Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2720/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2720/2008
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul ORAȘUL B REPREZENTAT PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 2329/2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 14.11.2008 s-a depus la dosar, de către recurenți detalieri ale motivelor recursului cu anexe, însoțite de dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, în sumă de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
De asemenea, la data de 19.11.2008 s-a depus la dosar, de către intimați întâmpinare, iar la data prezentului termen, recurentul a depus la dosar precizări.
Curtea apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, motiv pentru care, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2329 din data de 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a admis cererea reclamanților, și, împotriva pârâtei Orașul B Sprie reprezentată de primar - B Sprie și în consecință:s-a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr. 40/23.05.2008 emisă de Primăria B Sprie, până la soluționarea fondului cauzei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, între clauzele contractului 6044/07.08.2007, încheiat în vederea edificării blocurilor de locuințe pentru tineri de către ANL, și documentația anexată la autorizația de construire, sunt inadvertente.
Astfel, Orașul B Sprie nu este proprietar tabular pe parcela de teren situate pe-, suprafața atribuită aceste parcele nefiind în concordanță cu mențiunile din CF 401 B Sprie. 2220/49/6/1/2/2 a primit nr. Cadastral 3415 cu o suprafață de 1500 mp, însă prin încheierea de parcelare și intabulare emisă de - B M, acest nr. cadastral nu a apărut.
Singura suprafață cu întindere de 1500 mp. este aferentă nr. topo 2220/49/6/1/2/37 care nu a vizat autorizația de construire.
Prin actele depuse la dosar reclamanții au făcut dovada că sunt proprietarii unei parcele învecinate cu cea pe care se realizează construcția autorizată, aceasta fiind edificată chiar pe linia de mejdie între cele două proprietăți.
Pentru aceste motive, reclamanții au promovat și o acțiune în grănițuire în fața Judecătoriei Baia Mare.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că menținerea executării construcției în baza autorizației emise este de natură să prejudicieze reclamanții datorită incertitudinii situației juridice a terenului, iar în altă ordine de idei, în speță subzistă situația de caz bine justificat, în sensul legii, având în vedere că între datele cuprinse în actul administrativ și actele de proprietate sunt clare inadvertențe care nu pot fi clarificate decât prin promovarea unei acțiuni în justiție.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile legale, instanța a admis cererea formulată conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Orașul B Sprie reprezentat prin Primar în termenul legal, solicitând - admiterea recursului, modificarea/casarea, în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință menținerea în vigoare, ca legală și temeinică, autorizația de construire nr. 40/23.05.2008, reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs competentă, ori trimiterea spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării probatoriului cu un nou plan urbanistic general de detaliu etc. precum și cheltuielile de judecată ce se vor justifica cu prezenta cerere.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că, întrucât termenul de recurs în prezenta cauză este foarte scurt (de doar 5 zile de la comunicare), a prezentat succint motivele principale ale cererii sale de recurs:
1. Hotărârea care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;
2. Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;
3. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
La baza documentației necesare eliberarii autorizației de construire a imobilului - bloc de locuințe - a stat extrasul de eliberat de M - Biroul de carte funciară B M la data de 19.07.2007, (pe care la depus alăturat în xerocopie) din care a rezultat fără vreo urmă de îndoială că terenul pe care era preconizat a se construi respectivul bloc de locuințe a făcut parte dintr-un teren în suprafață de 26.939 mp, înscris în nr. 1, nr. topo 2220/49/6/1/2/2, proprietate a orașului B Sprie.
Obiectul contractului nr. 6044/07.08.2007 încheiat cu B l-a constituit terenul aferent imobilului - bloc de locuințe de la nr. 6A, str. -, orașul B Sprie și nu terenul aferent blocului de la nr. 6B, cum eronat au susținut reclamanții.
De asemenea, s-a considerat că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește motivarea expusă deoarece nu era vorba de producerea vreunei pagube materiale sau morale, iar în ceea ce privea definițiile date de Legea nr. 554/2004, art. 2, litera s) nu avea legătură cu speța de față, aici fiind definită paguba iminentă constând în perturbarea funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public și nicidecum al unei persoane fizice sau membrilor unei familii.
S-a considerat că motivele invocate de reclamanți și preluate ca legale și temeinice de către instanța de contencios nu au fost de natură a conduce la dispunerea suspendarii actului administrativ în discuție, nefiind vorba de motive privind legalitatea acestuia.
Nici unul din motivele invocate de reclamanți nu au fost de natură a impune suspendare autorizației de construire, în discuție.
Prin completările ulterioare a motivelor de recurs au fost invocate și dispozițiile art. 3041, din Codul d e procedură civilă, conform cărora "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele".
Referitor la primul motiv invocat, acela prevăzut la pct. 7 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, și anume: "hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", recurentul arată că în sentința primei instanțe au fost prezentate și invocate texte legale care sunt străine de natura pricinii, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura acestuia, sentința civilă, în discuție, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În altă ordine de idei și în ceea ce privește emiterea autorizației de construire, condițiile în care acestea s-au emis, sunt prevăzute la art. 1-3 din Legea nr. 50/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, de asemenea, fiind reglementate răspunderile și sancțiunile în această materie la art. 24-35 din același act normativ, pârâtul apreciind că emiterea autorizația de construire, în discuție, s-a făcut cu respectarea întocmai a prevederilor legale aplicabile speței.
Din punct de vedere social, s-a arătat totodată că la autoritatea publică locală B Sprie sunt depuse peste 250 de cereri pentru locuințele în blocurile ce urmează să se construiască, solicitând instanței să soluționeze cauza și sub acest aspect.
Referitor la primul motiv de nelegalitate al autorizației de construire nr. 40/23.05.2008, invocat de reclamanți și reținut ca atare, de prima instanță, cele privind lipsa aprobării, în prealabil, a planului urbanistic de detaliu, nu a corespuns întrutotul cu realitatea. Autorizația de construire a cărei suspedare s-a solicitat, a avut la bază planul urbanistic de detaliu, care a stat la baza emiterii primei autorizații de construire, cea cu numărul 102/24.10.2007, aprobat prin nr. 117/2007.
Este adevărat că la data emiterii celei de a doua autorizații de construire, a existat adoptată și nr. 51/30.04.2008, dar întrucât nu s-a scurs termenul legal de a fi atacată la instanța de contencios administrativ, nu s-a putut lua în considerare, aceasta nefiind aplicabilă la data respectivă.
Așa cum s-a arătat și în fața instanței de fond, nr. 51/30.04.2008, practic, nu s-a putut pune în aplicare nu numai pentru motivul arătat mai sus, dar și pentru că la data respectivă erau începute lucrările la executarea fundației, respectiva anvelopei blocului, existând riscul enorm de a se imputa cheltuielile aferente acestor lucrări unor persoane fizice responsabile.
De asemenea, încă de la data când cauza s-a aflat în fața instanței de fond, fundația blocului era deja executată, iar costurile foarte ridicate ale acesteia urmau a fi suportate de persoane fizice responsabile.
Cea de a doua autorizație de construcție a fost emisă la solicitarea Inspectoratului județean în construcții, care a obiectat la o chestiune de formă, și anume aceea privind denumirea prescurtată a blocului care era formată din, susținându-se că inițiala S nu înseamnă în mod obligatoriu subsol tehnic. Așa s-a făcut că procedând la emiterea celei de a doua autorizații de construire, formula menționată mai sus a fost îmbunătățită și a luat următoarea formă: subsol tehnic+P+2E+
Aceste solicitări ale organului de control întrucât în această denumire a imobilului, prin inițiala "S" s-a înțeles, fără îndoială, subsol tehnic.
Așa zisa nelegalitate ridicată de reclamant referitor la lipsa aprobării în prealabil a, în fapt, nu a fost o nelegalitate în sensul adevărat al termenului, întrucât era aprobat prin 117/2007, iar 51/2008 nu devenise încă aplicabilă, pentru motivul arătat mai sus, adică nu s-a împlinit termenul de contestare la instanța de contencios administrativ.
C de-al doilea motiv de nelegalitate, referitor la transmiterea terenului aferent imobilului de la 6A, str. -, din orașul B Sprie, către ANL B, nu putea fi reținut ca un adevărat motiv de nelegaliate, întrucât, în fapt, acest teren a fost transmis către ANL B cu Contractul nr. 6028/2007, s-a menționat faptul că, din eroare, s-a depus la dosarul cauzei contractul prin care a fost transmis terenul aferent imobilului de la 6B, str. -. În realitate, au fost transmise pe baza contractelor încheiate cu ANL B ambele amplasamente pentru construirea celor două blocuri de locuințe.
Terenul pe care s-au început lucrările la ridicarea blocului de locuințe, în discuție, este fără nici o îndoială în proprietatea Statului român și în administrarea Consiliului local al orașului B Sprie.
În realitate, este vorba de terenul identificat prin CF 401 B Sprie, topo 2220/49/6/112/36, nr. cadastral 3713, în suprafață de 1500 mp și transmis către ANL cu Contractul nr. 6028/07.08.2007.
Cele două, așa-zise, motive de nelegalitate menționate mai sus nu au fost, în realitate, adevărate motive de nelegalitate, acestea neîntrunind condițiile minime de a fi considerate și reținute ca atare.
Cheltuielile efectuate cu executarea fundației și a anvelopei blocului, precum și întârzierea M în finalizarea lucrărilor, determinată de intentarea și soluționarea prezentei cauze și care s-a ridicat la sume mari de bani, la data formulării prezentei nu s-a știut de cine vor fi suportate, în cele din urmă.
Prin întâmpinare, reclamanții, și, au solicitat respingerea recursului formulat în cauza și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 2329/2008 și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată de 1.000 lei - onorariu de avocat.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Curtea reține cu majoritate de voturi că recursul recurentului pârât este lipsit de interes.
Astfel cum s-a statuat în literatura de specialitate și în practica judiciară interesul este una din condițiile de exercițiu ale acțiunii în justiție și trebuie dovedit inclusiv în etapele succesive de judecată a litigiului. Altfel spus, interesul trebuie demonstrat de recurent și în faza recursului. Mai precis acesta trebuie să probeze care este folosul practic urmărit în promovarea demersului său judiciar.
În speță, Curtea observă că reclamanții au obținut o hotărâre de suspendare a executării autorizației de construire nr. 40/323.05.2008 emisă de recurent, până la soluționarea fondului cauzei, sentința fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Analizând acest text legal, Curtea reține că suspendarea pe cale judiciară a actului administrativ unilateral se întinde fie până la pronunțarea instanței de fond în ipoteza în care beneficiarul măsurii de suspendare intentează o acțiune în contencios administrativ și chiar până la soluționarea irevocabilă a cauzei dacă avem în vedere ipoteza vizată de dispozițiile art. 15 alin. 4 din aceeași lege, fie până la expirarea unui termen de 60 de zile, dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în anulare în acest interval de timp.
Termenul de 60 de zile se socotește de la data la care se naște dreptul la acțiunea în anulare după distincțiile prevăzute la art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În speță, Curtea observă că prealabil formulării cererii de suspendare, reclamanții au formulat plângere prealabilă înregistrată la recurent la data de 07.07.2008 sub nr. 5344 ( 4-5 dos. fond).
Autoritatea administrativă avea obligația legală de a răspunde la plângerea prealabilă în termenul de 30 de zile conform art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Dacă un astfel de răspuns nu este dat persoanei vătămate, aceasta are posibilitatea să intenteze acțiunea în contencios administrativ în termenul general de 6 luni conform art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 554/2004.
Dacă însă persoana vătămată a solicitat și obținut suspendarea executării actului administrativ unilateral pe cale judiciară pentru a conserva efectul suspensiv până la pronunțarea instanței de fond este obligată să intenteze acțiunea în anulare în termen de 60 de zile care, prin premisă, în lipsa răspunsului la reclamația administrativă curge tot de la expirarea termenului în care autoritatea administrativă trebui să rezolve cererea.
În speță, Curtea constată că recurentul nu a răspuns la cererea de revocare a actului administrativ în termenul de 30 de zile de la data sesizării, încât termenul pentru a introduce acțiunea în anulare curge de la data de 7 august 2008, dată de la care curge și termenul de 60 de zile prevăzut la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În speță, Curtea observă că reclamanții au introdus acțiunea în contencios administrativ la data de 11 2008 ( 42-43) respectiv după împlinirea termenului de 60 de zile. Astfel, se poate conchide că măsura suspendării executării actului administrativ dispuse pe calea hotărârii instanței de fond a încetat de drept, fără nici o formalitate, la împlinirea termenului de 60 de zile, respectiv la data de 7 octombrie 2008.
Așa fiind, se poate conchide că la data de 7 octombrie 2008 reclamanții au pierdut beneficiul executării autorizației de construire obținut ca efect al sentinței recurate.
Curtea mai reține că la data de 7 octombrie 2008, data la care s-a stins efectul suspensiv al actului administrativ, pârâtul a introdus recurs cu scopul de a provoca rejudecarea cauzei în sensul înlăturării efectului suspensiv al actului administrativ.
Curtea observă că la data depunerii recursului recurentul pârât nu mai poate justifica un interes procesual, respectiv nu ar mai putea revendica un folos material pe care să-l obțină prin modificarea hotărârii instanței de fond de vreme ce această hotărâre judecătorească și-a încetat efectele juridice asupra suspendării actului administrativ și implicit s-a pus capăt astfel oricărei eventuale vătămări procesuale ale recurentului pârât împotriva căruia a produs efecte juridice.
Altfel spus, la data introducerii recursului, actul administrativ și-a reluat efectul executoriu încât, recurentul nu mai poate cere și obține de la instanța de recurs o hotărâre care să aibă același scop și finalitate.
Din alt unghi de vedere, admițând că, în pofida încetării efectelor juridice ale hotărârii primei instanțe, recurentul ar justifica un interes procesual să solicite instanței de recurs un control de legalitate asupra hotărârii primei instanțe, se pune întrebarea dacă recurentul nu ar obține practic două măsuri cu același efect.
Or, este de presupus că, dacă prin efectul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care sancționează lentoarea persoanelor vătămate cu pierderea efectului suspensiv al actului administrativ, acesta se strămută și asupra hotărârii judecătorești prin care o astfel de măsură a fost dispusă și ca atare, autoritatea administrativă al cărei act a fost suspendat inițial și a cărei efecte suspensive au încetat, nu mai poate să intenteze un recurs eficace cu scopul și finalitatea de a urmări aceleași efecte.
În speță, Curtea a reținut că sentința instanței de fond nu mai produce efecte vătămătoare pentru recurent încă de la data formulării recursului. eventualului efect suspensiv de care s-ar fi prevalat în continuare reclamanții ar fi putut fi realizat pe calea unei simple acțiunii în constatare încetării de drept a efectelor executorii ale sentinței instanței de fond prin recurgerea la dispozițiile art. 14 alin. 1 parte finală din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, Curtea reține că recurentul nu mai poate justifica un interes născut și actual de a cere și obține un control judiciar care să se soldeze cu modificare sentinței hotărârii instanței de fond, rejudecarea cauzei nemaifiind nici posibilă și nici utilă cauzei.
De aceea, conform art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 corelat cu art. 137 alin. 1.civ. se impune a fi respins recursul ca fiind lipsit de interes.
Având în vedere că pârâtul recurent a căzut în pretenții, fiind găsit în culpă procesuală, va fi obligat conform art. 274.pr.civ să plătească reclamanților intimați suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocațial ( 44).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi,
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul Orașul B Sprie prin Primar împotriva sentinței civile nr. 2329 din 16 septembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimaților reclamanți 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT. /
3EX/05.12.2008.
JUD.FOND..
OPINIA SEPARATĂ
Prin cererea înregistrată la 9 iulie 2008 reclamanții au solicitat Tribunalului Maramureș să dispună suspendarea autorizației de construire nr. 40/23 mai 2008,până la soluționarea pe fond a acțiunii de contencios administrativ.
Cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 conform căruia, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege.
Prin sentința civilă nr. 2329/16 septembrie 2008 cererea reclamanților a fost încuviințată, instanța analizând condițiile prevăzute de textul legal menționat, pe care le-a găsit întemeiate.
Pe calea plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin scriptul intitulat "sesizare", la data de 7 iulie 2008 reclamanții au solicitat emitentului actului revocarea acestuia.
Pentru a menține efectul suspensiv al actului administrativ obținut prin hotărâre judecătorească, reclamanții aveau obligația ca, în termen de 60 de zile de la expirarea termenului de 30 de zile de la data plângerii prealabile, când expira termenul în care autoritatea administrativă trebuia să răspundă, conform art. 11 alin 1 lit c din Legea nr. 554/2004, să promoveze acțiune în anularea actului administrativ. În caz contrar, potrivit tezei a II-a din alin 1 art. 14 din lege, suspendarea înceta de drept, fără nici o formalitate.
Contrar opiniei majoritare, am optat pentru respingerea excepției lipsei de interes a pârâtului în promovarea recursului, invocată din oficiu de instanță, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor legale, în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, așa cum s-a arătat mai sus, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Cu toate acestea emitentul actului administrativ, prin promovarea recursului a acționat în scopul conservării și protejării intereselor sale, el neavând posibilitatea de a lua la cunoștință legal de introducerea unei cereri de chemare în judecată împotriva sa, pe fond, pentru anularea actului administrativ, decât după citarea legală a părților.
Prin urmare recursul a fost promovat în scopul conservării intereselor sale de parte pârâtă în procesul având ca obiect suspendarea executării actului administrativ, aducând hotărârii primei instanțe, prin intermediul căii de atac exercitate critici de fond prin care a urmărit casarea sentinței.
Într-adevăr, data depunerii recursului - 7 octombrie 2008- coincide cu data expirării termenului în care reclamanții puteau introduce acțiunea în anularea actului administrativ însă, se va reține că pârâtului nu-i putea fi cunoscută spre exemplu, împrejurarea expedierii prin poștă de către reclamanți a acțiunii respective, ceea ce este procedural, în lumina dispozițiilor art. 114 alin 2 Cod procedură civilă.
În această situație, pârâtul nu putea să stea în pasivitate, neavând nici un element concret și cert din care să rezulte că reclamanții nu intenționează să valorifice în interesul lor termenul de 60 de zile prevăzut de lege, pentru a păstra efectul suspensiv obținut prin hotărâre judecătorească, așa încât promovarea recursului are caracter just și interesat din punctul de vedere al pârâtului.
Cum însă instanța este ținută de dispozițiile art. 14 alin 1 teza finală din Legea nr. 554/2004, prin hotărârea ce o va pronunța va constata încetarea de drept,ope legisa suspendării, urmând ca în privința recursului pârâtului să se pronunțe în sensul admiterii acestuia.
Soluția menționată are consecințe și pe tărâmul cheltuielilor de judecată la care reclamanții - intimați urmează să fie obligați, întrucât culpa procesuală le aparține.
Din perspectiva celor mai sus reținute, soluția prin care recursul pârâtului urmează a fi respins ca lipsit de interes, sancționează aceeași parte (pârâtul), care prin demersul său nu a făcut decât să-și protejeze interesul judiciar, cu obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților în recurs cu plata onorariului avocațial pentru redactarea și susținerea întâmpinării axate doar pe chestiuni de fond, fără nici o referire la problema de drept a încetării efectului suspensiv al actului administrativ.
Aceasta, în condițiile în care atât soluția opiniei majoritare cât și cea aflată în minoritate sunt consecința, aceleiași acțiuni omisive a reclamanților de a nu promova acțiunea în anulare în termenul defipt de lege.
În consecință, potrivit opiniei separate soluția cauzei ar fi fost următoarea:
Admite recursul declarat de pârâtul Orașul B Sprie prin Primar împotriva sentinței civile nr. 2329 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș și constată încetarea efectelor acesteia de drept, în baza art. 14 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004.
Obligă pe intimații, și să-i plătească recurentului suma de 5,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2008.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
