Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.282/CA
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă SC TRANS SRL, cu sediul în M, str.- -, -.B,.21, județul C, împotriva sentinței civile nr.506 din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.06.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.06.2009 și 24.06.2009.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta Trans a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române -Direcția Apelor - D suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea de reziliere a contractului de închiriere nr. 762/27.03.2007, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestui act.
Reclamanta își motivează in fapt cererea arătând că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.762/27.03.2007 având ca obiect transmiterea către reclamantă a dreptului de folosință asupra sectorului de plajă I Zona I situat în stațiunea. La data de 27.02.2009 reclamanta a fost notificată de către pârâtă cu privire la decizia unilaterală a pârâtei de a rezilia contractul de închiriere pe motivul neexecutării obligațiilor. Împotriva acestui act reclamanta a formulat plângere prealabilă prin care solicită revocarea executării. Apreciază că declarația de reziliere este nelegală, netemeinică și nu respectă starea de drept și de fapt, întrucât reclamanta a realizat planul investițional anexă la contract, obligație a cărei îndeplinire a fost verificată de către o comisie numită prin decizie de către R, astfel că măsura rezilierii contractului de închiriere înainte de finalizare nu este justificată și cauzează prejudicii materiale directe întrucât investițiile realizate nu s-au amortizat integral în perioada de doi ani; de asemenea, rezilierea contractului de închiriere creează un prejudiciu material raportat la cuantumul profitului prognozat și nerealizat pentru cei opt ani rămași din durata inițială a contractului de închiriere.
Apreciază reclamanta că în cauză sunt întrunite condițiile suspendării actului administrativ prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv:existența unui caz bine justificat, întrucât nici un motiv invocat de către autoritate nu este real;prevenirea unei pagube iminente, pagubele fiind irecuperabile față de investițiile realizate.
Cererea de chemare in judecata a fost întemeiată în drept pe disp.art.1, art.10 și art.14 din Legea nr.554/2004.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a administrat probe față de cererea formulată.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.506/12.05.2009 prima instanță a respins cererea ca nefondată pentru motivele:
Între pârâta - D în calitate de locator și reclamanta Trans în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere nr.762/27.03.2007 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra sectorului de plajă I Zona I situat în stațiunea, în scopul exploatării acestuia în condițiile contractului și a legislației specifice. Durata închirierii a fost stabilită pentru 10 ani, cu începere de la 27.03.2007. Contractul a fost modificat prin actul adițional nr.1/2008 în ceea ce privește chiria anuală datorată de către locatar.
Prin notificarea înregistrată sub nr.3600/27.02.2009 și comunicată reclamantei prin intermediul executorului judecătoresc, pârâta - D aduce la cunoștința reclamantei rezilierea de plin drept a contractului de închiriere nr.762/27.03.2007, ca urmare a neexecutării obligațiilor ce-i reveneau în calitate de locatar, enumerate cu titlu exemplificativ în cuprinsul notificării.
Potrivit art.14 din Legea nr. 554/2004: În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Prima instanță a apreciat că suspendarea actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor sale, cu caracter excepțional, care se justifică numai dacă actul administrativ ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Pentru a se dispune de către instanța de judecată suspendarea actului administrative, trebuie a fi dovedită de către reclamant îndeplinirea cumulativă a trei condiții: cazul bine justificat, iminența producerii unei pagube, precum și sesizarea organului emitent cu recursul grațios.
Instanța de judecată a constatat că în cauză s-a făcut dovada exercitării recursului grațios, prin cererea formulată de către reclamantă și înregistrată la.- D Sucursala C cu nr. 5329/25.03.2009; de asemenea, în cauză se face dovada existențeiunui caz bine justificat. Astfel, fără a analiza legalitatea notificării de reziliere a contractului de închiriere, instanța de judecată a apreciat că împrejurările concrete de fapt și de drept în care această notificare a fost emisă creează o îndoială serioasă în privința legalității, având în vedere următoarele: împrejurarea că pârâta în calitate de locator și-a manifestat unilateral voința de reziliere a contractului de închiriere după aproape doi ani de la încheierea actului, timp în care a primit prestațiile reclamantei, în calitate de locatar; deși contractul de închiriere a fost modificat printr-un act adițional în anul 2008, nu s-au modificat obligațiile asumate de către locatar prin contractul inițial și nu s-au prevăzut sancțiuni suplimentare, ceea ce nu poate să denote decât satisfacția locatorului față de modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către reclamantă; notificarea de reziliere enumeră exemplificativ obligațiile asumate de către reclamantă prin contract și nu obligațiile concrete considerate de către pârâtă a fi neexecutate.
În ceea ce privește însă prejudiciul material viitor și previzibil, instanța de judecată a apreciat că în cauză nu se face dovada unei asemenea pagube.
Reclamanta arată că paguba iminentă constă în imposibilitatea amortizării totale a valorii investițiilor realizate precum și în pierderea profitului pe care l-ar fi realizat din exploatarea pentru încă opt ani a sectorului de plajă ce făcea obiectul contractului de închiriere.
În ceea ce privește imposibilitatea amortizării investițiilor, potrivit art.24 și urm. din Codul fiscal amortizarea fiscală reprezintă operațiunea contabilă de recuperare a cheltuielilor aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile, prin aplicarea unei anumite cote de amortizare la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil, cotă determinată de o anumită durată normală de utilizare a mijlocului fix.
Față de această definiție a amortizării, s-a constatat că amortizarea investițiilor nu este în nici un fel determinată sau influențată de menținerea sau încetarea contractului de închiriere dintre părți, investițiile fiind în continuare amortizabile în condițiile prevăzute de Codul fiscal și alte legi speciale, în funcție de specificul concret al fiecărei cheltuieli.
În ceea ce privește pierderea profitului pe care l-ar fi realizat din exploatarea pentru încă opt ani a sectorului de plajă, instanța de judecată a constatat că pierderea dreptului de exploatare a sectorului de plajă și implicit a eventualului profit comercial realizat din această activitate, constituie efectul firesc și direct al rezilierii contractului de închiriere.
producerii unei pagube trebuie să fie însă consecința executării unui act administrativ și nu însăși executarea acelui act. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea într-o împrejurare născută din pierderea dreptului de exploatare a plajei și a profitului realizat din această activitate, cum ar fi, de exemplu, declanșarea împotriva reclamantei a procedurii falimentului. În caz contrar s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor de executare a unui act administrativ, și cu atât mai mult a unui contract administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Mai mult, prejudiciul material invocat de către reclamantă nu este unul care să fie greu sau imposibil de reparat în ipoteza în care manifestarea unilaterală de reziliere ar fi ulterior anulată prin hotărâre judecătorească, acesta putând fi reparat printr-o acțiune în pretenții îndreptată împotriva pârâtei care nu comportă eforturi procesuale semnificative.
3. Recursul
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o sub aspectele:
În speță s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din legea contenciosului administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Măsura rezilierii contractului cauzează prejudicii materiale directe generate de neamortizarea integrală a investițiilor și de lipsa profitului prognozat pentru următorii ani până la finalizarea contractului. Totodată, prin nepredarea sectorului de plajă, societatea se află în imposibilitatea de a organiza serviciul de plajă. Recurenta mai arată că există și riscul ca intimata să încheie contracte de închiriere cu alte persoane pentru aceste sectoare de plajă, desființarea acestora implicând o procedură anevoioasă, îndelungată și costisitoare.
4. Curtea
Analizând criticile aduse, instanța de control va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004: " În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart.7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) definește paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În speță, așa cum judicios a reținut și prima instanță suspendarea executării unui act administrativ se dispune, cu titlu de excepție, atunci când sunt îndeplinite cumulativ două cerințe: existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Prima instanță a statuat că împrejurările de fapt și de drept ale speței au condus la inducerea unei îndoieli serioase asupra legalității actului administrativ litigios, fără însă a rezulta însă, că măsura suspendării sale s-ar impune cu scopul prevenirii producerii unei pagube iminente.
În raport de cele reținute de tribunal,criticile aduse pe calea recursului au vizat doar aspecte legate de concluzia referitoare la neîndeplinirea cerinței privind prevenirea producerii unei pagube iminente.
Cercetând aceste critici, Curtea reține că ele sunt nefondate.
Astfel, judicios a reținut prima instanță că pierderea profitului pe care l-ar fi realizat din exploatarea pentru încă opt ani a sectorului de plajă reprezintă o pagubă rezultată din însăși executarea actului administrativ și nu una rezultată ca și consecință a executării acestuia; o altă interpretare ar conduce la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube să fie presupusă în majoritatea cazurilor de executare a unui act administrativ, interpretare ce contravine caracterului de excepție al suspendării.
În plus, încheierea de către intimată a unor contracte de închiriere cu alte societăți este doar o posibilitate, astfel încât înregistrarea cu certitudine a unui prejudiciu nu este previzibilă.
Referitor la riscul neamortizării integrale a investițiilor efectuate, Curtea reține că nici acest aspect nu e de natură a contura îndeplinirea condiției impusă de legiuitor întrucât, față de disp. art. 24 și următoarele din Codul fiscal, ele sunt amortizabile chiar dacă încetează sau nu contractul de închiriere dintre părți.
De altfel,așa cum a arătat și instanța de fond, legea contenciosului administrativ asigură posibilități de recuperare a eventualelor prejudiciilor materiale cauzate determinate de emiterea unui act administrativ nelegal.
De aceea, față de cele arătate, instanța de recurs reține că cele criticate pe calea recursului nu conduc la reformarea soluției recurate, prima instanță pronunțând o soluție legală și temeinică ce face de respins recursul promovat în temeiul disp. art. 312 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă SC TRANS SRL, cu sediul în M, str.- -, -.B,.21, județul C, împotriva sentinței civile nr.506 din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud.fond:
Red.dce.jud.-
Tehnored. 2 ex./29.06.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Mihaela Davidencu
