Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2918/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2918
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR
- - - -JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
-- - -JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COMUNALA NR.1 C împotriva încheierii din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COMUNALA NR.1 C prin consilier juridic și avocat pentru intimații reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru recurenții pârâți D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COMUNALA NR.1 C, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare ca fiind netemeinică și nelegală. Arată că, actele administrative emise de pârâți se bucură de o prezumție de legalitate și de veridicitate, simpla contestare în procedura contencioasă a deciziilor privind răspunderea în solidar nefiind suficientă pentru a îndeplini condiția expres cerută de Lg.554/2004, respectiv existența cazului bine justificat, suspendarea executării neoperând de drept din momentul înregistrării contestației.
După strigarea cauzei, înainte de închiderea dezbaterilor, se prezintă avocat pentru intimații reclamanți, și solicită respingerea recursului și menținerea încheierii de ședință din 30 martie 2009, ca fiind legală și temenică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 30 martie 2009, Tribunalul Dolja admis cererea de suspendare executare a actelor administrative fiscale contestate formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții DGFP D și Comunală nr.1
Au fost suspendate deciziile nr.12886/16.06.2008 și nr.12887/16.06.2008, emise de DGFP D - AFPC nr.1 C, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
A fost încuviințată proba cu expertiză contabilă solicitată de reclamanți.
S-a fixat onorariu în cuantum de 500 lei în sarcina reclamanților.
S-a dispus efectuarea unei adrese către Biroul Expertize Locale, pentru a înainta lista cu experți contabili.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia nr.12886/16.06.2008 a fost angajată răspunderea în solidar cu a reclamantei pentru suma de 62.188 lei, iar prin decizia nr.12887/16.06.2008 a fosta angajată răspunderea solidară cu aceeași societate comercială și pentru aceeași sumă, a reclamantului. Aceste decizii au fost contestate pe cale administrativă, contestațiile fiind respinse prin deciziile nr.16622/2008, respectiv 16537/2008, împotriva acestor decizii formulând contestație la Tribunalul Dolj, Secția contencios administrativ și fiscal și care face obiectul cauzei de față.
Potrivit art. 15 rap. la art.14 alin. 1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
S-a constatat astfel că pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Instanța a apreciat că îndeplinirea acestei condiții rezultă în cauză din motivele de nelegalitate invocate în procedura administrativă, respectiv, inexistența probelor care să ateste ascunderea și înstrăinarea cu rea-credință a patrimoniului societății, precum și faptul că însăși suma stabilită ca plată nu a fost corect calculată. Aceste elemente sunt de natură a înfrânge presupunerea că actul administrativ atacat a fost întocmit în deplină concordanță cu dispozițiile legale.
De asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, prin aceasta înțelegându-se, conform art.2 alin.1 lit.ș, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
A reținut tribunalul că reclamanții au dovedit și îndeplinirea acestei condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că iminența producerii unei pagube în patrimoniul lor rezultă din începerea procedurii de executare silită, imobilul proprietatea acestora fiind scos la vânzare, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 19 întocmit în dosarul de executare nr.12960/2009.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP D, care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Arată recurenta că prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ fiscal devenind titlu executoriu, iar suspendarea executării acestor acte constituie o situație de excepție în limitele și condițiile anume reglementate de lege.
Se mai arată pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative fiscale, trebuie să existe o puternică îndoială asupra legalității actelor contestate și să existe o pagubă iminentă, iar din actele depuse la dosarul cauzei, aceste două condiții n-au fost îndeplinite.
În ceea ce privește paguba iminentă, se arată că instanța trebuia să aibă în vedere sumele ce fac obiectul actului administrativ fiscal, prin raportare la veniturile reclamanților, însă aceștia
n-au făcut nici un fel de probe din care să rezulte situația materială a celor doi petenți.
Recurenta precizează că instanța de fond se rezumă să constate începerea procedurii de executare silită asupra unui imobil aparținând contestatorilor va prejudicia persoanele.
Cu privire la cazul bine justificat, instanța de fond se mărginește să preia o parte din susținerile petenților, fără însă a aprecia în nici un fel asupra dovezilor care au condus la emiterea deciziilor de antrenare răspunderii solidare.
Se arată că nici împotriva stării procesului verbal de constatare a stării de insolvabilitate și nici împotriva unor acte administrative prin care au fost stabilite obligații de plată în sarcina SC""SRL, reprezentată de contestatori, nu s-a făcut dovada formulării unor contestații, astfel că suma cuprinsă în actele administrative este cea efectiv datorată.
Intimații nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține:
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație este reglementată în cuprinsul art. 215 Cod pr. fiscală, Titlul IX; Cap. III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 215 Cod pr. fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul mai sus precizat prevede ca o condiție cumulativă și că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art. 215 Cod procedura fiscala.
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Această prezumție nu poate însă determina inaplicabilitatea dispozițiilor privind suspendarea actului administrativ fiscal, concluzie la care se ajunge dacă se absolutizează prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
Prin urmare, prezumția de legalitate în materia executării actului administrativ are drept consecință doar caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ însă nu poate împieta asupra prerogativei legale a instanței de a dispune asupra suspendării executării actului administrativ.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Referitor la cazul bine justificat se reține că prin contestația formulată, reclamantii invocă în esență faptul că nu exista probe care sa ateste ascunderea si instrainarea cu rea credinta a patrimoniului societatii, precum si faptul ca insasi suma stabilita ca plata nu a fost corect calculata.
Argumentele aduse de reclamantă așa cum au fost mai sus prezentate succint constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actelor administrativ - fiscale contestate.
Cazul bine justificat derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Referitor la existența unei pagube iminente așa cum aceasta este definită în art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea contenciosului administrativ se reține că și această condiție este îndeplinită în speță fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantei prin executarea de îndată a actului administrativ fiscal în raport de suma reținută prin decizia de impunere raportată la cifra de afaceri a societății reclamante așa cum acesta a fost dovedită în cauză.
Ca urmare, față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorat.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare, deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
In consecinta, in temeiul art.312 Cod procedura civila,recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COMUNALA NR.1 C împotriva încheierii din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/09.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
