul funcționar este lipsit de mijloace de supraviețuire.
În același timp, Curtea mai arată că reclamanta beneficiază de prezumția de nevinovăție, consacrată atât în Constituția României, cât și în art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În baza art.11 și 20 din Constituția României, în caz de neconcordanță între dispozițiile din legile interne și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, au prioritate reglementările internaționale.
În speța de față, se constată că legiuitorul român, instituind suspendarea de drept a funcționarului public, în cazul trimiterii în judecată, pentru unicul motiv al trimiterii în judecată fără cercetări disciplinare prealabile, se află în situația de a răsturna prezumția de nevinovăție instituită de art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea va da eficiență prevederilor convenționale citate, întrucât România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin legea 30/18 mai 1994, și ca urmare aceasta face parte din ordinea juridică internă a statului român.
Ținând seama de principiul subsidiarității, a garantării drepturilor consacrate în Convenție și de necesitatea înlăturării eventualelor consecințe determinate de încălcări din partea statului, judecătorul național va aplica în mod direct normele prevăzute de art.6 din Convenție privind protecția drepturilor omului, așa încât Curtea consideră că sunt suficiente elemente legate de starea de fapt și de drept, de natură a crea o serioasă îndoială în privința actului administrativ de suspendare.
Curtea are în vedere și 89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii, în conformitate cu care autoritatea jurisdicțională competentă, în speța de față instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
În cauza de față, executarea deciziei administrative de suspendare va provoca daune grave, așa cum s-a explicat în cuprinsul acestei hotărâri funcționarului căruia i se aplică, așa încât Curtea apreciază că se impune luarea de măsuri provizorii, în sensul suspendării executării actului până la pronunțarea asupra legalității acestuia de către instanța competentă să judece fondul litigiului.
În cauză este îndeplinită și cea de-a treia condiție cerută de art.14 din Legea 554/2004, în sensul că reclamanta a formulat plângere prealabilă la autoritatea pârâtă.
Față de considerentele expuse, se va admite cererea de suspendare formulată.
Se va dispune suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr.1042/2008, până la soluționarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de suspendare formulată de petenta, domiciliată în C,-, Județul D, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscala.
Suspendă executarea Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1042/2008, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Executorie de drept.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 4 ex/17.11.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr
